Cinci sunt lucrurile pe care le-am trăit la audieri şi pe care nu le-aţi putut vedea la tv. Vi le împărtăşesc mai jos, cu credinţa că pot completa tabloul unui moment important pentru istoria noastră europeană:

Aş menţiona, întâi de toate, remarca unui coleg din Luxemburg, care ştie binişor română şi care stătea chiar lângă mine. Când a auzit că Grapini o întreabă pe LCK „ce veţi face ca şi şef?”, a corectat-o imediat. „se zice: ca şef, nu: ca şi şef!”. Din fericire pentru limba română, eminenta lingvistă nu l-a auzit.

Al doilea lucru e zâmbetul de pe buzele unei colege din Italia când LCK a pronunţat numele lui Giovanni Falcone, pentru a sublinia că datoria unui procuror e să aplice legea. Iar italianca e chiar fiica unuia dintre părinţii fondatori ai Uniunii noastre.

Am reţinut, în al treilea rând, replica unei deputate malteze la adresa acelei socialiste din Spania care i-a cerut Laurei-Codruţa Kovesi să răspundă în engleză. Colega mea din Malta a întrebat-o: „dar tu n-ai vorbit în limba ta maternă?”. În fine, Kovesi i-a răspuns în engleză şi i-a explicat că i-ar putea vorbi şi-n franceză.

Al patrulea lucru mă priveşte chiar pe mine: am votat ultimul, întrucât - deşi nu sunt membru al CONT - l-am înlocuit pe un coleg neamţ din PPE, pe care-l cheamă Zeller şi e, de aceea, la capătul listei. Ţinând seama de rezultatul final - 12 voturi pentru LCK, 11 pentru candidatul francez şi unul pentru cel din Germania - aş putea zice că am avut votul decisiv :)!

În fine, e păcat că n-aţi putut vedea feţele pesedistelor Ţapardel, Zoană şi Grapini când s-au anunţat rezultatele. Nu am cuvinte pentru a descrie combinaţia unică de ură şi decepţie de pe aceste chipuri...