De ce a fost achitat Ion Dumitru în dosarul tancului ucrainean

De ce a fost achitat Ion Dumitru în dosarul tancului ucrainean

Ion Dumitru

Pe motiv că Romsilva se autofinanţează, judecătorii instanţei supreme au considerat că Regia nu trebuia să organizeze licitaţie pentru cumpărarea unui tanc ucrainean pe post de ”utilaj forestier”. Romsilva funcţionează sub autoritatea ministerului Agriculturii, dar nu se subordonează acestuia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Judecătorii instanţei supreme au considerat că "Romsilva" "funcţionează sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, deci nu este în subordinea sau sub controlul unei autorităţi sau instituţii publice", se arată în motivarea magistraţilor. Având în vedere acest aspect, Regia nu este obligată în cazul achiziţiilor publice să organizeze licitaţii, din moment ce se autofinanţează şi nu primeşte bani publici.



Sprijin din partea Finanţelor

Judecătorii i-au achitat pe inculpaţi şi în baza a două adrese oficiale emise de două instituţii de stat. Astfel, la o cerere a Romsilva către Ministerul Finanţelor, Direcţia de Reglementare a Achiziţiilor Publice şi Monitorizarea Investiţiilor Publice răspunde pe data de 1 februarie 2002 că "având în vedere dispoziţiile legale în vigoare la datele achiziţiilor de genul celor din cauză, considerăm că RNP nu este autoritate contractantă conform OUG nr. 60/2001". Prin adresa numărul 371591 din 13 iunie 2006, Direcţia Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului, direcţie tot din cadrul Ministerul Finanţelor, susţine acelaşi lucru.

Diferenţe "esenţiale"

Judecătorii continuă raţionamentul, susţinând că "performanţa activităţii entităţilor economice , cum este RNP Romsilva, este reflectată în Contul de profit şi pierdere, rezultatul putând fi profit sau pierdere, pe când instituţiile publice sunt finanţate din alocaţii bugetare, rezultatul exerciţiului putând fi excedent sau deficit. La fel, disponibilităţile de la sfârşitul exerciţiului în cadrul primelor, deci şi RNP Romsilva, rămâne la dispoziţie, cel de la instituţiile publice virându-se la buget, şi, de asemenea, primeel pot avea conturi deschise atât la bănci comerciale, cât şi la trezoreria statului, iar celelalte, numai la trezorerie", arată judecătorii.

Sursa: evz.ro



Lipsa prejudiciului

Pentru magistraţii Ana Maria Dascălu, Iulian Dragomir şi Gheorghe Florea de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) nu a contat nici faptul că patronul firmei care a vândut cătrre Romsilva tancul ucrainean ştia că utilajul nu este corespunzător, că nu avea certificat de provenienţă, că produce o pagubă cu bună ştiinţă şi că a încasat doar banii.

În schimb, decizia magistraţilor a ţinut cont de un proces –verbal de control al Curţii de Conturi din 23 februarie 2006 care menţionează că "din control, nu au rezultat deficienţe în legătură cu această activitate, documentele verificate purtând acestă viză". În plus, "semnarea, din birou, a procesului verbal de adjudecare sau neparticiparea efectivă la lucrările adjudecării, reprezintă un mod de lucru superficial, dar fără conotaţii penale în cauză", se mai arată în motivarea instanţei.

Economia de piaţă şi banii statului

Judecătorii nu au recunoscut nici adaosul uriaş de 1700% pus de firma care a vândut tancul către Romsilva şi nici valoarea exagerată a armelor tranchilizante şi a muniţiei din moment ce "economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă". În plus, "statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor, deci preţurile se stabilesc în baza ofertei şi a cererii, scopul urmărit de comerciant este profitul".

Atitudine non-combat

În acestă cauză, Romsilva s-a făcut mai mult că se judecă pentru a recupera prejudiciul adus de Ion Dumitru şi acoliţii săi. Astfel, un raport de expertiză comandat de fostul director nu a fost combătut de Regie, judecătorii considerând că se impune respingerea, ca nefondate, a pretenţiilor Romsilva. "În cauză nefiind probat un prejudiciu aşa cum s-a stabilit prin actele depuse şi cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată, concluziile raportului nefiind combătute de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva" (...) se va dispune respingerea, ca nefondată, a acţiunii civile exercitată de acestă parte civilă", se mai arată în motivarea de achitare a lotului Ion Dumitru.
Decizia nu este definitivă, putând fi atacată la Completul de 5 judecători a instanţei supreme.

