Zilnic, bat picamărele, spărgând asfalt, beton şi ce or mai sparge, sub braţele asudate ale muncitorilor, în ciuda temperaturilor lunii lui Cupor! Fierăstraele uriaşe urlă, tăind răni adânci în carosabil sau trotuar, aruncând şuvoaie de scântei! Mini escavatoare, maşini de săpat, cărat, ridicat, sapă, fac gropi, nivelează, tasează, mută, aduc, transportă moloz, pietriş, nisip, pământ, fiare şi betoane, borduri, stâlpi, plăci imense! Oameni şi utilaje lucrează! Se munceşte pe şantierele Bucureştiului.

Capitala europeană a României este un imens şantier, format de alte sute de şantiere mai mici. Pe unele se munceşte zi lumină, altele sunt lăsate în paragină, pardon „conservare“, de luni de zile, în aşteptarea muncitorilor şi utilajelor, care să termine lucrările începute şi abandonate. Bucureştiul seamănă nu doar cu un oraş rănit după bombardamente intense, ci cu o mare urbe unde firme lacome de bani, încep mai multe lucrări în acelaşi timp sau unele după altele, dar apoi le abandonează, cu şanse minime să fie terminate măcar 10% dintre ele!

Avem o capitală pestriţă, unde consecinţele lucrărilor edilitare, indiferent cum se numesc acestea-modernizări, reabilitări, reparaţii, investiţii, reamenajări, jaf din banii publici- se completează cu ruinele oraşului, fie că sunt clădiri, gropi, distrugeri ale străzilor, şoselelor, infrastructurii în general. Peisajul este întregit de miile de hârburi de maşini, fie ale statului, transport în comun, autobuze, tramvaie, troleibuze, fie ale cetăţenilor sau ale firmelor, care lucrează şi trăiesc în Bucureşti.

Zilnic, dimineaţa şi seara, intrările şi ieşirile din Bucureşti sunt sufocate, blocate de milioane de maşini. Poluarea este la ea acasă: gunoaie, praf, metale grele, noxe, care se adună, se încing, fac aerul irespirabil şi pun viaţa oraşului şi mai ales a cetăţenilor în pericol. Este imaginea la scară mai mare a mai tuturor oraşelor mari  din România, cu câteva excepţii fericite date de anumiţi oameni, edili, gospodari, interesaţi şi de binele comun nu doar de furturi din banii publici.

Trăim în epoca republicilor, în ţara republicilor, în republicile primarilor, politicienilor, corupţilor, republicile doreilor, dar şi ale oamenilor care muncesc pe rupte să dea biruri la stat! Stat a cărui puşculiţă bugetară este la cheremul altor băieţi şi fete deştepte care au, la rândul lor, republica lor proprie.

Ca să rămân la Capitală, numai la nivel administrativ avem mai multe republici: Republica primarului general Firea, republicile primarilor de sectoare-Republica Mutu, Republica Florea, Republica Băluţă, Republica Negoiţă... Fiecare republică are găştile ei aferente de republicani, primari cu mari realizări, cu mari proiecte şi viziuni! În Bucureşti, edilii şi găştile lor lucrează. Fiecare îşi personalizează republicile teritoriale, după cum vor, îi duce capul şi mai ales, după interese.

Pe lângă şantierele în lucru sau în părăsire, realizările republicanilor se văd cel mai bine în bugete, cu cât sunt „realizările“ mai mari cu atât găurile şi tunurile sunt pe măsură! Păi unde s-au mai făcut mini parcuri cu 1,5 milioane euro bucata, pentru acest proiect primăria sectorului 5, a Rahovei şi celebrului Ferentari, alocând nu mai puţin de 54 milioane euro! În sectorul 3 a lui Negoiţă, anii trecuţi se plantaseră, într-un mod revoluţionar, perdele de arbori unul lângă altul, care evident că au costat o căruţă de bani şi s-au uscat rapid.

În sectorul 4 se lucrează în draci, răsar betoanele peste tot într-un ritm intens, bordurile se înlocuiesc peste tot, copacii s-au tăiat cu frenezie. Cetăţenii din republica Băluţă sunt în siguranţă de când sunt apăraţi de blocuri, stâlpi imenşi şi borduri uriaşe amplasate ca nişte linii de apărare Maginot, în locul sutelor de arbori căzuţi sub drujbele edilitare. Probabil că edilii de la sectorul 4 au văzut cum militarii americani au luat-o razna cu tancurile prin lanurile din România şi au zis să nu ajungă inamicii să cucerească Berceniul, aşa că au ridicat bariere de beton în calea cuceritorilor ipotetici. Banii curg gârlă pe borduri, stâlpi şi ziduri de apărare! E posibil să apară şi linia de apărare formată din stabilopozi, dar nu se ştie dacă aceştia se fabrică în China.

Republicile româneşti sunt unice, uimitoare, senzaţionale! Avem şi tradiţie! Prima republică românească a fost Republica de la Ploieşti, apărută mult înainte de Republica Populară România! Acum, trăim o epocă de înflorire a republicilor în ţara noastră! Nu ştiu cum edilii noştri nu s-au gândit să le pună în valoare potenţialul turistic, să atragă turiştii străini, să vadă “minunile“ româneşti, să facă turism de aventură? Păi unde ar mai găsi străinii o borduriadă ca la Bucureşti, un pod terminat cu mari costuri, de câţiva ani, dar pe care nu se circulă din cauza liniei de înaltă tensiune care trece pe deasupra?!!! Ce ar zice turiştii japonezi, de exemplu, de o cursă extremă cu autobuzele care înlocuiesc tramvaiele liniei 41? Un periplu în republica autonomă Militari! Ce senzaţii, ce impresie ar face organizarea unor excursii nocturne, perpedes, prin Ferentari, având ca obiective părculeţele de milioane de euro? Chiar şi marele lider al Coreei de Nord, Kim..., ar fi invidios şi ar cere consultanţă dacă ar vedea barajul de apărare din Republica Băluţă! Şi râul Dâmboviţa este fascinant, mai ales la ieşirea din Bucureşti, pe o parte este amenajată într-un fel de un sector 3, pe cealaltă altfel, de alt sector 4, cu o zonă fascinantă din punct de vedere al „miresmelor“ răspândite de groapa de gunoi Glina!

Inexplicabil, în ciuda falimentelor bugetare şi a lipsei de bani de care se vaită edilii republicani, curg banii gârlă pe lucrări şi „investiţii“ în toate republicile Capitalei! Bucureştenii sau cei aflaţi în tranzit prin cea mai mare urbe a României nu duc lipsă nici de divertisment, capitol la care edilii nu se uită la bani, inclusiv în Republica Firea. În permanenţă se cheltuiesc sume importante  pe evenimente, spectacole, artişti, prezentatori, entertaineri, căpuşe, oameni cu buzunarele largi şi atrăgătoare de marafeţi. Ce contează că şcolile, spitalele şi alte instituţii de interes major sunt la pământ, că ţevile RADET bubuie, că gropile cresc ca ciupercile după ploaie, că tramvaiele iau foc în trafic ori sar de pe şine!  

Trăiască republicile şi republicanii! Tot înainte tovarăşi, că înapoi nu se mai poate! „Bă, eşti nebun?! Bă, eşti prost?!“ Nu pot produce toţii românii şi România la un loc, cât pot republicanii cheltui, ca să nu zic fura, că nu-i frumos!