Cristian Sima despre dedesubturile dosarului Rompetrol: Tăriceanu şi Verestoy Attila, implicaţi în afacere, dar ocoliţi de anchetatori

Cristian Sima despre dedesubturile dosarului Rompetrol: Tăriceanu şi Verestoy Attila, implicaţi în afacere, dar ocoliţi de
anchetatori

Cristian Sima susţine că în afacerea Rompetrol au fost implicaţi mai mulţi politicieni FOTO Mediafax

Fostul broker Cristian Sima susţine pe blogul său că prezidenţiabilul Călin Popescu Tăriceanu şi miliardarul UDMR Verestoy Attila sunt doar doi dintre cei care ar trebui să ajungă în penitenciar alături de Sorin Roşca Stănescu în dosarul „Rompetrol”. Reacţia lui Sima vine la doar câteva ore de la sentinţa definitivă în celebrul dosar. Judecătorii Curţii de Apel au condamnat ieri 11 persoane în cazul „Rompetrol”.

Acesta susţine că Tăriceanu, la fel ca Roşca Stănescu, avea informaţii confidenţiale despre listarea la bursă a acţiunilor Rompetrol. Şeful Senatului ar fi încercat să tranzacţioneze acţiuni ale companiei petroliere prin intermediul firmei sale, WBS România. Cristian Sima susţine că l-a refuzat, explicându-i că este ilegal ceea ce face. Călin Popescu Tăriceanu ar fi făcut atunci tranzacţia prin firma de brokeraj a lui Attila Verestoy, Eastern Securities.

Fostul broker Cristian Sima a fugit din ţară în 2012, după ce a pierdut mai multe milioane de euro ale clienţilor săi. Stabilit la St. Moritz, în Elveţia, unde are o proprietate de lux, fostul broker a făcut mai multe dezvăluiri despre dedesubturile politicii dâmboviţene.

Redăm în întregime ultimele dezvăluiri făcute de Cristian Sima pe blogul său:

„Marea Spovedanie 35”
Afacerea Rompetrol

Nu cu mult timp înainte de listarea Rompetrol, m-am trezit în birou cu C.P. Tăriceanu. Deşi soţia mea era directoare generală la firma lui, Citroen-ATS, şi deşi lucrasem la Intervam, unde, în afară de Cataramă, era şi Tăriceanu acţionar, întâlnirile mele cu politicianul liberal se puteau numără pe degetele de la o mână.

Ca orice politician versat m-a luat prin învăluire. M-a întrebat cum merge bursa, economia şi alte politeţuri. Apoi, a dorit să-şi deschidă un cont şi a şi transferat două miliarde de lei vechi.Cu câteva săptămâni înainte de listare a venit să-mi dea simultan, un ordin şi un pont. Să cumpăr acţiuni Rompetrol, pentru el de toţi banii pe care îi avea la mine, ba chiar şi de mai mulţi bani, şi să cumpăr şi pentru mine. Mi-a dat şi preţul: 116 lei. Mi-a sugerat că la sfîrşitul zilei le vom vinde cu 480.

Exact aşa s-a petrecut în prima zi de tranzacţionare Rompetrol. Trebuie să va explic că la BVB, decontările se fac la trei zile de la data tranzacţiei. Adică, cumperi azi şi plăteşti peste trei zile. Dacă însă le vinzi în aceeaşi zi, nu mai ai nevoie de niciun ban, încasezi doar cîştigul. Astăzi, în urmă scandalului Rompetrol, este nevoie să dovedeşti că aveai banii necesari cumpărării, înainte de a încasa suma rezultată din vânzare. Dar şi astăzi e suficient ca firma de brokeraj să aibă banii necesari sau ceilalţi clienţi să îi aibă. Nu neapărat clientul care cumpără.

I-am explicat domnului Tăriceanu că a şti preţul de pornire şi a şti şi până unde creşte acţiunea, se numeşte ”inside trading” şi e ilegal. Mi-a replicat că în România nu e prea bine specificat acest delict şi că nu e niciun risc. Am refuzat să-i fac tranzacţia, şi-a retras banii şi a făcut-o prin Eastern Securities, firma de brokeraj a lui Verestoy. Am interzis în firmă să se cumpere sau să se vândă acţiuni Rompetrol, şi bine am făcut, pentru că, atunci cînd doamna Albu a venit în control, era disperată că de la mine nu s-a lansat niciun ordin pe Rompetrol timp de peste 5 ani de zile.

Cred că şi astăzi sunt singura firmă de brokeraj care nu a participat la tortul Rompetrol. Patriciu a fost negru de supărare când a aflat că Tăriceanu mi-a spus planul. Îi era frică să nu-i stric jocurile, ştiind că dispuneam de mari lichidităţi, de la clienţii mei străini. I-am asigurat că nu mă voi amesteca.

