VIDEO Povestea din spatele MagiCamp. Vlad Voiculescu: „Uneori tot ce trebuie să facem e să stăm în picioare pentru noi, pentru altcineva sau pentru o idee“

VIDEO Povestea din spatele MagiCamp. Vlad Voiculescu: „Uneori tot ce trebuie să facem e să stăm în picioare pentru noi, pentru altcineva sau pentru o idee“

Vlad Voiculescu

Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătăţii în Guvernul Cioloş, a vorbit în cadrul unui eveniment desfăşurat la Oradea despre fricile lui, despre oamenii care l-au inspirat şi despre cei care i-au dat curaj în viaţă. La finalul discursului a transmis următorul mesaj: „Să stăm în picioare pentru noi, pentru altcineva sau pentru o idee. Câteodată acesta este tot ceea ce trebuie să facem“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Invitat ca speaker la evenimentul 11Even Experience Oradea, eveniment organizat de Fundaţia Comunitară Oradea, Vlad Voiculescu a reuşit să ridice oamenii din sală în picioare şi să fie aplaudat îndelung datorită muncii sale cu copiii bolnavi de cancer.

Până nu de mult, Vlad Voiculescu era cunoscut ca omul care a iniţiat Reteaua Citostaticelor, însă din primăvara lui 2016 a intrat în atenţia opiniei publice după ce a fost numit ministru al Sănătăţii în Guvernul Cioloş. În cadrul evenimentului de la Oradea, fostul ministru a povestit că până la vârsta de 20 de ani a fost cel mai fricos şi mai timid om din lume:

„Am avut prima prietenă în clasa a X-a, pentru că nu am avut curaj să vorbesc cu nicio fată până în clasa a X-a. La 18 ani am plecat la Viena, la facultate. Atunci a fost absolut groaznic, pentru că nu ştiam limba. Ce eram eu timid la mine, la Pucioasa (n. r. localitatea natală a lui Vlad Voiculescu), dar când am ajuns la Viena am fost practic mut trei ani. Efectiv mut. Îmi vedeam de facultatea mea şi abia aşteptam să mai ajung acasă“.

Ajuns acasă, la părinţi, într-una din vacanţele de vară, o colegă de serviciu de-a tatălui său i-a povestit despre copilui ei. Îl chema tot Vlad, avea 17 ani şi fusese diagnosticat cu cancer pulmonar. Începuse tratamentul, iar mama băiatului i-a dus lui Vlad o biopsie.

„Nu ştiam ce e atunci. M-a rugat să vorbesc cu un medic la Viena, dacă pot. Eu eram un student la Economie, care învăţa limba germană, care se descurca relativ bine la şcoală pentru că ştiam engleză şi cumva mergeau lucrurile, dar habar nu am avut încotro să merg. Aproape trei luni nu am făcut nimic. Mi-a fost şi frică. Era un băiat aproape de vârsta mea, suna totul îngrozitor şi nu ştiam de unde să o apuc“, şi-a amintit Vlad Voiculecu.
În cele din urmă a sunat la spitalul AKH din Viena şi a întrebat dacă poate să discute cu cineva despre cancer.

Aşa a intrat în legătura cu profesorul Zielinski, şeful de la oncologie.

„Am făcut o programare la dânsul, am fost acolo, i-am spus că plătesc programarea, că nu sunt eu pacientul, dar am o bucăţică de ţesut. I-am spus că este vorba despre un băiat de 17 ani şi l-am întrebat dacă mă poate ajuta. Mi-a spus că vor duce biopsia la laborator, mă vor suna şi îmi vor spune cum să procedez mai departe. Peste câteva săptămâni, eram la mare, în România, m-a sunat asistenta profesorului şi mi-a spus că au rezultatul de la laborator, iar copilul trebuia să meargă la o consultaţie cât mai curând posibil. Mi-a spus că diagnosticul era greşit. Era un cancer testicular. Am sunat-o pe mama lui, care mi-a spus că băiatul murise în urmă cu o zi“, a povestit fostul ministru al Sănătăţii.

Acela a fost momentul în care şi-a dat seama unde a dus frica lui. Şi pentru că în gând i-a rămas ideea că trebuie să acţioneze cumva, nu a trecut mult până când a sunat o fostă colegă de liceu să o întrebe dacă poate ajuta copiii bolnavi de cancer de la Institutul Oncologic Bucureşti. I s-a spus că medicamentele sunt nevoia cea mai mare. Deşi erau relativ ieftine, multe dintre ele lipseau.

La început a crezut că este o conspiraţie a farmaciilor, că vor să înlocuiască medicamente ieftine cu medicamente scumpe, apoi s-a gândit la toate motivele din lume, însă, odată ce a ajuns la minister s-a convins că ele lipseau deoarece statul român nu-şi făcea treaba.

„Mi-au spus că nu se dau citostatice fără reţetă şi nici cu o reţetă românească, pentru că sună un pic dubios“.

Următorul pas a fost să meargă la o farmacie din Viena, să afle cât costă şi ce modalităţi sunt ca să cumpere citostatice.

„M-au trimis acasă. Mi-au spus că nu se dau citostatice fără reţetă şi nici cu o reţetă românească, pentru că sună un pic dubios. A doua oară m-am dus îmbrăcat frumos, la costum, am vorbit cea mai bună germană pe care puteam eu să o vorbesc şi mi-a spus farmacista că nu este nicio problemă, putem să fac asta, ba chiar îmi acordă şi un discount pentru că înţelege că este vorba despre o chestiune umanitară“, a povestit fostul ministru al Sănătăţii.

Aşa a început să cumpăre medicamente, să le pună în rucsac, după care să le aducă în România sau să le dea altora care veneau în ţară. A făcut asta pentru mulţi ani. Întreba pe Facebook cine zboară de la Viena la Bucureşti, sau cine zboară de la Londra, dacă acolo se găseau medicamentele, sau de la Paris, sau din altă parte. Aşa au primit medicamente peste 2.000 de pacienţi.

Vlad Voiculescu a povestit că în perioada în care aducea medicamente din Viena în Bucureşti l-a cunoscut pe Valeriu, un taximetrist din Bucureşti care conducea cu mare atenţie şi îşi cerea scuze de fiecare dată când nimerea în câte o groapă. Valeriu a ajuns să fie unul dintre modele apreciate de către fostul ministru al Sănătăţii.

„Mi-a spus că are un oarecare respect pentru oamenii din maşina lui, maşină care era tot timpul impecabilă, şi faţă de ceea ce face. Mi-a spus că este taximetrist de câţiva ani şi oarecum am căpătat încredere în el. Am mers de câteva ori cu el, după care i-am dat medicamente şi-l rugam să le ducă el la spital. L-am rugat să ia banii de la spital. Omul acesta a dus aproape toate medicamentele pe care le trimiteam din străinătate şi le ducea fie la oameni acasă, fie de cele mai multe ori la spital. Valeriu a dus medicamente de câte 5-6 mii de euro pe lună, ani de zile. Înainte să fie taximetrist, Valeriu a fost hoţ în Germania. A mers cu o gaşcă în Germania şi spărgeau magazine. Asta făceau el până într-o noapte când îl alerga poliţia prin pădure şi s-a gândit: «oare de aia m-a făcut Dumnezeu pe Pământ ca să alerg prin pădure?»“, povesteşte fostul ministru.

Valeriu a primit o carte de la un rom, o Biblie. Citind, a văzut că una dintre porunci era „să nu furi“ şi a renunţat la ceea ce făcea în Germania. A ales să câştige un ban cinstit din munca de taximetrist.

„De fiecare dată când eu am o problemă mai complicată, şi mi se întâmplă destul de des, mă sfătuiesc cu Valeriu. Stau în maşină în spate. El îmi spune: «Da, da, m-am gândit. Pot să opresc puţin pe dreapta». Îi spun: «Da, opreşte». El opreşte şi scoate din dreapta o Biblie şi spune: «Uite ce scrie aici!» Şi-mi arată exact unde scrie“, a povestit Vlad Voiculescu.

