Istrate Micescu, marele avocat căruia Regele Mihai i-a cerut să formeze un guvern în exil

Istrate Micescu, marele
avocat căruia Regele Mihai i-a cerut să formeze un guvern în exil

Istrate Micescu (stânga), la un dineu alături de ministrul de Externe al Marii Britanii, Anthony Eden

Născut la Ploieşti în 1881, Istrate Micescu a fost considerat unul dintre cei mai buni avocaţi din sud-estul Europei la începutul secolului XX. A avut o carieră fascinantă, fiind, printre altele, ministru de Externe şi preşedintele Micii Antante. Micescu l-a învins în 1907 pe celebrul Nicolae Titulescu la concursul pentru un post de profesor titular la catedra de Drept a Universităţii din Iaşi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Istrate Micescu s-a născut la 22 mai 1881, la Ploieşti, fiind al doilea dintre cei cinci copii ai profesorului Nicolae Micescu. Istrate a absolvit liceul Brătianu din Piteşti ca şef de promoţie, ca de altfel toţi băieţii din familia Micescu. În 1897 era membru fondator al Societăţii Culturale a elevilor ”Junimea”. Apoi începe cursurile Facultăţii de Drept la Bucureşti şi, în paralel, pe cele ale Facultăţii de filologie.

După primul semestru, pleacă la Paris unde urmează aceleaşi specializări, drept şi filologie. Termină facultatea cu magna cum laude, imediat îşi face doctoratul, iar între 1905 şi 1907 îl regăsim ca membru al Baroului Argeş. Înainte de a ajunge la Piteşti, Istrate a fost pentru câteva luni avocat la Râmnicu-Vâlcea. Fiind pasionat de vânătoare şi de cai de curse, Istrate Micescu făcea zilnic naveta Piteşti-Râmnicu-Vâlcea cu o cabrioletă.

L-a învins pe Nicolae Titulescu

În 1907 s-a transferat la Baroul Bucureşti, încercând în paralel să-şi facă şi o carieră didactică. Participă la un concurs de titular la catedra de Drept a Universităţii din Iaşi. Aici îl are ca adversar pe Nicolae Titulescu. În cele din urmă câştigă catedra, în pofida reputaţiei lui Titulescu. Ulterior se transferă la Universitatea Bucureşti, unde devine profesor de Drept Civil. Membru marcat al PNL, Istrate Micescu a făcut parte din comisia română care a reprezentat statul nostru în cadrul Micii Antante, cunoacută şi sub numele de Înţelegerea balcanică. A fost pentru o perioadă chiar preşedintele Micii Antante, iar în această calitate este invitat să ţină o cuvântare în Parlamentul englez. Auzindu-l cum vorbeşte, premierul Chamberlain a afirmat că Micescu este mai bun chiar şi decât Titulescu.

La începutul secolului XX, Istrate Micescu a fost apreciat de Asociaţia Internaţională a Juriştilor din Europa, drept cel mai celebru avocat din Sud-Estul Europei.

Artizanul Constituţiei prin care Carol al II-lea a instaurat regimul dictatorial

Istrate Micescu a participat la primul război mondial cu gradul de locotenent şi a fost rănit în luptele de la Mărăşeşti. Tradiţia politică a familiei a fost continuată de Istrate, care a fost deputat şi apoi senator de Muscel şi Ploieşti din partea PNL. A fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi ministru de externe între anii 1937-1938. Divorţul său de PNL a apărut pe fondul dorinţei familiei de a respecta proprietatea. Istrate n-a fost deloc de acord cu poziţia PNL, care plănuia la începutul anilor 20 o reformă agrară fără acordarea de despăgubiri. Nu era de acord nici măcar cu o reformă agrară prin despăgubire, considerând-o tot o atingere a proprietăţi private. Cel mult, considera Istrate Micescu, reforma trebuia făcută printr-un act de vânzare-cumpărare.