„Patriciu a vândut la 116 şi a cumpărat la 480”

Esenţial e să înţelegeţi ce s-a întâmplat atunci. Patriciu a vândut sute de milioane de acţiuni Rompetrol de la firma sa Vega şi apoi a început să cumpere până cînd au ajuns la 480, unde Vega a cumpărat totul înapoi.

Patriciu a vândut la 116 şi a cumpărat la 480. El a făcut o pierdere intenţionată, legală de fapt, prin care a plătit tot ce datora la multă lume în modul cel mai elegant posibil. Patriciu nu i-a făcut pe Tăriceanu, Verestoy sau SRS să câştige pentru că era generos, ci pentru că avea de plătit anumite şpăgi de la preluarea Petromidia. Toată lumea i-a anchetat apoi pe cei care au câştigat, când esenţial era să vezi cine a dorit să piardă, şi de ce.

SRS plăteşte azi cu libertatea, pentru că el a achiziţionat şi vândut acţiuni în aceeaşi zi, fără niciun ban, ceilalţi măcar au dovedit că aveau ceva bani să cumpere. Totul s-a făcut cu directa cooperare a CNVM-ului care ar fi trebuit să supravegheze tranzacţiile. Mai mult chiar, serverele de la BVB s-au blocat pentru că volumul a fost prea mare pentru amărâta noastră de bursă.

Este ciudat că azi, dintre toţi speculanţii cu acţiuni Rompetrol, doar SRS e arestat şi mai ales, că şefa CNVM-ului, a primit doar pedeapsă cu suspendare. Cum nu mă pricep la justiţie, nu vreau să speculez pe acest subiect. Pierderea intenţionată făcută de Vega pe acţiunile Rompetrol, pierdere care e o evaziune fiscală clară ca ziua, nu a fost nici ea anchetată.

După acest episod, Patriciu obişnuia deseori să manipuleze piaţa, pentru a îi face pe unii sau alţii să câştige, metodă mult mai intelegenta decât banii la pungă ai lui Siveco, spălaţi cu ţiganii din Sinteşti.

„Dinescu era spumos, dar nu prea înţelegea”

După listarea de pomină la Rompetrol, prin 2005, a început ancheta şi am fost invitat de Mircea Dinescu să explic ce s-a întâmplat la emisiunea lui, ”Vorba lui Dinescu”. Dinescu era spumos dar nu prea înţelegea şi nu m-a lăsat prea mult să vorbesc. Relaţiile lui Dinescu cu Patriciu s-au cosmetizat după ce Patriciu i-a cumpărat lui Mircea “Plai cu Boi” şi “Aspirina Săracului”, cu enormă suma de un milion de euro.

Mircea, afacerist slab, nu a înţeles, că dacă firma e a lui Patriciu în majoritate şi acesta a împrumutat firma cu 950.000, asta nu înseamnă că Dinescu încasează ceva. Maxim a fost că şi restul de 50.000 erau un cec de la o bancă elveţiană, cec însă postdatat după mai multe luni. După această tranzacţie, practic, relaţiile au devenit neutre: Dinescu nu îl mai critica şi Patriciu îşi vedea de afacerile lui.

Finalul Afacerii Rompetrol

Dosarul Rompetrol are însă un final mult mai interesant. Cum a vândut Patriciu o firmă din Antilele Olandeze, şi cum nu a plătit niciun sfanţ la fisc, nici românesc, nici olandez. Ba mai mult, din ce a încasat, a reuşit să dea curat lui Kulibayev, aproape două miliarde de dolari para-ndărăt. Cum de ştiu eu finalul? Simplu, din noroc. Para-ndărătul a venit la BSI Chiasso, iar directoarea şi adjunctul erau atunci acţionari WBS. Ştiu că sunteţi decepţionaţi dar, în realitate, benzinăria lui conu’ Dinu nu s-a vândut nici măcar cu un miliard. Dar toate astea, într-o altă spovedanie!

Completare la afacerea Rompetrol:

Am uitat să va spun că, spre deosebire de ceilalţi speculatori pe acţiunile Rompetrol, Verestoy, Tăriceanu, Tănăsescu etc, SRS, în drum spre firma de brokeraj pentru a da ordinele şi preţurile de vânzare şi cumpărare la acţiuni, s-a gîndit să dea un telefon la conu’ Dinu, telefon înregistrat şi care se află la dosar, în care îi spunea: “Dinule, tu eşti sigur că alea de mă pui să le cumpăr o să crească, că eu nu bag bani în ele?”.  Acest telefon i-a agravat situaţia.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: