Baloteşti, locul celei mai mari catastrofe aviatice din România, în umbra tăcerii

Ion Florian Dănuţ, primarul din Baloteşti, se reculege la monumentul ridicat în memoria victimelor

La locul tragediei, când un Airbus A-310 s-a prăbuşit imediat după decolare, e un monument din care se fură piatră. Martori ai accidentului de la Baloteşti, catastrofă în care şi-au pierdut viaţa 59 de persoane, vorbesc despre imaginile de coşmar de pe câmpul înţesat cu cadavre.

La 31 martie 1995, zborul TAROM 371 Bucureşti-Bruxelles s-a prăbuşit lângă o cale ferată din comuna Baloteşti, iar 59 de oameni au murit în cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Avionul Airbus A-310 în care se aflau trei americani, un francez, un olandez, doi spanioli, un thailandez, nouă români şi 32 de belgieni decolase de pe aeroportul Otopeni la ora 9.11.

Pilotul Liviu Bătănoiu (49 de ani) şi copilotul Ionel Stoi (44 de ani) aveau o experienţă de mii de ore de zbor. După două minute de la decolare, aeronava (ajunsă la o înălţime de 1.200 de metri) a intrat în picaj cu un unghi de înclinare de 80 de grade, în timp ce executa un viraj către Ploieşti, şi s-a izbit de pământ. Iar comuna Baloteşti a devenit cunoscută odată cu această tragedie aviatică.

Astăzi, pe locul unde erau zeci de calote umane, bucăţi de mâini sau picioare, resturi de oase şi fiare arse este un monument din marmură gri, construit de statul român în 1996.

Două candele noi ard acolo, iar la baza pietrei funerare pe care sunt inscripţionate cu negru numele victimelor e un buchet de zambile albe, proaspete. În locul craterului adânc de 6 de metri e doar un câmp arat.

Ion Florian Dănuţ - primarul comunei Baloteşti şi în 1995, şi acum - îşi aminteşte că, în primii ani de la accident, rudele victimelor veneau des la monument. „Traversau discret calea ferată şi se opreau lângă piatră." Cu timpul, însă, şi-au găsit liniştea şi au mai început să uite. „Vin, dar foarte rar, dacă vezi unul, doi, odată la câţiva ani, probabil încearcă să lase rănile să se vindece", povesteşte primarul. Nu se opresc lângă cele două case de lângă calea ferată şi nu intră în vorbă cu localnicii.

Belgianul şi arbuştii

Nicu Costiuc, un tânăr care locuieşte acum lângă gara Baloteşti, îşi aminteşte totuşi că, în urmă cu doi ani, o maşină străină a oprit la poarta casei. A coborât un belgian, a deschis portbagajul şi i-a arătat 24 de arbuşti, stivuiţi. Nicu nu vorbea franceză, dar s-au înţeles prin semne.

A luat o lopată şi o greblă şi au plecat împreună spre monument, unde au plantat, unul câte unul, arbuştii, de-a lungul unei foste alei pietruite care străjuieşte piatra funerară. „Am aflat mai târziu, din vecini, că belgianului îi murise fiica în accidentul aviatic. Avea 24 de ani." Fiindcă monumentul e aproape de casa lui, Nicu ştie că, în timp, au tot venit hoţii şi au furat piatră, iar autorităţile nu s-au mai ocupat de el.

Un cimitir fumegând

Dumitru Chiriac, fost comandant al postului de radar Baloteşti în 1995, resimte şocul momentului şi la 15 ani distanţă de la accident. Îl urmăreşte vocea unei femei-martor care i-a spus: „S‑a auzit un răget de motoare, apoi pământul s-a cutremurat."

„Locul era un cimitir fumegând", spune Chiriac, amintindu-şi cum au început să caute printre resturile umane şi bucăţile de avion, ca să recupereze ce mai putea fi recuperat: o parte din costumul de culoare roşie al unei stewardese, câte un rest de geantă sau actele piloţilor. Unii pasageri erau carbonizaţi complet pe scaune, având centurile puse.

Lui Chiriac i-a venit atunci să strige de neputinţă. „Cel mai greu moment a fost când ne-am dat seama că nu mai avem pe cine salva. Un om dacă am fi găsit viu şi am fi reuşit să facem ceva, ar fi fost extrem de important."

