Elisabeta (Safta) Cantacuzino-Paşcanu (FOTO A.N.R. fototecă, doamna Elisabeta Ştirbey) s-a născut în 1805, fiind fiica Elenei Brâncoveanu (1787-1809), stră-strănepoata domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi a marelui spătar moldovean Grigore Cantacuzino-Paşcanu (1779-1808). Elisabeta Ştirbey îi era nepoată marelui ban de Craiova, Grigore Brâncoveanu (? - 1832), ultimul descendent pe linie masculină ce a purtat numele Brâncoveanu. Elisabeta se căsătoreşte cu Barbu Ştirbey la Braşov si revin în Muntenia în 1825, stabilindu-se în casa de pe Calea Mogoşoaei, devenit mai târziu palat domnesc Ştirbey. Domnul Barbu Ştirbey (1849-1853, 1854-1856) a fost şi el întemeietorul Pensionatului domnesc de fete (precursorul Şcolii centrale de fete) prin decretul din 1851.

De la nepoata sa, Elisa Ştirbey Brătianu (1870-1957) aflăm că ”Tot dânsa a înfiinţat pe cheltuiala sa şi prima şcoală de fete din Bucureşti, în Calea Rahovei, şcoală care şi astăzi îi poartă numele.” (probabil însemnări până în al doilea război publicate în Elisa Brătianu, I.C.Brătianu, Memorii involuntare, Ed.Oscar Print, Bucureşti, 1999, p.43)

Nu ştim cu certitudine care a fost prima adresă sau clădire ce a găzduit şcoala înfiinţată de marea vorniceasă Ştirbey. Putem presupune că şi-a avut începuturile în Hanul Şerban Vodă : (...) în acest han şi cu binecuvântarea stareţului de la Cotroceni, doamna Elisabeta Ştirbei fondase în 1843 un cămin pentru 100 de fete sărace, o prefigurare a Azilului Elena Doamna, de mai târziu.” (Emanuel Bădescu)

Dintr-un periodic de epocă din martie 1871 rezumăm: ”Actu de donatiune. Prin care noi, Elisabeta Stirbey Domna, din liber'a nostra vointia şi neinfluintiata de nimeni, dâmu immediatu in deplin'a proprietate institutului de fete infiintatu de noi in Bucuresci, si care porta denumirea de ”Institutulu Elisabethan” casele nostre cu loculu loru din orasiului Bucuresci, strad'a Caliti, in care se gasesce asta-di acelu institutu, precum si jumetate  din mosî'a nostra Elisabeta din judetiulu Teleorman. Acestu institutu de fete va porta in viitoriu denumirea de: ”Institutulu Elisabeta Domna”. ” (Familia, anul VII, martie 1871, p. 130)

Podul Calicilor este vechea denumire a Căii Rahovei, şcoala se află astăzi pe strada Justiţiei la numărul 55, alegerea locului poate fi pusă în legătură cu proprietăţile familiei Grigore şi Safta Brâncoveanu, pe care se ridicase Spitalul Brâncovenesc la 1835, azilul şi Biserica Domniţa Bălaşa. În aceeaşi zonă se găseau şi proprietăţi ale familiei Fotache Ştirbei (? - 1828), ctitorul bisericii Sf.Ilie Rahova.

Exemplul oferit de prima şcoală de fete a fost imediat urmat de înfiinţarea altora în sectoarele bucureştene după cum aflăm dintr-o scrisoare publicată în 1885: ” Acesta şcolă continuă mai mulţi ani, când urmaşii familiei Brancovean, consângeni cu familia Stirbey, deschiseră după modelul şcolei Stirbey in tote colorile Bucurescilor câte o şcolă de fete unde se făcură profesore cele mai multe din fetele ce terminase înveţăturile in şcola Stirbey”. (Familia, anul XXI, nr. 27, iulie 1885, p.322) Tot cu această ocazie aflăm de implicarea directă a doamnei ce le arăta fetelor lucrul de mână. Dorinţa ei a fost de a lăsa şcoala în îngrijirea fiului ei, Alexandru B. Ştirbey (1837-1895).

Revenind la istoricul şcolii din str. Justiţiei nr. 55, cercetarea din arhive a scos la lumină mai multe construcţii pe acea proprietate Ştirbey. Primul dosar (A.N.D.M.B., fond P.M.B. tehnic, dosar 22/ 1876, f. 272) identificat datează din august 1876, clădirea situată în str. Craiovei la nr. 64, suburbia bisericii Albe-Postăvaru, culoarea de verde la acea dată, fiind condusă de un domn Limburg si având nevoie de reparaţii ale tencuielii şi învelitorii.

În 1882 acelaşi director cere să facă reparaţii mici pe timpul verii. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. tehnic, dosar 16/1882, p. 278).

În 1895 de şcoală se îngrijea prinţul Dimitrie B. Ştirbey, fratele prinţului Alexandru B.Ştirbey, adresa fiind Calea Rahovei nr. 76 colţ cu Justiţiei. Cererea de reparaţii din iunie solicitată de inginerul M. Anatoly nu este aprobată pentru că se votase deja o aliniere a străzii Justiţiei ce presupunea dărâmarea clădirii şcolii. În 19 iulie are loc expropierea a 19.10 m.p. pentru suma de 25.000 lei, şcoala primind 86.30 m.p. pentru noua clădire pe str.Justiţiei. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. tehnic, dosar 120/ 1895)

FOTO: Plan de situatie din 1895 (Sursa: A.N.D.M.B., fond P.M.B. tehnic, dosar 1035/1895)

La 24 iulie 1895 epitropia prinţului Ştirbey cere autorizaţie de construcţie pentru un nou local la 6 metri distanţă de noua aliniere a străzii Justiţiei, fiind propusă o clădire parter, de zid masiv, acoperită cu metal. Se mai cere şi autorizaţie de reparaţii radicale pentru faţadele vechiului local şi pentru împrejmuirea locului cu grilaj de fier. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. tehnic, dosar 1035/1895) La acea dată, şcoala oferea cursuri primare, spaţiile indicate în plan indicând 4 clase, o garderobă şi un hol.

FOTO: Şcoala din 1895 (A.N.D.M.B., fond P.M.B. tehnic, dosar 1035/1895)

În 1912 se construieşte o locuinţă parter pentru institutoarele şcolii după planurile conductorului I. Călugăreanu, ţinându-se foarte mult de seama de stilul faţadei realizate în 1895, singurele detalii fiind ancadramentele ferestrelor şi intrării principale. Această construcţie există şi astăzi, după 100 de ani.

FOTO: Casa institutoarea din 1912 (Sursa: Arhiva Primăriei Bucureşti, III Albastru, dosar 342/1930)

În iulie 1930 arhitectul Statie Ciortan depune cerere pentru supraetajarea clădirii şcolii aprobate în iulie 1895 (Arhiva Primăriei Bucureşti, III Albastru, dosar 342/1930). Pe ştampila ce apare pe documentele din dosar se menţionează că „Aşezământul cultural Ştirbey Doamna” se află sub înaltul patronaj al prinţului Barbu A. Ştirbey (1872-1946), fiul cel mare al lui Alexandru B. Ştirbey si nepotul Doamnei Elisabeta. Şcoala are clase atât primare cât şi gimnaziale, fiind necesare extinderea spaţiului de cursuri, o parte din contribuţia financiară fiind din partea părinţilor elevelor deoarece pierduse după reforma agrară veniturile moşiei lăsate de fosta doamnă Ştirbey. Etajul este compus din 4 clase, un vestibul şi o cancelarie.

FOTO: Faţada din 1930 care este şi actuală (Sursa:Arhiva Primăriei Bucureşti, III Albastru, dosar 342/1930)

Arhitectul Ciortan include la dosar şi faţada vechii şcoli din 1895 care prezintă modificări la nivelul ferestrelor, mult lărgite, şi a ancadramentelor acestora şi a uşii principale care sunt în arc rotund cu o decoraţie împletită. Aceste sunt păstrate întocmai, faţada noului etaj prezentând ancadramente dreptunghiulare, un pervaz sub fiecare fereastră, un balcon central deasupra intrării principale peste care se află inscripţia „Aşezământul Ştirbei Doamna”, astăzi dispărut, o cornişă cu un brâu decorat în piatră.

Planul de situaţie arată locuinţa directoarei (fostă a institutoarelor), o toaletă ataşată şcolii în partea din spate pe stânga şi  dependinţe în spate pe latura dreaptă lângă gardul ce desparte proprietatea de cea vecină.

Din păcate, în prezent prima şcoală de fete a căzut în uitare şi în paragină, ca de altfel multe clădiri pe strada Justiţiei. Să nu uităm totuşi exemplul celei care a sprijinit înfiinţarea acestui edificiu la 1843 şi de strădania profesoarelor ce s-au ostenit decenii la rând.

 

Articol publicat şi în „Bucureştiul meu drag”, nr. 5, mai 2012, pp. 48-59 la http://www.orasul.ro/app/webroot/img/articole/2012/R-BMD-1205.pdf

Va fi dezvoltat pentru cercetarea de doctorat în curs de realizare şi publicare în 2014.