A fi sau a nu fi român?

Vitalie Ciobanu

După '89, problema identităţii a reuşit să eclipseze prin acuitatea ei întreaga agendă post-totalitară a Moldovei. Pentru ca, în cele din urmă, să fie ratate şi recuperarea apartenenţei noastre naţionale, şi reformele democratice.

O încununare a acestui dublu eşec a fost regimul Voronin, care îşi făcuse un program ideologic (ce semăna mai degrabă cu o obsesie maniacală) din cultivarea urii faţă de români.

Odată cu apropierea de Uniunea Europeană, chestiunea identităţii naţionale se impune ca parte a vastului domeniu al „drepturilor omului". Abia în al 20-lea an de independenţă nativii din Basarabia îşi vor putea spune „români".

Guvernul a adoptat acum două zile această decizie, după ce Republica Moldova a pierdut mai multe procese la CEDO în favoarea unor cetăţeni cărora autorităţile le-au refuzat înlocuirea etniei „moldovean" cu cea de „român" în documente personale. Înscrisul respectiv se va face în adeverinţa de naştere la solicitarea persoanelor care au împlinit 16 ani sau a părinţilor, în cazul minorilor. În schimb, rubrica „naţionalitatea" va fi exclusă din restul actelor de stare civilă.

Legea, care va fi trecută prin Parlament, ar trebui să aibă şi efect retroactiv. E nefiresc ca părinţii să decidă pentru copiii lor, dar să nu poată scăpa ei înşişi de „ştampila" sovietică.

În RSSM şi, până mai ieri, şi în Moldova independentă orice locuitor de altă etnie îşi putea spune fără jenă pe nume: rusul - rus, ucraineanul - ucrainean, gagăuzul - găgăuz ş.a.m.d., numai basarabenii majoritari aveau interzis apelativul „român", ba chiar erau persecutaţi dacă se încumetau să-şi afişeze identitatea corectă, dacă scriau cu alfabet latin.

Diversiuni de felul „dicţionarului moldovenesc-românesc" (Stati) sau al „concepţiei poporului polietnic din RM" (Stepaniuc) au fost instrumentate pentru a justifica sclavia post-colonială a basarabenilor, pentru a eterniza confortul unei caste de privilegiaţi proveniţi din fostul partid sovietic şi din KGB.

Apartenenţa naţională nu ar mai trebui să fie obiect de speculaţie politică, motiv de sciziuni, reflexe xenofobe şi nici sursă de batjocură pe seama celor „2% de români" din Moldova.

Sperăm ca decizia guvernului să nu trezească polemici în Alianţă, declaraţii că, vezi Doamne, nu e momentul, că avem alte priorităţi (...în SRL-ul nostru „Republica Moldova"). Nu vei construi nimic durabil cu oameni timoraţi, complexaţi, bâlbâiţi, imaturi politic, cu o populaţie care nu-şi cunoaşte reperele, valorile, azimuturile geopolitice, ierarhiile culturale.

Nu vei evolua ca stat fără a reda moldovenilor sentimentul unei identităţi sigure, legitimate. Suntem români şi suntem europeni, pentru că vorbim una dintre cele 27 de limbi oficiale ale Uniunii Europene - limba română , şi adăugăm identităţii noastre naţionale o plusvaloare modernă, prin deschidere şi solidaritate umană în clipe de mare restrişte, aşa cum au învăţat concetăţenii noştri din Occident.

Bucureştiul a făcut primul pas, oferind basarabenilor posibilitatea redobândirii cetăţeniei române, pierdute ca urmare a ocupaţiei sovietice. Era timpul ca şi acasă la noi să ne recăpătăm demnitatea.