În preambul, recomand cu entuziasm un excelent articol-analiză despre anticlericalismul românesc (tema fundamentală care de fapt e în discuţie, povestea de duminică fiind doar un prilej), publicat recent pe Contributors, de către doamna Ana Petrache.
 
Mai mult ca oricând, tocmai pentru ca abordez (inevitabil) superficial un subiect complicat şi delicat, eu necunoscut fiind, consider că e nevoie să declar câteva lucruri care mă definesc, legate de această temă: nu sunt un credincios practicant, nu cred în dogmă şi cu atât mai puţin în popi, dar cred în Dumnezeu şi în Iisus Hristos, am susţinut (pe blog) înlocuirea religiei cu etica, în şcoli (acum nu mai sunt însă la fel de convins), precum şi nebotezarea pruncilor (fiecare om ar trebui să-şi poată alege singur religia, cred eu). 
 
Sunt un biet mirean, carevasăzică, ce nu poate fi suspectat de habotnicie sau de parti-pris-uri religioase.
 
Stimate domnule deputat Remus Cernea, asemenea majorităţii cititorilor blogurilor „Adevărul”, vreau să cred că şi noi doi suntem admiratori ai libertăţilor civice şi democraţiei liberale, şi implicit recunoaştem aceste valori, cu respect, acolo unde ele se manifestă în plenitudinea lor. Există o ţară în Europa, ce cu siguranţă vă e foarte bine cunoscută, un veritabil model planetar de salvgardare a drepturile TUTUROR cetăţenilor ei (inclusiv ale minorităţilor pe care le apăraţi cu patos, vă susţin!).
 
Se numeşte Olanda, o ţară frumoasă, ca a noastră, o monarhie curat-constituţională şi perfect laică.
 
Ceremonia de "investire" a monarhului, şeful statului (ştim bine, nu există nicio diferenţă, în fond, între un rege şi un preşedinte, într-un stat secular şi constituţional), se desfăşoară în această ţară, ce îmbină în cel mai fericit mod cu putinţă tradiţia cu modernitatea, după nişte tipicuri foarte interesante, domnule deputat ateu (şi, cel mai probabil, republican): (însuşi) Parlamentul ţării se reuneşte într-o BISERICĂ, lăcaş simbolic, în care şeful la fel de simbolic al statului este "întronizat"! (Cică folosirea termenului  "întronizat" în loc de "încoronat" ar semnifica laicitatea statului...).
 
Da, nici eu nu înţeleg de ce nu sunt invitaţi (cu statut de egalitate) la Cotroceni toţi capii cultelor religioase recunoscute prin lege, de ce se comite astfel o nepermisă discriminare între BOR şi Greco-Catolici, de pildă, dar nu numai. La fel cum nu înţeleg de ce mulţi se fac că nu pricep că aici nu e vorba de religie, ci de simboluri şi tradiţii fundamentale ale unei naţiuni, pe care nu le pot schimba după moftul lor ecologiştii, socialiştii şi/sau hipsterii, de orice rit (fie ei şi deputaţi)!
 
Bun, există, cu siguranţă, multe alte ţări respectabile în care biserica e ţinută departe de orice înseamnă statalitate oficială. Dar, ciudat, cam aceiaşi oameni care ne îndeamnă să nu copiem modele străine, încearcă azi să rupă o tradiţie seculară (adică de secole, nu laică)... Eu zic că e foarte pragmatic să ne inspirăm din experienţa democraţiilor vechi (puteam, de pildă, traduce o constituţie...), dar cu discernământ...
 
Sunt de acord şi cu faptul că Daniel nu e un model de smerenie şi virtute, dar ce, Teoctist era vreun sfânt simpatic?! Biserica Ortodoxă Română este, ne place sau nu (mie nu-mi place), Biserica Neamului ăsta, vai de mama lui, iar, pe de altă parte, nu prin negare şi „anti/jos!” vom deveni mai buni decât suntem! Nu suntem şi nu vom fi niciodată precum o ţară scandinavă, de exemplu, unde morala creştină a fost, în timp, în mare măsură înlocuită de una laică, iar organizarea statală e aproape de perfecţiunea (omeneşte) posibilă, şi nu ne permitem, în niciun caz în aceste vremuri, să renunţăm în felul acesta la religie şi la Biserică! Cu atât mai puţin la Dumnezeu!
 
Cred din tot sufletul că noul nostru "kaiser" (constituţional) Johannis este un politician mult prea matur şi echilibrat ca să pice în capcana anticlericariştilor, în a căror pânze, ce-i drept, biserica noastră strămoşească şi nemodernizată a suflat vânt bun, la pupa, cu ocazia ultimelor alegeri.
 
Nihil sine Deo!