Colecţionarul de artă îndrăgostit de Modigliani

Erdei Peter se simte cel mai bine în mijlocul operelor de artă din colecţia sa

Colecţia sătmăreanului cuprinde peste 500 de lucrări de artă, sute de cărţi, timbre, ceramică veche şi piese de mobilier 

Erdei Peter a devenit colecţionar din întâmplare, pe vremea când era student. „Am primit o moştenire de la bunici, era o carte veche. Apoi, un prieten care îmi datora nişte bani a zis ca nu poate să mă plătească şi m-a întrebat dacă accept în schimbul banilor o lucrare, o pictură. M-am gândit, de ce nu? Aşa a început totul“, povesteşte Erdei. Primii ani de muncă la hobby-ul proaspăt descoperit au însemnat ani de căutări. „Cumpăram de toate, tot felul de lucrări, încercam să găsesc un stil, o culoare pentru colecţia mea. Cumpăram picturi fără să ştiu dacă sunt sau nu valoroase, discutam cu intermediarii de mobilă veche şi le spuneam să cumpere orice picturi vechi găsesc în casele pe unde umblă la un preţ cât de bun şi le plătesc dublu. Am găsit pe filiera lor câteva lucrări cu adevărat valoroase, din pură întâmplare“, povesteşte Erdei. Căutat adesea de Muzeul Judeţean de Artă pentru expoziţii, Peter se prezintă ca un om care colecţionează tot. Nu vinde mai nimic, în schimb cumpără cât de mult îi permite bugetul. „Ţin mult la colecţie şi nu sunt un neguţător, vând rar şi de obicei prefer să renunţ la două-trei lucrări mai puţin valoroase pentru a-mi completa colecţia cu o lucrare valoroasă“, destănuie sătmăreanul.

Matisse-ul din odaie

Conduce un Mercedes negru, elegant, dar ne-a primit îmbrăcat obişnuit, în blugi şi cămaşă, într-un depozit care-i serveşte drept birou în casa familiei. În spaţiul slab luminat, cu pereţi încărcaţi la refuz de trei secole de pictură, stau ascunse lucrări inestimabile. Printre ele, un tuş de Victor Brauner, încă neautentificat, „ascuns“ într-un colţ, lipit de un mobilier de secol XIX, şi o lucrare de Hans Purman, elevul lui Henri Matisse. Alte două încăperi din casă, încuiate tot timpul, adăpostesc colecţia de peste 500 de lucrări de artă, printre care îşi fac loc vase vechi, o mulţime de cărţi de la 1800-1900 şi sculpturi contemporane. În birou, printre sumedenia de picturi încremenite pe pereţi sau sprijinite de mobilierul vechi, stă, la loc de cinste, pe un soclu, o „Ecvestră“ de Radu Ciobanu, una dintre ultimele achiziţii ale colecţionarului, spre care „privesc“ de pe pereţi personajele cubiste ale lui Muhi Sandor.
Paul Erdos, Fodor Kalman şi Muhi Sandor sunt autorii locali preţuiţi de colecţionar, dar şi maeştii Şcolii Băimărene, care-i completează colecţia cu zeci de lucrări. Erdei regretă lipsurile colecţiei, pe care o simte incompletă fără o lucrare de Aurel Popp, „E greu de găsit, n-am dat niciodată de Aurel Popp. Prostii şi falsuri mai găseşti pe piaţă, dar capodoperele nu-s de găsit“, spune colecţionarul.


PROFIL

Născut: 29 noiembrie 1963, Satu Mare
Studii: Facultatea de Construcţii din Timisoara
Familie: căsătorit, un copil

Ce-i place

Îi place sportul şi mişcarea şi ieşirile în aer liber. „Sportul este, după artă, principalul meu hobby, deşi nu pot să-i dedic suficient timp, din pricina timpului pe care-l petrec cu arta“, povesteşte Erdei. Colecţionarul apreciază bucătăria maghiară, maşinile performante şi partenerii de afaceri sinceri, care se ţin de cuvânt.

Ce nu-i place

Detestă politica şi tot ce ţine de politică: „Să n-aud de politică, mi se pare de departe cel mai neimportant subiect care poate fi abordat într-o discuţie, la orice masă, în orice context. Există atâtea probleme de abordat în România de azi, încât să vorbeşti despre politică mi se pare o pierdere de vreme“, susţine Erdei.

Întrebări şi răspunsuri

ADS: Ce lucrare din patrimoniul mondial v-aţi dori în colecţie?

E.P.: Sunt mai multe la care visez. Un Modilgiani, oricare, ar fi senzaţional, cu toate că asta va rămâne, probabil, doar un vis. Întreaga mea colecţie nu valorează nici cât o zecime dintr-o capodoperă a autorului. Dar aş vrea Modigliani pentru mine, nu pentru bani, e pictorul meu preferat. El şi Matisse.

ADS: Ce le recomandaţi celor care vor să investească în artă?

E.P. Să o facă cu cap, dar nu cu gândul la profit imediat, deşi se poate şi asta. Investiţiile în artă dau un randament bun, chiar în condiţii de criză. Arta e artă. Marile crize economice, cum a fost cea de pe piaţa imobiliară, s-au simţit slab în piaţa de artă. O capodoperă rămâne o capodoperă.