REPORTAJ Sâmbra Oilor, locul în care tradiţia e sfântă. Ciobanii au venit cu oile la muls. Apoi l-au măsurat şi au aşteptat să îşi primească porţia de caş şi urdă
0
Există însă şi locuri în care tradiţia e sfântă. Iar sărbătoarea este marcată aşa cum se cuvine. Ca pe vremea străbunilor. Un exemplu este Sâmbra Oilor, din Ţara Oaşului. În fiecare an, în locul numit Huta- Certeze are loc mulsul oilor. Ca şi azi, când ciobanii au venit cu oile la muls. Apoi l-au măsurat şi au aşteptat să îşi primească porţia de caş şi urdă.
Caş, urdă, dar şi purceluş la proţap sau gulaş, cu toate acestea au fost ospătaţi turiştii şi localnicii prezenţi la acest eveniment. În fiecare an, în locul numit Huta- Certeze are loc mulsul oilor sau, aşa cum mai este numită în termeni populari, Sâmbra oilor. Ciobanii au venit cu oile la muls după care l-au măsurat şi au aşteptat să îşi primească porţia de caş şi urdă.
Ciobanii au început pregătirile pentru însâmbrarea oilor la stână devreme, de îndată ce s-a pornit vântul dinspre munte şi pâraiele au dat a bolborosi înciudate.
Obicei păstrat cu sfinţenie
Însă aceştia s-au pregătit pentru acest moment încă din ajun, când au mânat oile la deal, au ridicat staulul şi coliba şi au ales oile cu lapte de sterpe. Dar ca recolta de lapte să poată fi calculată şi distribuită echitabil pe toată durata stânii, proporţional cu cantitatea şi calitatea ovinelor aduse de fiecare sâmbraş, s-a cerut a fi respectat cu străşnicie un străvechi ritual.
Acesta a început de fapt cu o zi înaintea sâmbrei, cu mulsul “pa ştimb”, după cu, îi spun ciobanii. Adică fiecare oier mulge oile altuia, în aşa fel încât să nu rămână strop de lapte în “pulpa” niciunei mulgări. Întrucât a doua zi, adică la Sâmbra Oilor, acestea au trebuit să-şi dovedească înzestrarea, în funcţie de care s-a stabilit apoi dreptul individual la produsele stânii, mulsul “pa ştimb” din ajun trebuie să fie o elocventă probă de corectitudine. Aşa s-a întâmplat şi astăzi, când a avut loc la Huta Certeze “Măsurişul Laptelui”.
”După ce strecurăm tot laptele pentru ca acesta să fie curat începem prepararea caşului. Punem cheagul, care este natural. Acesta este unul dintre multele secrete pe care le respectăm pentru a fi siguri că va ieşi caşul şi urda foarte bună”, a dat asigurări unul dintre specialişti.
Procedeul nu este însă atât de simplu. Ciobanii duc mioarele la stână încă de la începutul lunii mai. Înainte însă, pentru ca animalele să fie sănătoase şi să dea lapte mult, sunt binecuvantate de preot. Însă nu acesta este secretul pentru ca oile să dea mult lapte. Ciobanii spun că mioarele trebuie dezmierdate. Din laptele lor gospodarii vor face caş şi alte soiuri de brânză.
Reţeta nu este complicată, dar este secretă. Şase litri de lapte la un kilogram de caş. Acesta este pus la stors, iar dupa ce treaba este terminată, toata lumea trece la dans de sâmbra oilor.
“Ţâpuriturile”-deliciul participanţilor
Desigur că pe lângă obiceiurile străvechi care fac în fiecare an ca evenimentul să fie unul de calitate, dansurile şi ţâpuriturile au fost „ingredientele” specifice sărbătorii câmpeneşti, precum şi nelipsiţii mititei. Festivalul folcloric a pus în valoare şi vedetele zonei: soliştii, interpretele şi ansamblurile oşeneşti de care oamenii locului nu se plictisesc nicicând.
Pe de altă parte mici, purceluşi la proţap, cârnaţi dar şi alte bunătăţi. Fiecare participant s-a străduit să îşi folosească iscusinţa pentru ca bucatele să fie cât mai gustoase.
Şi veselia a continuat în crescendo până pe înserat, după care sâmbraşii s-au retras în pâlcuri, dar fără grabă, oprindu-se şi cinstindu-se mereu. Aşa s-a încheiat mai o sâmbră, una din cele câteva dintr-un an al unui sat, una din cele câteva zeci de mii ale istoriei oşeneşti.
Inspirat de momentul ieşirii oilor la păşunat, evenimentul a ajuns în acest an la ediţia cu numărul 58 şi conform tradiţiei, este legat de ocupaţia păstoritului.
Vă recomandăm şi
Se încarcă comentariile...
