FOTO Certeze, cea mai frumoasă şi bogată comună din România. Locul în care cel mai amărât om era primarul

Faima comunei este adusă de casele construite cu banii obţinuţi în special în străinătate. FOTO - jurnaldeoas.com

Certeze, cea mai bogată şi printre cele mai frumoase  comune din România, e la o aruncătură de băţ de Negreşti Oaş. Când intri în comună nu ştii pe care parte a drumului să te uiţi mai întâi şi ce construcţie să admiri mai mult.

Certeze este cunoscută ca localitatea care contribuie cu unu la sută la veniturile RomTelecom prin numeroasele convorbiri telefonice cu Occidentul pe cap de locuitor şi locul în care cel mai amărât om era primarul, iar numărul autoturismelor străine întrecuse demult numărul vitelor. Oşenii recunosc că pentru ei goana după bani a devenit un scop în viaţă. Întrecerea declanşată în anii 70 – în care nici unul nu s-a lăsat mai prejos, adică fără casă şi maşină în ogradă – îşi are rădăcinile în felul “nealcoş” (fudul) de a fi al oşeanului.

Faima comunei este adusă de casele construite cu banii obţinuţi în special în străinătate. Case cu un etaj, cu două şi chiar trei, cu mansarde din lemn, acoperişuri de ţiglă sau tablă, cu fundaţii sau stâlpi din piatră, ferestre moderne sau uşi din lemn sculptat, balcoane cu o arhitectură neobişnuită şi garduri din beton sau fier forjat, toate construite în stiluri moderne şi rafinate. 

Una dintre cele mai impozante case din comuna Certeze aparţine milionarului Dan Vasile, care s-a mutat la Bistriţa şi a lăsat palatul pe mâna femeilor de serviciu. Oricine trece prin faţa casei lui Dan Vasile rămâne cu gura căscată, pentru că are un aspect unic. Soţii Dan şi Maria Vasile locuiesc însă la Bistriţa- Năsăud, iar vila, cât e ea de mare, stă goală aproape tot anul. În august însă, proprietarii se întorc acasă, al fel ca şi cei plecaţi în străinătate.

Pe seama vilelor din Certeze s-au născut numeroase legende. Încă de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, oşenii plecau la muncă pe cele mai grele şantiere ca să câştige cât mai mulţi bani. Sumele obţinute cu multă trudă erau investite în casele care fac fala proprietarilor. Locuitorii din această zonă au fost printre primii români care au plecat peste graniţă. Destinaţia lor a fost Franţa, unde oşenii au întemeiat adevărate colonii. Există nenumărate poveşti despre oşenii care au făcut avere prin vânzarea de ziare în metroul parizian sau care au muncit la ridicarea vilelor din "fouburguri", suburbiile capitalei franceze. Alţii au muncit să ridice zgârie-nori care să se întreacă în înălţime cu cei din cartierul parizian La Defense.

De asemenea, există poveşti legate de mafia oşenilor, care ar controla reţele de prostituate, bordeluri clandestine şi care fac trafic de droguri în Franţa. Însă, potrivit celor plecaţi la muncă în străinătate, realitatea este mult mai prozaică. Oşenii au muncit pe brânci şi au ales cele mai grele locuri pentru a câştiga bani.

În general, vilele din Certeze se înalţă pe parcelele pe care oşenii le stăpânesc din multe generaţii. Aceasta este explicaţia pentru faptul că noile vile cu vitralii se înalţă în curte cu casele bătrâneşti, care mai păstrează elemente din arhitectura tradiţională din Tara Oaşului.

Sâmbra oilor, un alt “brand” al zonei

Pe lângă casele impunătoare cu care certezanii s-au făcut cunoscuţi în toată România, un alt element care face să se vorbească de această zonă este un obicei ancestral , numit Sâmbra Oilor.

Pe dealul de la Huta Certeze, situat la graniţa dintre judeţele Maramureş şi Satu Mare, are loc sărbătoarea Sâmbrei Oilor. Este vorba de o sărbătoare, cunoscută şi ca Ruptul Sterpelor, similară cu măsurişul laptelui. Sâmbra Oilor este cea mai mare sărbătoare câmpenească din judeţul Satu Mare.

Termenul sâmbră semnifică o înţelegere, o reglementare gospodărească, un protocol asupra treburilor majore ale oieritului. Încă de la Sân­giorz (Sf. Gheorghe) şi până la sărbătoarea Sf. Constantin şi Elena, crescătorii de oi din toate cele 23 de sate oşeneşti se adună în fiecare localitate pentru a stabili împreună unde vor face stânile în acel an, cine le va fi baci şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Tot acum se  calculează recolta de lapte care va fi distribuită echitabil pe toată durata stânii, proporţional cu "cantitatea şi calitatea" ovinelor aduse de fiecare sâmbraş.

Activitatea începe în preziua sâmbrei cu mulsul „pa ştimb": fiecare oier mulge oile altuia, în aşa fel încât să nu rămână strop de lapte în "pulpa" niciunei "mulgări". Întrucât a doua zi acestea trebuie să-şi dovedească înzestrarea, în funcţie de care se stabileşte apoi dreptul individual la produsele stânii, mulsul „pa ştimb" din ajun trebuie să fie - şi este, fără excepţie - o elocventă probă de corectitudine. Sâmbra se încheie cu o mare sărbătoare câmpenească, care atrage, anual, zeci de mii de oameni (20.000 este media anuală întregistrată în ultimii ani), localnici şi curioşi veniţi de pretutindeni. Atmosfera este întreţinută de solişti cunoscuţi de muzică populară şi diferite ansambluri folclorice.

Nunţile sunt ca în poveşti, durează trei zile şi trei nopţi

Nunţile la oşenii din Certeze sunt pe măsura renumelui lor. Localnicii petrec trei zile şi trei nopţi într-un adevărat spectacol de muzică şi culoare, de la care nu îţi poti lua ochii.

Îmbrăcaţi în straie populare colorate, nuntaşii roiesc în jurul miresei, că doar ea este cea mai importantă. Mireasa nu poartă o rochie albă asa cum se obişnuieste, ci un costum tradiţional alcătuit din fustă, cămaşă cu mâneci cusute cu mii de margele şi cizme lăcuite.
Pe cap nu are un voal din dantelă, ci o cunună bătută în pietre scumpe, care îi lasă doar faţa la vedere. La gât poartă aproape 2 kg de mărgele, înfăşurate unele peste altele. Chiar dacă poate sunt grele aceste podoabe, traditţa trebuie respectată.

Nici ginerele nu e mai prejos! El poartă tot costum popular lucrat manual. Clopul e piesa de rezistenţă, împodobit cu mărgele, dantelă şi o pană mândră de păun.

După ce mireasa este jucată aşa cum se cuvine, alaiul merge cu steagul la mire, semn că de acum e om însurat şi fiu de nădejde al satului. După nunta tradiţională urmează nunta domnească, aceea în care invitaţii renunţă la costumele populare şi se îmbracă la patru ace.

Vă mai recomandăm

REPORTAJ Sâmbra Oilor, locul în care tradiţia e sfântă. Ciobanii au venit cu oile la muls. Apoi l-au măsurat şi au aşteptat să îşi primească porţia de caş şi urdă

FOTO Nuntă tradiţională cu turiştii pe post de invitaţi la Drăguş, cel mai frumos sat din România