În 17 ianuarie 2019 s-a depus o coroană de flori la statuia lui Károly Kratochvil din Târgu Secuiesc în prezenţa unui demnitar al statului român, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamás Sándor. Statuia a fost flancată de doi bărbaţi, unul tânăr, altul în vârstă – vârsta lor are şi ea o semnificaţie – îmbrăcaţi în uniforme militare maghiare. Patrioţii de ocazie au vrut să pozeze artistic, însă a ieşit o caricatură: soldăţeii de ornament se pierd în uniformele improvizate din mai multe resturi, unii civili mimează zâmbetul de fotografie cu un rânjet vesel, uitând sobrietatea momentului, în timp ce alţii sunt intens pătrunşi de semnificaţia patriotică. Singurul care a pozat artistic era domnul cu pălărie împrumutată probabil de la un bulibaşă al gaborilor, Tamás Sándor.

Transformarea unui ofiţer de duzină al armatei austro-ungare în erou naţional

Cine a fost Károly Kratochvil, dacă i-au ridicat statuie în Târgu Secuiesc, iar preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, care a rezolvat toate problemele judeţului, are timp suficient să pozeze lângă statui cu o puternică semnificaţie antiromânească? Cum a ajuns un obscur ofiţer din armata austro-ungară erou pentru secui?

Prima condiţie: o biografie revoluţionară a tatălui. Deşi avea doar 16 ani, József Kratochvil, tatăl eroului, a luptat în Revoluţia din 1848-1849 (Pardon! Războiul de eliberare, cum zic maghiarii), servind la artilerie. Probabil că a lustruit cizmele tunarilor maghiari, că de-abia i-au ieşit tuleii la 16 ani!

A doua condiţie: originea nobiliară. În mitologia maghiară, eroii trebuie să aibă origine nobiliară neapărat, altfel nu pot fi eroi. Aşa că biografii lui Károly Kratochvil subliniază că tatăl acestuia, József Kratochvil, acel Gavroche al revoluţiei maghiare din 1848-1849, a fost foarte viteaz în războiul din 1866, când a comandat o companie din armata austro-ungară şi a cucerit Monte Santa Croce. Ca răsplată a fost înnobilat şi a obţinut particula de nobilitate „szentkereszthegyi”, formată din numele muntelui cucerit.

A treia condiţie: o biografie militară a eroului. Károly Kratochvil s-a născut în Brno în 1869 şi în primii ani ai copilăriei s-a perindat prin mai multe locuri în Monarhia Austro-Ungară, în funcţie de serviciul tatălui său. De la 6 ani a trăit în Braşov, timp de 10 ani. A urmat şcoala militară în Hranice na Moravě, apoi la Viena. După terminarea studiilor a ajuns profesor la o şcoală militară din Pécs, apoi la Academia Militară din Budapesta. La începutul Primului Război Mondial, cu gradul de locotenet-colonel, a fost numit comandatul regimentului 4 de infanterie din Oradea. A luptat pe fronturile din Galiţia şi din Italia.

Acţiunile antiromâneşti ale lui Károly Kratochvil în 1918-1919

La terminarea războiului a revenit cu regimentul său la cazarma din Oradea, care a fost demobilizat. Autorităţile de la Budapesta l-au numit în Noiembrie 1918 şef al circumscripţiei militare V., Transilvania, cu sediul la Cluj. Era o funcţie pur şi simplu administrativă, în condiţiile în care guvernul de la Budapesta îşi pierdea autoritatea în Transilvania în favoarea Consiliului Naţional Român Central. Colonelul Károly Kratochvil nu a avut la dispoziţie nicio armată, pentru că armata Ungariei, conform armistiţiului, era demobilizată. Teoretic, el ar fi trebuit să asigure condiţiile necesare pentru demobilizare, adică gestionarea transportului şi hranei soldaţilor demobilizaţi, care soseau cu miile de pe front sau din prizonieratul rusesc.

Ungurii din Transilvania nu au acceptat Rezoluţia de Unire a Transilvaniei adoptată la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918 şi au iniţiat mai multe acţiuni împotriva românilor. La Cluj era centrul agitaţiilor antiromâneşti sub coordonarea dr. Apáthy, desemnat în ultimul moment de către guvernul de la Budapesta ca guvernator al Transilvaniei.

Fără o armată regulată maghiară la dispoziţie, Károly Kratochvil a organizat o unitate de mercenari, formată din secuii demobilizaţi. Deşi voia să opună rezistenţă în Cluj, la somaţia comandantului trupelor româneşti, Kratochvil şi-a retras trupele de mercenari către Oradea. Ulterior această unitate s-a numit „Divizia secuiască” şi a ocupat poziţii în faţa liniei de demarcaţie la care s-a oprit armata română.

Istoricii maghiari îi atribuie lui Kratochvil şi trupelor sale de mercenari, aşa-numita „Divizie secuiască”, meritul de fi oprit avansarea armatei române. Românii s-au oprit din cauza condiţiilor stabilite de reprezentanţii Antantei, care au impus o nouă linie de demarcaţie în zona Ciucea-Huedin – Zalău – Sighet. În aprilie 1919, când s-a dat ordin de atac, aceste trupe de mercenari secui au fost spulberate de armata română. Károly Kratochvil a fost luat prizonier şi închis în lagărul de la Braşov.