Adică proprietăţile să fie trecute în patrimoniul ţăranilor pe sume simbolice. Din păcate, marele avocat nu a avut câştig de cauză şi şi-a dat demisia din partid în 1922. În tot acest timp a avut o activitate susţinută atât ca avocat, cât şi ca profesor universitar. Istrate era recunoscut ca un profesor extraordinar de sever, dar care aprecia foarte mult studenţii capabili şi dornici de învăţătură. Istrate Micescu a fost artizanul celebrei Constituţii din 1938, prin care regele Carol al II-lea a instaurat regimul dictatorial. Istrate Micescu a redactat textul acestei Constituţii în doar câteva zile. Urmare a pledoariilor sale de excepţie, Istrate Micescu a câştigat două procese foarte importante la Tribunalul Internaţional de la Haga.

După 1945, Regele Mihai i-a pus la dispoziţie avionul său personal pentru a pleca din ţară ca să formeze un guvern în exil, dar Istrate a refuzat. După venirea comuniştilor la putere, a urmat o epurare masivă, iar în 1947 a fost arestat. Iniţial a fost epurat din Barou, iar acest lucru s-a întâmplat imediat după ce i s-a recunoscut dreptul de a fi numit decan pe viaţă, distincţie care nu se mai acordase până atunci nimănui.

Familia a primit osemintele sale într-un geamantan de la comunişti

Odată cu epurarea din Barou, Istrate Micescu a realizat pericolul care îl păştea şi s-a ascuns pe la mai mulţi prieteni. Nu stătea foarte mult într-un singur loc pentru că îi era frică de trădare. Văzând că nu-i poate da de urmă lui, Securitatea a început să-i aresteze familia. Pe Roger, pe Lizeta, ultima sa soţie, pe Istrătel şi pe Mariana. Ameninţat că, dacă nu se va preda, familia sa va fi executată, Istrate Micescu s-a predat. Mult mai târziu, autorităţile comuniste i-au eliberat pe Lizeta şi pe Istrătel, rămânând ca Roger să ispăşească o condamnare care n-a fost pronunţată niciodată. Iniţial, în 1948, Istrate a fost condamnat la 20 de ani de temniţă fără confiscarea averii. Asta pentru că, între 1947 şi 1948, statul nu mai avea ce-i confisca pentru că toate bunurile lui au fost furate, nu numai casele, ci şi tot ce era în ele, inclusiv biblioteca din Cişmigiu.

Aceasta avea 38.000 de volume, majoritatea din domeniul juridic şi toate legate în piele. Securiştii au ars această adevărată comoară, iar ceea ce a rămas a fost aruncat pe fundul lacului Cişmigiu. Istrate Micescu a făcut recurs şi prin urmare i s-a comutat pedeapsa, din 20 de ani de temniţă, în 20 de ani de muncă silnică. Asta în condiţiile în care era acuzat că a complotat împotriva orânduiri de stat prin înfiinţarea unui partid care se opunea intereselor legitime ale Partidului comunist şi că ar fi finanţat cu bani şi cu arme această mişcare. Adevărul este că armele de care vorbeau acuzatorii erau de fapt armele de vânătoare ale lui Istrate Micescu. Până la terminarea procesului, Istrate a fost întemniţat la Jilava, după care a fost mutat la Aiud.

Detenţia i-a agravat boala de prostată, de care suferea. Istrate a fost întemniţat într-o celulă în care singura mâncare pe care o primea era ciorba de arpacaş. Într-un final, a fost operat de către un deţinut, medic de profesie, cu coada unei linguri ascuţite pe duşumea. În urma operaţiei rana s-a infectat şi asta i-a cauzat moartea. Deşi era după operaţie şi nu se putea da jos din pat, gardianul l-a obligat să mănânce fără mâini, aşezat în genunchi.

În aceste condiţii, avocatul Istrate Micescu s-a stins din viaţă la 24 mai 1951, la Aiud. Cu eforturi deosebite, soţia Lizeta şi băiatul Istrătel au reuşit după demersuri îndelungate să primească osemintele lui Istrate Micescu, oseminte care le-au fost date într-un geamantan. Acestea au fost îngropate lângă biserica din comuna argeşeană Ciumeşti, biserică care a fost proprietatea familiei şi care a fost donată satului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

citeste totul despre: