Profesorii cu note mari care dau an de an examen. „Îi spui: «Scrie!». Spune: «N-am pe ce». Mergi fuguţa, cumperi un caiet...“
0
Zeci de mii de profesori suplinitori sau absolvenţi care îşi încearcă norocul la catedră dau an de an examenul de Titularizare. Pentru că nu sunt posturi titularizabile, indiferent de performanţe calvarul se reia în fiecare vară.
Despre aspiranţii la catedră cu note mici la examenul de Titularizare se vorbeşte în fiecare an. Reţelele sociale se inflamează, se fac pariuri despre unde vor ajunge, cu sau fără „propte“.
Există însă, la fiecare ediţie a acestui examen, şi profesorii cu vechime apreciabilă la catedră, cu rezultate foarte bune la clasă, şi care, cu toate acestea, sunt nevoiţi să treacă în fiecare an prin concurs.
Pentru că nu sunt posturi viabile patru ani pentru disciplinele pe care le predau, aceşti profesori nu se pot titulariza. În schimb, an de an vin la concurs, iar pe baza notei obţinute intră în competiţie pentru un post de suplinitor.
Pentru că numărul de elevi a scăzut constant, şi orele sunt mai puţine, iar un suplinitor ajunge să predea şi în patru-cinci şi chiar şase şcoli pentru a cumula cele 18 ore, o catedră.
Am încercat să aflăm ce-i face pe aceşti profesori cu vechime şi cu note bune să nu renunţe. Am stat de vorbă cu câţiva chiar la ieşirea de la proba scrisă a examenului de Titularizare, susţinută miercuri, 13 iulie.
„Îmi place să predau la ţară, sunt copiii altfel“
Tânăra din faţa mea spune că dă pentru a zecea oară acest examen-concurs. Este profesoară de Limba română şi a predat până acum în mai mult de opt şcoli.
„Am avut nota 8,95 acum doi ani. Ideea este că dacă anul ăsta iau 5, să zicem, acest 5 are prioritate în faţa notei de acum doi ani, şi atunci mă forţează să dau an de an. Dar e ultimul an când mai dau pentru profesor, pentru că vreau să fac conversie, să dau pe învăţător, să merg în alt judeţ, să mă titularizez şi să vin prin detaşare, în Olt n-ai nicio şansă altfel“, spune profesoara.
În ciuda acestei realităţi, a rămas în învăţământ. „Îmi place foarte tare, nu mă văd făcând altceva. În 10 ani am fost în opt şcoli, cam aşa, am mai avut şi continuitate, trei ani într-o şcoală, patru ani într-o şcoală, a contat. Am avut, de exemplu, o şcoală în care am avut normă întreagă, după doi ani de zile am rămas cu jumătate de normă, a trebuit să merg în altă şcoală, să dau din nou concurs“, explică profesoara.
Ultimul an în care în judeţ a fost post liber la Titularizare, pe Limba română, ar fi fost 2011, spune tânăra.
Sute de candidaţi vin an de an, în fiecare judeţ, şi dau examen, cei mai mulţi pentru un post de suplinitor FOTO: A.M.
Mai există şi o altă posibilitate să te titularizezi, dacă în timp postul pe care-l ocupi ca suplinitor capătă viabilitate (se preconizează că va exista şi peste mai mult de 4 ani).
„Legea în sine prevede două posibilităţi de încadrare: prin concurs, din lista respectivă, în funcţie de notă, sau să ai norocul să prinzi un post care ulterior prinde viabilitate - iese cineva la pensie, se transferă, se mută, şi te titularizezi pe viabilitatea postului“, mai spune tânăra. Dacă, în schimb, postul se restrânge, ai din nou statut de suplinitor, asta dacă între timp nu ai susţinut un alt concurs pentru a deveni titular al sistemului.
„E ca un drog, începi să te înveţi cu el, îţi place senzaţia de adrenalină“, spune tânără ce o face să nu renunţe. „Am ajuns să dau concurs şi cu foste eleve. Sunt eleve care au terminat Pedagogicul şi dau acum concurs pe post de educator“, mai spune profesoara.
Satisfacţiile de la catedră şterg în schimb tot calvarul din luna iulie a fiecărui an. Profesoara spune că-i place să predea, acest vis îl avea de mică. Iar când efortul său înseamnă progresul elevilor, e clar că şi-a ales potrivit meseria. Ar preda oriunde, însă copiii de la ţară îi sunt poate cel mai aproape de suflet.
„Acolo sunt copiii altfel. Sunt mult mai încântaţi când descoperă ceva nou, poţi să-i modelezi într-un anume fel, şi în ceea ce priveşte materia în sine, dar şi comportamental. Poţi la rândul tău să înveţi foarte multe lucruri de la copii. În primul an de învăţământ am avut un copil care a plecat dintr-o casă în care nu avea electricitate, îşi făcea temele la lumina lumânării. Era un copil de 5-6, făcea greşeli de ortografie, nu putea nici măcar să se exprime coerent. Atât de încântat a fost când a luat la Capacitate 8 şi ceva, la Română, în 2011... I-am spus: «Nu-mi vine să cred cât de frumos ai evoluat!», se stabilise o relaţie specială. Ulterior a venit la liceu, s-a angajat, s-a zbătut, a luptat. În momentul de faţă lucrează în Germania, este ajutor de bucătar, pentru că asta şi-a dorit fata, şi are un salariu... Poţi să înveţi foarte multe de la copiii ăia fără posibilităţi. Şi lecţii de viaţă, şi te duci cu drag, şi...“, spune cu bucurie în glas profesoara.
Au fost situaţii în care a fost nevoie de mai mult decât încurajări verbale pentru acei copii. „Te uiţi la el că n-are un caiet. Îi spui: «Scrie!». Şi se uită în ochii tăi şi spune: «N-am pe ce». Te duci fuguţa, cumperi un caiet şi-i dai. Peste ani, copilul ăla o să înţeleagă pentru ce se zbate şi pentru ce învaţă. Asta cred că trebuie să însemne meseria de profesor, nu doar să te duci la catedră şi să vorbeşti despre opere literare şi să-i înveţi gramatică. Poţi să-i înveţi şi altceva“, mai spune profesoara care nici în acest an nu se va titulariza, pentru că nu sunt posturi.
„Am cunoscut o doamnă care s-a titularizat când mai avea trei ani până la pensie“
O poveste asemănătoare are şi o altă suplinitoare. Predă tot Limba română, iar din doi în doi ani, însă au fost perioade în care s-a întâmplat şi anual, se prezintă la examen. Apreciază că a susţinut de aproximativ 10 ori examenul până acum, chiar dacă mai are foarte puţin ăână când va obţine şi ultimul grad didactic. Şi totuşi, nu renunţă. „Faptul că am muncit atât de mult, am avut atât de multe examene, m-am înscris la grade, mai am puţin şi termin gradul I, şi asta m-a ambiţionat. Am dat atâtea examene pentru ce? Ca să renunţ atât de uşor?! Mă bate însă gândul să încerc şi în alt judeţ. Am cunoscut o doamnă care s-a titularizat când mai avea trei ani până la pensie, chiar în sală am avut colegi mult mai în vârstă“, a mai spus suplinitoarea.
„Sunt 65 kilometri până la cea mai îndepărtată şcoală“
Stau de vorbă cu o altă profesoară. Predă Religia, are şapte ani de experienţă la catedră. Dar nu sunt posturi titularizabile, aşa că se întoarce an de an. Nu e uşor, recunoaşte, ba parcă e de la an la an mai greu. „Volumul de învăţat este din ce în ce mai mare. Eu sunt profesoară de Religie şi am de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a şi e foarte-foarte mult de învăţat. Trebuie să ne pregătim, în fiecare an există cel puţin trei manuale. Şi noi trebuie să fim la curent şi cu ceea ce se întâmplă, cu schimbarea manualelor, care se face o dată la patru ani, trebuie să ştim ce conţine fiecare manual, şi, vă daţi seama, dacă se întâmplă să fim în mai multe şcoli, cum am fost eu în şase şcoli anul acesta, este...“, spune tânăra.
Face naveta cu microbuzul, uneori e nevoită să schimbe de două ori microbuzul până ajunge la destinaţie. „65 de kilometri sunt de la mine până la cea mai îndepărtată şcoală. În fiecare zi merg în altă şcoală sau în două şcoli apropiate“, explică profesoara. O întreb dacă a avut momente de ezitare. Mărturiseşte că da, a avut. Chiar s-a gândit să schimbe domeniul, însă în cele din urmă n-a putut renunţa la catedră.
Deşi suplinitorii nu au privilegiile titularilor, au în schimb obligaţia de a se perfecţiona constant. „Noi suntem obligaţi de către minister să facem şi cursuri, să acumulăm 90 de credite, indiferent că suntem sau nu titulari, aceste cursuri se plătesc de către noi. Prin legislaţia în vigoare se spune că trebuie să fie decontate de către şcoală, şcoala găseşte orice scuză să nu le deconteze. Nu e uşor. Au fost şi trei ani în care n-am lucrat, a fost un an întreg când n-am avut decât trei ore... Asta e realitatea, dăm concurs pe suplinire. Şi suntem mulţi“, a mai spus profesoara.
La nivelul judeţului Olt s-au înscris la examenul de Titularizare peste 500 candidaţi, deşi în tot judeţul sunt doar 12 posturi titularizabile.
La probele de astăzi au lipsit aproape 100, iar alţi 37 s-au retras din concurs din motive personale, în timp ce alţi trei candidaţi au invocat pentru absenţă motive medicale.
Rezultatele în urma susţinerii probei scrise se vor afişa în 19 iulie, când se pot depune şi contestaţii. În 21-26 iulie are loc rezolvarea contestaţiilor, iar în 28 iulie va fi prima repartizare a candidaţilor pe catedrele disponibile. Miza importantă, în lipsa catedrelor titularizabile, rămâne ocuparea catedrelor şi fracţiunilor de catedră pentru suplinire, acestea fiind repartizate candidaţilor, în funcţie de opţiune, în ordinea mediilor obţinute la Titularizare.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