Târziu, Chiriac s-a urcat într-un elicopter, alături de câţiva specialişti, şi aparatul s-a ridicat la 30 de metri deasupra locului. Voiau să aibă o imagine panoramică, să filmeze pentru arhiva Ministerului de Interne şi să vadă cât de mare e distanţa pe care se întind resturile aeronavei. Din maldărul de fiare încă se mai ridicau aburi şi fum.

Petruţ Ciobanu îi învaţă pe studenţi cum se cercetează o catastrofă aviatică, după modelul anchetei de la Baloteşti

Investigarea accidentului, predată la Drept

Una dintre ultimele mărturii ale accidentului aviatic de la Baloteşti este înregistrarea cercetărilor de la locul tragediei. Imaginile filmate de Inspectoratul General al Poliţiei din România sunt folosite ca material didactic la Facultatea de Drept, specializarea Criminalistică. Petruţ Ciobanu, avocat, le predă şi astăzi studenţilor modul de investigare în cazul „Baloteşti".

„Adevărul": Predaţi de pe o înregistrare de două ore şi jumătate care conţine fragmente din toate etapele cercetării. Cum sunt imaginile?

Petruţ Ciobanu: Arată un amestec sumbru şi sinistru de resturi de fier, material textil şi ţesut uman, mâini sfârtecate sau degete pe care erau verighete.

Ce dimensiune avea craterul lăsat de impact?

Era un dreptunghi cu o latură de 46 de metri şi cealaltă de 11 metri. Resturile umane şi fragmentele aeronavei erau întinse pe un perimetru de aproximativ 180 de metri lungime.

Unde s-au descoperit cutiile negre?

Comisia de investigare a accidentului a găsit înregistrarea conversaţiei dintre piloţi, cutia neagră, în centrul acestui crater, dar capacul de protecţie al acesteia era spart. De regulă, cutiile sunt fabricate dintr-un material foarte dur - oţel -, care să reziste la impactul aeronavei cu solul, având scopul de a proteja informaţia stocată în interiorul acesteia.

Aţi descoperit lucruri noi din înregistrarea de pe care predaţi?

La locul accidentului se vede un element de structură metalică la o distanţă de aproximativ 3 metri de calea ferată care prezintă urme de ardere pe interior. Rămâne de stabilit care a fost cauza care a produs acele urme de ardere - e posibil să fie de la impactul cu solul, dar e la fel de posibil să fie şi alte cauze.

Cum aţi reacţionat când aţi văzut prima dată înregistrarea, când eraţi şi dumneavoastră student la Drept?

Nu prea bine. Ştiam de o persoană care a fost implicată în accident. De câte ori revăd imaginile, am un disconfort şi fizic, şi emoţional. Acum, studenţii care au avut legături cu persoanele decedate atunci au permisiunea de a nu rămâne la seminar. Ar fi puşi într-o situaţie extrem de delicată dacă ar fi obligaţi să le vadă.

Au fost studenţi care au părăsit sala de curs?

În decurs de 11 ani au existat cinci sau şase cazuri.

Ce spun datele de la locul accidentului despre ce s-a întâmplat cu aeronava?

La investigarea accidentului a participat şi o comisie formată din specialişti americani, compania care a fabricat motoarele aeronavei era din S.U.A. Motoarele au fost găsite în pământ într-un unghi de aproximativ 80 de grade. De regulă, o navă se prăbuşeşte într-un unghi de aproximativ 30, 40 de grade, fiindcă există instinctul de conservare şi tendinţa pilotului de a face toate eforturile pentru a ateriza în condiţii care să prezinte riscul cel mai mic pentru aeronavă şi pentru pasageri.  Motorul aeronavei din stânga a fost găsit la o adâncime de 3, 80 metri, iar motorul din dreapta la 4, 80 metri adâncime. Asta poate arăta că aeronava, când a intrat în impact cu solul, n-a avut o traiectorie dreaptă, ci o traiectorie înclinată către stânga. Şi poate însemna că aeronava nu a mai putut să fie controlată.

E legal ca dosarul Baloteşti să nu fie încă soluţionat sau să nu poată fi consultat?

În opinia mea e legal, fiindcă atâta vreme cât nu a fost vorba despre un process penal, nu interesează din punct de vedere penal care a fost cauza producerii accidentului şi nu poate fi atrasă răspunderea penală a vreunei persoane. Cred însă că ar trebui făcute demersuri pentru a se face publice anumite informaţii cu privire la cauzele accidentului.