Acuzele procurorilor

În iunie 2007, DNA l-a trimis în judecată pe deputatul PSD Ion Dumitru, fost director general al Romsilva, sub acuzaţia de abuz în serviciu. Alături de demnitar, au mai fost trimişi în judecată şase directori din cadrul Regiei şi Bogdan Stanciu, patronul firmei Eufrat SRL Târgu Jiu. Potrivit DNA, În cursul lunii iulie 2003 S.C. Severom Trans S.R.L (societate fantomă) a importat din Ucraina un utilaj sub denumirea buldozer universal cu macara hidraulică pe şenile la o valoare în vamă de 6.250 USD. În fapt, aşa cum a reieşit ulterior din probele administrate la dosar, utilajul era un vehicul de tip militar model 1978 construit pe un şasiu de tanc tip T34 care avea în faţă montată o lamă reglabilă în "V", iar în partea din spate un braţ hidraulic dotat la capăt cu gheare.
Aşa cum a fost stabilit pe parcursul urmăririi penale, vehiculul era destinat îndepărtării, respectiv aşezării de obstacole, de către trupele de geniu.



"Performanţele" utilajului

Utilajul consuma în jur de 80 de litri de motorina pe oră, neîncadrându-se sub nici o forma în normele europene privind poluarea şi consumul.
Din iulie 2003 şi până în anul 2004 utilajul nu a fost utilizat în nici un fel.
În anul 2004, Ion Dumitru, pe atunci director general al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva (instituţie de interes public care are drept scop administrarea întregului fond forestier naţional) a acceptat discutarea în consiliul de administraţie, a unei propuneri de achiziţionare prin licitaţie a utilajului respectiv. Propunerea fusese întocmită de membri din conducerea regiei, cu acordul său, după ce firma care deţinea în realitate utilajul – Eufrat SRL- făcuse o ofertă de vânzare regiei Romsilva. Anterior, direcţia silvica Târgu Jiu testase utilajul constatând că este necorespunzător activităţilor din domeniul forestier.

Adaos record

La întocmirea notei de fundamentare şi a caietului de sarcini nu numai că au fost ignorate aspectele de natură tehnico-economică, mai mult, au fost trecute caracteristici menite să alunge firmele concurente, iar preţul de achiziţie propus era identic cu cel din ofertă.

Probatoriul administrat a arătat că achiziţia utilajului a avut loc cu în condiţiile nerespectării legislaţiei privind achiziţiile publice, a legii finanţele publice, a legii controlului financiar preventiv propriu, precum şi cu încălcarea propriilor ordinelor interne referitoare la acest control precum si a regulamentului intern al RNP.

Acest lucru a dus la cumpărarea unui produs inutil şi necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744%, paguba în dauna Regiei Naţionale a Pădurilor ridicându-se la 8.685.695.760 lei vechi, sumă cu care Regia s-a constituit parte civilă în cauză.



Valoarea reală

Astfel, în vreme ce utilajul fusese introdus în ţară la preţul de 6.250 dolari în urma aşa zisei licitaţii, Romsilva a plătit pentru el suma de 294.330 dolari (calculat la cursul Băncii Naţionale Române leu/dolar din ziua cumpărării – 10 decembrie 2004). Suma de 8.685.695.760 de lei vechi reprezintă avantaj patrimonial în folosul S.C. Eufrat SRL din Târgu Jiu, societate administrată de Stanciu Bogdan Florin.
Utilajului nu i s-a găsit nicio utilitate, a fost testat atât la Direcţia Silvică din Călăraşi şi Dâmboviţa constatându-se că prezenta serioase deficienţe tehnice, dificultăţi în manipulare şi exploatare. Deficienţele au fost constate atât înainte de efect plăţii cât şi după aceea, iar în final nu i s-a găsit nicio întrebuinţare.

Arme de la Alfred Florea

În cursul lunii octombrie 2004, Ion Dumitru şi Dumitru Bunea au impus unui număr de cinci direcţii silvice achiziţionarea de arme tranchilizante şi accesorii. Directorilor celor cinci direcţii silvice li s-a înmânat o mapă cuprinzând documente gata întocmite în numele acestor direcţii precum şi contracte ce trebuiau semnate cu SC Hunter VIP Exim SRL din Bucureşti, administrată de Florea Alfred. Nu a existat nicio hotărâre a Consiliului de Administraţie al RNP, referate ori note de fundamentare şi nici studii de specialitate care să stabilească necesitatea achiziţionării şi repartizării în teritoriu a armamentului pe zone geografice şi în funcţie de activităţile specifice.

Ordin de sus

Direcţiilor silvice li s-a impus achiziţionarea unui număr de 20 de arme tranchilizante şi accesorii din import la un preţ total de 16.737.000.000 lei vechi. Din analiza făcută rezultă că armele şi accesoriile au fost cumpărate cu adaosuri între 71,71% şi 479,39% peste cele mai mari adaosuri practicate de furnizării de pe piaţa liberă. Cei doi au impus achiziţionarea de la Hunter VIP Exim SRL în condiţiile în care în România existau în anul 2004, 152 de societăţi comerciale, cluburi şi asociaţii autorizate să importe şi să comercializeze arme, dintre care 27 numai în Bucureşti.

Lipsa totală de fundamentare a achiziţiei a avut efecte, în sensul că din cele 20 de arme cumpărate, 16 nu au fost utilizate niciodată de la data achiziţionării şi până în prezent, întrucât nu au fost necesare.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările