Educaţia e ameninţată în aceste zile nu doar de criza coronavirus, ci şi de imensa problemă a inegalităţilor.

O misiune de salvare. Aceasta este provocarea ridicată de criza coronavirus. Salvarea de vieţi, salvarea unor destine şi speranţe, salvarea economiei şi a perspectivelor de viitor, dar, în egală măsură, şi salvarea unui model de societate. Iar sănătatea şi educaţia sunt piloni ai modelului european de societate.

Situaţia pe care o traversăm ne arată cât de mult depind viaţa, sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor europeni de calitatea serviciilor publice. Dacă nu suntem atenţi, problema cu care ne confruntăm poate genera efecte pe termen mediu şi lung extrem de dureroase. Pe lângă domeniul sănătăţii, educaţia reprezintă o zonă critică, şi am atras atenţia des în ultimele săptămâni că e nevoie de atenţie urgentă pentru acest domeniu.

Există riscul serios ca decidenţii politici, români şi europeni deopotrivă, să nu acorde suficientă importanţă şi resurse unei priorităţi vitale – educaţia – foarte grav afectată deja. Cunoaştem cu toţii exemple de şcoli, elevi sau profesori care nu au posibilitatea să se adapteze în aceste zile la învăţarea online, pur şi simplu din lipsă de resurse. În acest sens, am transmis un semnal de alarmă către preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi statelor membre, prin intermediul preşedintelui Consiliului European, Charles Michel - o scrisoare ce a obţinut deja sprijin din partea unui număr important de europarlamentari din mai multe state membre.

Prin acest demers, am atras atenţia că, deşi necesară, închiderea şcolilor conduce la creşterea inegalităţilor şi afectează major accesul la educaţie, contribuind la amplificarea unor probleme şi riscuri deja existente ale sistemelor de educaţie din România şi Europa: excluziune socială, acces inegal pentru cei din medii defavorizate, abandon şcolar, şanse scăzute pe piaţa muncii la finalizarea studiilor etc.

În timp ce dezvoltarea instrumentelor şi platformelor online a permis multor şcoli din Europa să îşi continue procesul educaţional într-un ritm aproape normal, un număr foarte mare de elevi şi studenţi din multe ţări sunt lipsiţi de astfel de avantaje. În timp ce unii elevi se pot conecta pe platforma online a şcolii şi pot continua procesul de învăţare zilnic, din mediul sigur de acasă, mulţi alţii nu se bucură de luxul unui computer personal sau al unei conexiuni la internet, multe şcoli nu au acces la astfel de platforme şi mulţi profesori nu au instrumentele necesare pentru a putea continua cursurile. Cu fiecare săptămână care trece, creşte diferenţa dintre aceste două lumi.  Acest decalaj nedrept ar putea influenţa decisiv modul cum pornesc în viaţă mulţi copii, oportunităţile lor viitoare de a avea o carieră şi de a-şi îndeplini visurile.

Am arătat în scrisoare şi faptul că, deşi mutarea educaţiei în mediul online este o soluţie, posibilităţile părinţilor de a-i suplini pe profesori sunt limitate. Aceştia nu sunt pregătiţi să predea şi, în multe cazuri, nu au timp să facă acest lucru peste îndatoririle de serviciu pe care le îndeplinesc de acasă. Mai mult, copiii ai căror părinţi nu au posibilitatea de a lucra de acasă, copiii crescuţi de un singur părinte sau copiii ale căror familii pur şi simplu nu au suficiente resurse materiale sunt dezavantajaţi. În plus, mutarea şcolii în spaţiul online ridică pentru multe familii problema conectării la internet sau a achiziţiei de resurse educaţionale online, într-un moment în care veniturile familiei sunt afectate.

La toate aceste probleme e nevoie în primul rând de o soluţie comună europeană. Uniunea Europeană trebuie să acţioneze rapid, astfel încât actuala criză să nu conducă la creşterea inegalităţii, la sporirea excluziunii sociale, precum şi a sărăciei pe termen lung.