Lecţia dintre două râsete de copil

În cadrul evenimentului 11even Experience de la Oradea, Vlad Voiculescu a povestit şi despre MagiCamp, locul unde vara sute de copii diagnosticaţi cu cancer uită de boală şi lasă purtaţi de farmecul locului şi al unor oameni cu suflet mare. Acolo ajung micuţii ce nu au fost niciodată plecaţi de acasă în afară de spital.

„Ce am aflat de la aceşti copii, între două râsete, sunt poveşti? Poveştile acestea sunt despre ce este acasă şi cum le merge în general. De la unii am aflat că nu ştiau ce este acela duş, pentru alţii hârtia igienică era o chestiune necunoscută, la fel ca multe altele cum ar fi săpun, periuţă de dinţi, pastă de dinţi“, a povestit Vlad Voiculescu.

Printre copiii care au primit diagnosticul crunt de cancer se numără şi Marinuş, un băieţel pe care mama l-a părăsit imediat ce a aflat de boala copilului, însă alături de care tatăl este zi şi noapte. Pentru Vlad Voiculescu, tatăl lui Marinuş este un model, este „cel mai dedicat părinte pe care l-a cunoscut“. Momentan, cei doi sunt la Viena, deoarece singurul tratament din lume pentru Marinuş este un studiu clinic care se face doar la Viena şi locuiesc în fostul apartament a lui Vlad Voiclescu.

„L-am întrebat tatăl lui Marinuş: «Tu când veneai la Bucureşti, unde stăteai?» Şi mi-a răspuns că stătea pe un scaun, aşa cum stau toţi părinţii. A stat peste un an cu totul, lângă Marinuş. I-am adresat unele întrebări pe care eu nu mi le pusesem înainte. Unde făcea duş? Şi mi-a spus că pe unde apuca, la chiuvetă. Unde îşi spăla hainele? Şi mi-a zis că mai vorbea cu câte un părinte care era din Bucureşti. Sunt întrebări pe care eu unul nu mi le pusesem înainte să vorbesc cu el“, a dezvăluit fostul ministru al Sănătăţii.

Aşa s-a născut următorul proiect: Magic Home, un refugiu construit pentru părinţii copiilor bolnavi de cancer, unde să aibă strictul necesar pentru a o putea lua în fiecare zi de la capăt. Este vorba de o casă situată lângă Fundeni, care are trei etaje şi pe fiecare nivel va fi câte un apartament cu patru camere. Cei care doresc să contribuie la realizarea acestui refugiu este suficient să trimiă un sms la numărul 8844 cu cuvântul „MAGIC“ şi în acest fel pot dona câte 2 euro lunar.

La finalul discursului său, Vlad Voiculescu a vorbit despre ce atitudine ar fi bine să ia oamenii încât lucrurile pe care le fac să conteze. Este alegerea fiecăruia dacă doreşte să „stea cu capul la cutie şi alege să îi fie frică, dacă stă pe un scaun luptând în felul acesta sau dacă alege să stea cu capul sus şi să se ridice în picioare“.

„Vorbind zilele trecute cu tatăl unui băiat care a murit după incendiul de la Colectiv l-am întrebat care a fost cel mai bun sfat pe care l-a primit în acele zile. Mi-a spus că nu putea să audă nimic din ce i se spunea, avea senzaţia că lumea nu-l înţelege, însă un sfat l-a ajutat. La înmormântare, cineva a mers la el şi i-a spus: «Încearcă să stai în picioare. Stai în picioare!». Câteodată este tot ceea ce trebuie să facem: doar să stăm în picioare şi să nu se mişcăm de acolo. Să stăm în picioare pentru noi, pentru altcineva sau pentru o idee“, a concluzionat Vlad Voiculescu.

citeste totul despre: