În aşteptarea concluziilor d-lui Tudorel Toader

Au mai rămas puţine ore până când ministrul Justiţiei, dl. Tudorel Toader,îşi va face publice concluziile referitoare la activitatea în fruntea DNA a d-nei Laura Codruţa Kövesi.

Nu întâmplător am folosit în fraza anterioară cuvântul „concluzii”şi am evitat cuvântul „verdict”. Fiindcă nutresc şi speranţa, şi credinţa că dl. ministru va recurge iarăşi la o stratagemă. O stratagemă la urma urmei salvatoare graţie căreia va evita nu doar o mare nedreptate, ci va pune la adăpost şi debilitarea gravă, poate chiar compromiterea pe termen lung a ideilor de anti-corupţie şi justiţie ce ar putea fi puse de azi încolo la cheremul poftelor politice.

 Nu cred, mai corect spus, îmi place să sper că dl. Toader nu îşi va asuma riscul de a pune complet în primejdie viitorul luptei anticorupţie din România şi de a propune măsura cea mai drastică şi cu consecinţe dintre cele mai imprevizibile.Aceea a demiterii d-nei Kövesi. Măsură a cărei urmare imediată ar putea fi destructurarea pe termen lung  de aici încolo a DNA. De unde şi primejdia izolării europene a României şi o suită de sancţiuni devastatoare.

Trag nădejdea că dl. Tudorel Toader va face dovadă de luciditate şi nu va risca nici măcar să creeze premisele unei lupte la scenă deschisă între preşedintele Klaus Iohannis, despre care se crede că va refuza să dea curs eventualei propuneri vizând demiterea prucurorului şef al DNA şi vârfurile măcinate de corupţie, ură şi interese personale ale coaliţiei PSD-ALDE. Aceste vârfuri identificându-se cu o mână de oameni obsedaţi de un an încoace de dorinţa de a scăpa de cea pe care nu pregetă să o acuze că s-ar fi situat în fruntea unei veritabile şi concertate operaţiuni ale cărei rosturi ar fi acelea de a proceda la decimarea clasei politice din România. Precizând , în dispreţul evidenţei, că respectiva clasă politică nu ar fi chiar atât de coruptă precum s-ar fi acreditat ideea în spaţiul public, că adesea s-a recurs la acuze nejustificate, că s-ar fi făcut dosare la comandă, s.a.m.d.

Ce cred că va face astăzi dl. Tudorel Toader? Va citi monoton, cu voce egală, adormitoare, un raport usturător, conţinând neîmblânzite  reproşuri la adresa managementului exercitat de d-na Laura Codruţa Kövesi. Va detalia cu lux de amănunte eşecurile, acuzaţiile şi soluţiile neconfirmate, situaţiile în care judecătorii au infirmat deciziile procurorilor DNA. Va face o descriere a acelor cazuri, să admitem,  grave, însă departe de a fi majoritare  care au arătat că DNA nu este chiar o instituţie fără prihană. Va supralicita rolul şi vinile d-nei Kövesi în aceste operaţiuni eşuate. Va plictisi pe toată lumea cu o suită nesfârşită de recomandări finale şi tranzitorii vizând îmbunătăţirea activităţii Direcţiei şi a conducerii acesteia. Pentru ca la sfârşit să ajungă la concluzia că d-na Kövesi ar trebui totuşi să îşi ducă la îndeplinire şi ultimul an de mandat. Acesta urmând să expire de abia în primele luni ale anului 2019. An de alegeri prezidenţiale când e foarte posibil să se recurgă la soluţia interimarilor până în clipa în care se va şti clar cine va fi viitorul preşedinte al României şi se vor fi încheiat procedurile de instalare.

Cred, sper deopotrivă că d-nul Tudorel Toader îşi va asuma riscul de a fi făcut praf, adică jignit, atacat în toate felurile de inşi de teapa unor Codrin Ştefănescu, Liviu Pleşoianu, poate chiar de Călin Popescu-Tăriceanu. Vorbe nu tocmai bune vor veni, poate, şi din partea d-lui Liviu Dragnea. Congresul extraordinar de luna viitoare al PSD va reprezenta o bună ocazie pentru continuarea răfuielii. Nu e exclus ca, în cazul în care dl. Toader îşi va păstra până atunci funcţia, dl. Dragnea să aibă de dat câteva explicaţii. Deja au început să apară primele semne că viitorul Congres nu va fi chiar un lung omagiu adus d-lui Dragnea.

Îmi place să cred că dl. Tudorel Toader va avea grijă să le reamintească chiar astăzi criticilor domniei-sale garanţiile de neimixtiune în activitatea cotidiană a Ministerului, garanţii pe care nu întâmplător le-a invocat în informare sa de presă de joia trecută. Se va prevala de ele. Vom vedea cu ce efecte.

Sigur, avem toate motivele din lume noi, oamenii cinstiţi din România, să îi fim recuoscători d-nei Laura Codruţa Kövesi. Graţie activităţii sale din fruntea DNA ne-am simţit mai în siguranţă. Nu şi-au făcut de cap politicieni corupţi, iar magistraţi nedemni de genul Ingrid Mocanu sau Mihaela Iorga Moraru au părăsit pe uşa din dos DNA.

Aceasta neînsemnând însă că ar trebui să ne punem în cui spiritul critic, că ar servi la ceva să o privim pe d-na Kövesi asemenea unui idol, ca pe o icoană, să o socotim un om în totalitate lipsit de defecte,iar DNA-ul o instituţie sacrosanctă.

Mi se pare a fi o mare primejdie, un pericol la adresa sănătăţii intelectuale a naţiunii să cădem pradă tentaţiei zămislirii unui nou cult al personalităţii. Dezamăgirile încercate de cei care l-au susţinut necondiţionat pe dl. Traian Băsescu în clipa în care au văzut cum a fost şi cum e în realitate omul, cum se manifestă după încheierea celor două mandate prezidenţiale, câtă mizerie ascunsă sub preş a lăsat în urmă s-ar cuveni să ne determine o temperare a efuziunilor şi patetismelor.

Închei, exprimându-mi speranţa ca astăzi, după ora 18, acest comentariu să nu fie unul al iluziilor pierdute.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro