László Tőkés nu este personalitatea mea preferată, ne situăm departe unul de celălalt pe eşichierul gîndirii politice. Dar rolul său în izbucnirea revoluţiei din 1989 este de necontestat, şi dacă vorbesc despre el, nu prea omit să-i subliniez rolul însemnat pe care l-a jucat. Sînt dezamăgit de rigiditatea lui exact pentru că atunci a luptat pentru libertate.

Pe Klaus Iohannis l-am votat, printre altele desigur, pentru că este sas. Am fost bulversat de declaraţiile sale fără empatie vizavi de problemele minorităţilor, dar am crezut că totuşi va face treabă bună. M-am lăsat atras în capcana stereotipiilor despre germani. Încă şi cînd a demisionat Tatiana Niculescu Bran, am criticat-o. Acum, cred că am greşit profund. Şi cred că şi preşedintele a greşit profund retrăgîndu-l Ordinul pastorului. Însuşi faptul că poate face un asemenea gest îi datorează lui László Tőkés.

În 1989, pentru un moment, se putea spera că toţi cetăţenii României vor fi consideraţi egali în mentalul colectiv. Momentul a trecut, şi la treizeci de ani de la acel moment încă ne mai izbim de asemenea fapte stînjenitoare. Pentru că e cît se poate de clar că preşedintele se poate sprijini pe acordul multora dintre concetăţenii lui şi ai mei.