Mai întâi trebuie să stabilim foarte clar ce îţi doreşti. De pildă, îţi doreşti să poţi avea o viaţă decentă? Îţi propui să ai libertatea de a-ţi trăi visurile sau, cel puţin, să ai şanse reale, corecte de a putea spera la ele? Vrei să nu te îngrijorezi că ţie sau apropiaţilor tăi li s-ar putea întâmpla ceva fiindcă nu sunt bani pentru străzile pe care alergi să îţi trăieşti visurile să fie în condiţii bune sau fiindcă spitalele sunt un abator, în loc să fie un sanctuar al sănătăţii? Doar fiindcă nu sunt bani...

Desigur, ştii foarte clar că banii sunt un mijloc, o marfă cu ajutorul căreia îţi poţi facilita îndeplinirea unor nevoi. Iar un om bogat dispune de posibilităţi pentru a-şi acoperi sau preveni nevoi de sănătate, de securitate, de petrecere a timpului liber într-un mod plăcut, echilibrat.

Nu ţi-ai dori ca în oraşul tău să circule tot felul de copii sau de visători care studiază Universul, care cercetează diferite transformări ale Naturii sau ale tehnologiei? Nu ţi-ai dori ca în oraşul tău să vină oameni din toată lumea şi să se bucure de frumuseţea locului? Să ducă vorba către alte părţi ale Pământului despre cât de echitabil este să facă afaceri la tine în oraş, despre cât de plăcută şi liniştită este viaţa la tine acasă?

Uită-te la străzile găurite, uită-te la blocurile gri, murdare, la clădirile cu tradiţie care mai mult seamănă a ruine decat a monumente, uită-te la cum îngheaţă copii în şcoli sau la cum studenţii fac cercetare abstractă în laboratoare, fără echipamente şi întreabă-te oare cum poţi îndrepta lucrurile? Aminteşte-ţi de cei apropiaţi care au murit în spitale, doar fiindcă n-ai avut bani pentru atenţii sau pentru un tratament normal în alte state ale Uniunii Europene, dar imposibil în oraşul, în satul tău...

Tu munceşti în fiecare zi! Te trezeşti în zori, pleci la muncă pentru familia ta, pentru a avea grijă de ei şi dacă eşti norocos, pentru visurile tale. Uită-te la cei din jurul tău care merg odată cu tine la lucru în primele raze ale dimineţii. Priveşte-le chipurile în metrou, în tramvai, în autobuz, la semafor, pe stradă şi gândeşte-te că şi ei suferă ca tine şi ei vor o viaţă decentă în oraşul lor, în satul lor.

Gândeşte-te cât de mult îţi iubeşti familia, cât de mult îţi iubeşti prietenii, cât de mult îţi iubeşti locurile în care te-ai născut, ai crescut şi te-ai cladit ca om, în care trăieşti alături de cei dragi. Cu siguranţă ei merită mai mult, cu siguranţă tu vrei să le oferi mai mult, nu-i aşa?

Dacă ai fi bogat...le-ai oferi tot ce au nevoie, să îi aperi de grijile zilei de mâine.

Din păcate, ţara în care trăieşti a fost furată de fiecare dintre noi într-o formă sau alta, a fost păcălită sau chiar uitată în degradare. Unii au furat-o de încrederea pe care o merită, încrederea că poate fi cel mai minunat loc de pe pământ în care să poţi trăi, alţii au furat-o de şi din resurse bugetare sau fonduri publice ori chiar de legi. Mai toţi i-am furat demnitatea, fie şi pentru că nu i-am apărat-o până acum...

Ce legături au toate astea cu primul tău milion?

Simplu, poţi face primul tău milion de oameni care vor arăta că doresc o ţară cu reguli clare şi simple ce spun că nimeni nu e mai presus sau în afara legii, ce spun că apartanenţa la Uniunea Europeană sau Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic nu pot fi negociate sau schimbate de nimeni!

Aceste două condiţii simple reprezintă baza securităţii şi a prosperităţii ţării noastre, fiindcă ele sunt un Univers al cinstei, al muncii dar şi al dezideratului pentru care au murit români de-a lungul istoriei: libertate şi independenţă.

Avem nevoie să trăim într-o ţară în care nimeni să nu abuzeze de încrederea sau puterea pe care funcţia publică ori statutul în societate o poartă. Avem nevoie de o ţară pe care tu să o ţii pe palme, căreia să-i aperi valorile.

În primul război mondial, români au murit pentru unirea neamului. În al doilea război mondial, români au murit pentru supravieţuirea Statului Român. În perioada comunistă, români au luptat şi rezistat până la moarte în munţi şi închisori împotriva dictaturii şi abuzului. În 1989 şi anii ’90 români au murit şi suferit pentru libertate.

Acestea sunt exemple mai recente ale sângelui vărsat pentru libertatea şi democraţia ţării noastre. Dar, mai ales, motive de care trebuie să ţii cont pentru a ieşi la o simplă plimbare cu alţi români care vor o ţară în care nimeni să nu mai îndrăznească vreodată să încerce cocoţarea peste legi, peste instituţii, peste voinţa poporului şi istoria neamului.

Acum nu trebuie să ieşim cu arma în mână, ci doar cu inima curată pentru Ţară, căci suntem obligaţi de sacrificiile făcute pentru ca România azi să beneficieze de una dintre cele mai bune perioade din existenţa poporului român, departe de tiranii crude, departe de războaie, cu speranţa că putem redeveni Mare.

Astăzi, ieşi la o plimbare pentru a avea primul tău milion de conaţionali care vor da în strada, cel mai direct şi clar ”vot” pentru o Românie fără corupţie. Bucură-te de dragostea celor pe care îi vei întâlni la această plimbare, bucură-te de gândurile frumoase pe care şi ei le au pentru toţi cei care trăiesc în România: unguri, romi, tătari, turci, secui, protestanţi, catolici, greco-catolici, atei, majoritari, minoritari, ortodocşi, americani, armeni, albanezi, ucrainieni, expaţi etc. Bucură-te alături de toţi care vor o Românie demnă, în care legea nu va fi o scăpare pentru oricine o va încălca, precum nici o armă sau scuză de abuz!

Vino cu gândul dragostei şi nu încărcat de ură. Nu te gândi să pedepseşti pe cineva pentru tot răul făcut Ţării, ci vino cu încrederea că împreună putem avea o Românie demnă.

Vei simţi o bucurie de nedescris pe care nimeni nu ţi-o va oferi altfel. Trebuie doar să vii şi să ţi-o iei tu, va rămâne a ta pe veci, căci amintirea acestei plimbări va rămâne în sufletul tău!

Iar dacă nu poţi veni în centrului satului sau oraşului tău, ieşi în stradă cu vecinii, cu prietenii tăi şi cântaţi imnul diseară sau sună pe un cunoscut care va fi alături de ceilalţi români care vor fi în stradă pentru România. Cântă şi tu imnul cu ei, prin telefon, bucură-te de dragoste!

Hai să facem cea mai frumoasă poveste a primului milion de oameni care ies în stradă pentru o ţară în care domnia legii este apărată. Ieşi şi tu în stradă, pentru cinstea eroilor noştri şi pentru viitorul celor care ne vor urma, după cum a zis Ştefan cel Mare.

Hai să cântăm toţi românii ”Deşteaptă-te române” la ora 22:00, iar piepturile noastre să răsune ca o bombă nucleară pentru oricine mai încearcă vreodată să se gândească la ciuntirea democraţiei sau chiar a României.

Nimeni nu trebuie să transforme votul primit în abuz de încredere sau instituţiile statului în grajduri ale moşiei personale. Iar milionul tău va spune un lucru simplu: cât de curând vom face un alt Parlament, ca să ne arătăm nouă şi partenerilor ţării că nu tolerăm nimănui să atenteze la dezideratul eroilor martiri ai ţării: demnitatea democraţiei din România! Fiindcă nu acceptăm hoţi în fruntea Guvernului sau a Parlamentului.

Desigur, să nu uităm să le mulţumim imprudenţilor care ne-au unit în apărarea valorilor poporului român şi de acum înainte să rămânem o reală conştiinţă colectivă împotriva oricăror tentative de a submina demnitatea poporului român, să fim alături de Ţară oricând va fi nevoie, căci vremuri grele vor veni.

Te rog, fă-ţi primul milion, iar eu voi unul dintre cei care te vor urma!

Te rog, spune povestea mai departe, cu toţii trebuie să muncim pentru primul milion!

Mulţumesc!

PS: Aşteptăm ca justiţia să îşi facă treaba cât mai curând, a reînceput lupta pentru lege. Cum s-ar zice, poporul e cu justiţia!