Minicastelul regal de la Olăneşti. Medicul evreu care l-a ridicat a fost salvat de furia nazistă FOTO VIDEO
0
Una dintre clădirile emblematice ale staţiunii Băile Olăneşti din judeţul Vâlcea, construită pe un versant care străjuieşte celebra alee a „izvoarelor de aur“, ascunde o poveste fascinantă.
După intrarea spre Grupul Central de Izvoare al staţiunii balneare vâlcene, la aproximativ 100 de metri, pe partea stângă, mai multe trepte marchează urcuşul spre o clădire aflată pe coama dealului. Acolo veţi găsi un turn semeţ care nu apare în documente drept castel, dar are forma unei astfel de clădiri în miniatură. Era cunoscut sub numele de „Castelul-Turn“ de la Băile Olăneşti, iar de-a lungul timpului a avut tot felul de utilizări.
GALERIE FOTO CASTELUL TURN DIN BĂILE OLĂNEŞTI - VÂLCEA
Clădirea îşi datorează existenţa unui fost director al staţiunii, un medic de origine evreiască, Abram Hönig sau Hoenig, care a primit cetăţenia română la începutul secolului al XX-lea. Câţiva ani mai târziu, el se stabilea în acest loc cu ape tămăduitoare, menţionate într-un hrisov de la jumătatea secolului al XVIII-lea. O serie de amănunte despre acest medic şi ce a lăsat în urma lui, în mod special despre Turnul din Olăneşti, a dezvăluit pentru „Weekend Adevărul“ istoricul, cercetătorul şi publicistul prof.dr. Ion Alexandru Popescu.
Castelul Turn de la Băile Olăneşti, construit pentru regi, transformat acum în bar pentru oameni de rând (Sursă imagini Next Stop Holiday & Gheorghe Nate)
Medicul evreu, adus în staţiune de una dintre cele mai renumite bănci
Căsătorit, în 1923, cu una dintre fiicele ministrului de Interne din acele timpuri, generalul Arthur Văitoianu, medicul Abram Hoenig avea să vină la Olăneşti pentru a-l înlocui în funcţia de director al Sanatoriului pe cel care a pus bazele acestei instituţii medicale. Venirea sa, odată cu preluarea staţiunii de către Banca Marmorosch Blank, una dintre cele mai vechi bănci din România, şi de Banca de Scont a României, nu a fost deloc întâmplătoare. Cea dintâi, renumită pentru importanţa pe care a avut-o la începutul perioadei interbelice, dar şi pentru falimentul ei răsunător ori implicarea în politica românească, a fost fondată de un evreu austriac, stabilit în ţara noastră.
„Marmorosch Blank şi Banca de Scont a României au hotărât să-l aducă pe acest medic evreu aici. Multe le-am aflat mai degrabă de la localnici, decât din arhive, dar sunt convins că ele conţin şi o mare doză de adevăr. Un bogătaş de-ai locului, un filantrop, care a făcut multe pentru această aşezare, Dumitru Bădescu, împreună cu medicul Ion Puţureanu, şi-au dorit să refacă staţiunea după marea inundaţie din 1895 şi după pagubele de după Primul Război Mondial. S-au împrumutat la nişte bănci, dar nu au mai reuşit să dea banii înapoi şi astfel staţiunea a fost luată de evreii de la Marmorosch Blank“, povesteşte profesorul Ion Popescu.
Preluarea staţiunii de către instituţia bancară se întâmpla în timpul Primului Război Mondial. Şase ani mai târziu, cele două bănci au înfiinţat o societate pe acţiuni căreia i-au dat o denumire care dăinuie până în zilele noastre: Olăneşti SA, după cum se menţionează şi în numărul 109 al Monitorului Oficial din mai 1925.
„Doctorul Hoenig a venit în Olăneşti după 1919. La Arhive, în Vâlcea, sunt, în câteva dosare, pomenite toate aceste prezenţe, despre ce a trebuit să-i predea Puţureanu medicului evreu şi, culmea este că, de la Marmorosch Blank, pentru a-i supraveghea pe ambii, a fost trimisă aici o cucoană, pe care au trebuit s-o accepte, nu ştiu în ce calitate, că nu se specifică în dosarele pe care le-am consultat“, mai dezvăluie prof.dr. Ion Al. Popescu.
În cinstea monarhiei
Medicul Ion Puţureanu (Puţurianu), de care aminteşte istoricul, este cel care a înfiinţat la începutul secolului al XX-lea la Olăneşti un sanatoriu TBC şi care a conceput un vaccin împotriva acestei boli, dar leacul a fost destul de controversat la vremea respectivă, fiind recunoscut doar în cercurile medicale din afara ţării. Odată cu venirea evreilor la Olăneşti s-a început şi captarea a 22 (după alte surse 30) de izvoare minerale, dintre care unele fuseseră premiate cu medalia de aur cu câteva decenii înainte, calitatea apelor tămăduitoare fiind studiată şi certificată de cercetători internaţionali din Austria şi Polonia. Tot atunci a avut loc şi o modernizare a bazelor de tratament de aici.
După ce la conducerea staţiunii au venit cele două bănci, Puţureanu a fost înlocuit de Hoenig, despre care nu se ştie cât timp a stat de fapt în această funcţie. „Puţureanu a mai rămas doar cu o vilă, după ce pe fir a intrat Marmorosch Blank... Doctorul Hoenig a considerat necesar să se pună bine cu monarhia şi a construit acest turn“, spune profesorul.
Cadou pentru Familia regală
Clădirea este, de fapt, un turn cilindric compus dintr-un salon la parter, două camere de oaspeţi la etaj şi o terasă deschisă la ultimul nivel. Pentru că Grupul Central de Izvoare Minerale al staţiunii Băile Olăneşti este chiar la baza dealului pe care se află acest castel-turn în miniatură, clădirea este dotată şi cu un rezervor de apă.
În zonă circulă o poveste potrivit căreia dr. Hoenig ar fi construit această clădire, ieşită din tiparele locului, pentru Familia regală, având în vedere apropierea războiului şi persecuţiile împotriva populaţiei evreieşti, pentru a scăpa de prigoana germană.
Reprezentanţii Centrului de Informare Turistică Vâlcea menţionează o poveste un pic diferită faţă de cea care reiese din cercetările istoricului Ion Popescu: „În 1940 are loc ocupaţia germană a României şi, evident, tacit o vânătoare de evrei, iar dr. Hoenig este pe lista neagră. El este salvat de Casa Regală, fiind naturalizat la Olăneşti. Acesta, spun legendele, a dorit să-i ofere Regelui Mihai un cadou şi a ales un versant din staţiune, unde a ridicat un mic castel cu două camere de oaspeţi, dar şi cu un rezervor de apă. Castelul a fost terminat însă prea târziu, Regele Mihai nu s-a mai putut bucura de el“.
Construit cu piatră de munte adusă pe măgari
Nu există informaţii concrete despre cât timp a ocupat Abram Hoenig postul de director şi nici anul când a fost construit turnul din Băile Olăneşti. Se ştie însă că, în perioada în care a fost ridicat, reprezenta cea mai înaltă clădire din staţiune şi că a fost construit cu piatră de munte transportată cu ajutorul măgarilor.
Cert este că Marmorosch Blank a dat faliment în 1931, iar din 1936 coordonarea activităţii balneare a început să fie făcută de către Comitetul Oficial Local de Cultură şi Turism, pentru ca patru ani mai târziu să intre sub administrarea Centrului Naţional de Românizare, având acest statut până în 1944. Un an mai târziu, compania era vândută Casei Centrale a Asigurărilor Sociale (CCAS), funcţionând sub denumirea Administraţia Băilor şi Izvoarelor Minerale Olăneşti-Vâlcea.
„Nu ştiu să vă spun exact pentru cine a construit doctorul Hoenig acest turn, dacă pentru Carol al II-lea sau alţii. Se ştie că Ferdinand a trăit până în 1927, apoi Carol al II-lea a plecat în străinătate, renunţând la tron, pentru a reveni abia în 1930. Dar este foarte probabil că Hoenig să fi avut în cap un astfel de plan, ca să intre în graţiile Familiei regale“, spune şi profesorul Popescu.
Bar pentru oamenii de rând
După naţionalizare, clădirea a intrat în posesia Bisericii Ortodoxe Române, perioadă în care aici a fost găzduit de câteva ori Patriarhul Justinian Marina, vâlcean de origine, care a condus timp de trei decenii destinele BOR, supranumit şi „Patriarhul Roşu“.
După Revoluţie, imobilul a fost retrocedat, fiind transformat acum în bar-restaurant, cu terasă de vară, având şi două camere pentru cazare. Vechiul salon de la parter a devenit spaţiu pentru barul propriu-zis. Renovarea sa a fost destul de controversată la vremea când a avut loc, din cauza geamurilor termopan în contrast cu arhitectura imobilului.
Vă mai recomandăm şi:
Gigi Becali, pus la colţ de biserică: nu are dreptul să interzică accesul femeilor în mănăstire FOTO
Se încarcă comentariile...