Mercenarii secui de sub conducerea lui Károly Kratochvil s-au remarcat prin terorizarea populaţiei româneşti. Izvoarele istorice atestă atrocităţile secuilor lui Kratochvil faţă de români: jefuirea şi maltratarea românilor aflaţi în teritoriul de dincolo de linia de demarcaţie, arestarea fruntaşilor români, dezarmarea gărzilor naţionale româneşti şi arestarea comandanţilor lor etc.

Nici măcar să-şi îngroape morţii în linişte nu i-au lăsat pe români. În 26 Februarie 1919, în timpul slujbei de înmormântare a patriarhului luptei naţionale a românilor ardeleni, George Pop de Băseşti, secuii au tras cu mitralierele asupra românilor din cimitir!

Secuii lui Károly Kratochvil sunt autorii crimelor din Oradea: asasinarea liderilor românilor Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş în 3 Aprilie 1919! Unii pasează responsabilitatea acestor asasinate regimului lui Béla Kun, asasinii fiind consideraţi secui bolşevizaţi. Fals, vina morală nu îi aparţine lui Béla Kun şi regimului bolşevic, pentru că în regiunea Oradea activau de câteva luni trupele de mercenari secui organizate de Károly Kratochvil şi tovarăşii săi.

Cum a ajuns Károly Kratochvil erou al secuilor?

După eliberarea sa din lagărul de la Braşov, Károly Kratochvil a trăit în Ungaria, unde, până la moartea sa în 1946, a fost foarte activ, cu funcţii de conducere, în mai multe asociaţii înfiinţate pentru promovarea revizionismului maghiar: Asociaţia Diviziei Secuieşti, Asociaţia Bărbaţilor Ardeleni, Liga culturală maghiaro-franceză etc. Ba chiar în 1941 publică o cărţulie despre „Lupta antibolşevică şi antirevoluţionară a Diviziei secuieşti” în 1918-1919! În două decenii a uitat complet că mercenarii săi secui erau atraşi de ideile bolşevice înainte de venirea la putere a lui Béla Kun!

După 1972 Károly Kratochvil este redescoperit de istoriografia maghiară în studiile dedicate de László Fogarassy istoriei diviziei secuieşti, în care, desigur, sunt exacerbate faptele de arme ale secuilor. Însă marea lovitură de imagine pentru construcţia eroului Károly Kratochvil are loc în urmă cu un deceniu, când au apărut mai multe studii „ştiinţifice” despre acesta şi despre divizia secuiască.

Aceste studii au pregătit terenul „academic” al canonizării în lista de eroi care au luptat împotriva românilor. Mai departe iniţiativa a fost preluată pe plan local de secui de frunte din Consiliul Secuiesc. Jerbe de flori, coroane, cuvântări antiromâneşti, fotografii de grup pentru eroii de azi etc., într-o succesiune de acţiuni care se repetă în fiecare an.

Ba chiar Muzeul Secuiesc al Ciucului din Miercurea Ciuc a organizat în Noiembrie 2018 o expoziţie dedicată lui Károly Kratochvil şi diviziei secuieşti, la al cărei vernisaj a participat secretarul de stat Árpád János Potapi, cunoscut pentru declaraţiile sale revizioniste. Chiar la acest vernisaj politicianul de la Budapesta a declarat că Ungaria nu renunţă la Transilvania!

Provocări ungureşti în mijlocul României!

Nu ştiu cum este posibil ca o instituţie publică din România, un muzeu municipal, cum este Muzeul Secuiesc al Ciucului, poate să organizeze o expoziţie cu un conţinut vizibil antiromânesc. Chiar dacă acest muzeu se află sub jurisdicţia Consiliului Municipal, atât muzeul, cât şi patronul său actual, Consiliul Municipal, sunt instituţii publice din ROMÂNIA!

Aşa că nu mă mai mir că Tamás Sándor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a participat la o ceremonie de comemorare a lui Károly Kratochvil, care nu este altceva decât un criminal de război, cunoscut pentru acţiunile sale antiromâneşti. A respectat Tamás Sándor legislaţia din România? Nu ştiu, întreb, poate îmi dă răspuns un jurist.

Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna este un demnitar al României. Sau este cumva al Ungariei?...

Anul trecut s-au împlinit 100 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România prin Rezoluţia adoptată la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918. Politicienii maghiari au lansat în spaţiul public acuzaţii că românii îi vor afecta emoţional pe unguri cu ocazia Centenarului prin manifestările prilejuite de aniversarea Unirii, că va fi o ocazie pentru manifestări antimaghiare etc.

A trecut Centenarul şi nu a fost nicio manifestare antimaghiară. Dar câte manifestări antiromâneşti au organizat ungurii în România în ultimul an? Cine pe cine provoacă? Poate îmi răspunde dl. Hunor Kelemen!