Am formulat, în apelul meu, mai multe propuneri concrete pentru domeniul educaţiei.

 - Crearea unei platforme educaţionale comune europene, finanţată şi gestionată de către Uniunea Europeană şi la care să aibă acces toate şcolile şi universităţile europene. Trebuie să ne asigurăm că niciun elev şi niciun student nu este lăsat în afara sistemului educaţional online şi că toată lumea are acces la instrumente educaţionale de calitate. În timp ce unele unităţi de învăţământ pot apela la instrumentele disponibile, marea majoritate a şcolilor şi universităţilor nu au acces la o infrastructură care să asigure soluţii educaţionale de calitate în mod permanent. Acest lucru face ca educaţia digitală să genereze inegalităţi atât la nivel european, cât şi la nivel naţional. Trebuie să dezvoltăm instrumentele educaţionale deja existente într-o platformă educaţională comună, care să poată reduce decalajele şi să genereze o comunitate educaţională activă, un centru de resurse pentru profesori, elevi şi părinţi din toată Europa. O astfel de platformă oferă avantaje nu doar din punctul de vedere al costurilor, ci şi al accesului şi al calităţii.

 - Sprijin urgent pentru copiii care provin din medii defavorizate, dar şi pentru profesori, în special cei din zonele rurale, în vederea asigurării accesului la Internet şi la resurse tehnologice necesare educaţiei digitale. Acest lucru poate fi realizat prin crearea unui sistem de vouchere finanţat de Uniunea Europeană, care să asigure accesul la internet şi la instrumentele necesare accesării platformelor educaţionale. Instrumentele de lucru la distanţă trebuie să fie finanţate pentru a sprijini procesul educaţional în aceste momente dificile.

 - Sprijin pentru universităţile europene, precum şi pentru studenţii şi profesorii aflaţi în stagii Erasmus. Şi universităţile europene sunt puternic lovite, prin perturbarea procesului de învăţământ, prin întreruperea proiectelor de cercetare, prin stoparea mobilităţilor. Şi ele au nevoie de sprijin pentru a-şi menţine rolul social. Există şi alţi operatori din domeniul educaţiei şi al formării ale căror activităţi sunt, de asemenea, puternic afectate, unii dintre ei fiind ameninţaţi cu închiderea.

Consider că este un moment când trebuie să ne unim eforturile, la nivel naţional şi european, şi să prevenim adâncirea unei crize care poate afecta pe termen lung domeniul educaţiei. Susţin demersurile iniţiate de UNESCO şi cred că e obligatoriu ca Uniunea Europeană să preia leadership-ul pe acest subiect, oferind atenţie şi fonduri inclusiv pentru ideile şi propunerile care au apărut deja. Un număr mare de profesori dedicaţi şi de inovatori încearcă în prezent să se adapteze, dezvoltând noi iniţiative şi soluţii ingenioase pentru a creşte accesul la educaţie de calitate. Este de datoria Uniunii Europene şi a statelor membre să-i ajute şi să trateze problema accesului la educaţie ca fiind una absolut vitală.

Am spus, în apelul meu către Comisie şi Consiliul European, că, în aceste momente dificile, Europa trebuie să îşi intensifice eforturile pentru a-şi proteja viitorul. Impactul economic şi social al actualei crize de sănătate începe să se simtă tot mai mult. Guvernele şi instituţiile UE se concentrează asupra măsurilor imediate de combatere a crizei, deoarece, în mod evident, imperativele pe termen scurt sunt prioritare. Dar gestionarea situaţiei de urgenţă nu trebuie să însemne o suspendare a planificării pe termen lung. Tocmai în aceste momente, liderii responsabili trebuie să se gândească la generaţiile viitoare, iar accesul la educaţie este vital. De aceea vă invit să susţineţi apelul nostru la https://www.change.org/EducationForAll şi să popularizaţi mesajul campaniei noastre #EducationForAll.