Parlamentar în hanorac şi adidaşi, voluntar în Vama Siret. Filip din Iaşi: „Aceste zile ne-au schimbat viaţa“

FOTO: Filip Havârneanu

Filip Havârneanu (27 de ani) din Iaşi este deputat în Parlamentul României şi a hotărât ca de la începutul războiului din Ucraina să fie voluntar în vama Siret, unde ajută la primirea refugiaţilor, la transportul şi cazarea acestora.

Printre voluntarii care stau zi şi noapte în Vama Siret se numără şi un tânăr, despre care aproape nimeni nu ştie ce e, de fapt. Îmbrăcat în hanorac şi adidaşi, Filip Havârneanu, un absolvent de Litere şi deputat USRPLUS de Iaşi, face naveta între Bucureşti, Iaşi şi Suceava ziua fiind în comisii, dezbătând legi şi proiecte, iar noaptea se întoarce ca voluntar, în vamă. 

Parlamentarul ieşean a făcut mai multe drumuri la Cernăuţi, în Ucraina şi în Bălţi, Republica Moldova, pentru a livra alimente, medicamente de urgenţă, articole de igienă, precum şi alte echipamente de prim ajutor care au ajuns la un spital de copii din Kiev. 

Cei care l-au întâlnit în ultima lună spun că deputatul „sub acoperire“ a fost văzut ducând mâncare, jucându-se cu copii, împărţind jucării, îngrijind animalele refugiaţilor, cărând sute de bagaje şi mobilier pentru adăposturi şi oferind sprijin moral celor care au reuşit să se salveze de bombe. 

“Ultima lună din viaţa mea a fost poate cea mai încărcată emoţional, nu din cauza oboselii, ci din cauza faptului că am filtrat prin mine toate poveştile şi necazurile refugiaţilor pe care i-am ajutat. Am încetat să îmi mai fac griji despre programul meu, îndată ce mi-am reconfirmat că nu sunt omul care să stea pe margine. 

Nu este uşor să te împarţi între două oraşe îndepărtate ale ţării, să conduci noaptea pentru a aduce refugiaţi care aşteaptă dincolo de graniţă, de 12 ore, o maşină. 

Aceşti oameni năpăstuiţi au devenit şi responsabilitatea mea. Pentru că ei se îndreaptă spre ţara noastră, iar eu, ca ales al poporului, am datoria să transmit un semnal de mobilizare, să fiu eu exemplul de urmat. Vremea politicienilor care stau cu mâinile încrucişate trebuie să apună”, a declarat Filip Havârneanu, pentru „Adevărul“.

Deputatul român spune că în fiecare seară voluntarii încearcă să se întărească reciproc şi să îşi spună că sunt gata pentru încă o noapte a solidarităţii.

 „La vamă nu te întreabă nimeni ce funcţie ai, ci cât de om poţi fi. Îţi propui să fii tare, dar, uneori, şi bărbaţii plâng. Şi asta nu e deloc o slăbiciune. 

Una dintre cele mai emoţionante întâmplări pe care le-am trăit ca voluntar la vama Sculeni este legată de preluarea a două femei ucrainene şi patru copii, din partea moldovenească. Aceste persoane şi-au văzut casa bombardată şi au fugit cum au putut mai repede pentru a nu fi ucise. Când s-au urcat în maşină erau destul de reticente, necomunicative şi speriate. Am făcut linişte şi eu, din respect pentru nevoia lor de tăcere. 

Când am ajuns aproape de vamă şi a văzut indicatorul pe care scria România, femeia din faţă m-a strâns de mână si a început să plângă. Şi doamna de pe bancheta de spate a izbucnit în plâns, după care eu şi copiii. Mi-au spus cu lacrimile înnodate în bărbie că efectiv nu ştiau dacă vor mai apuca ziua de mâine.

Oricât de puternic am vrut să fiu, nu mi-a ieşit, astfel încât am intrat şapte persoane plângând la Poliţia de Frontieră, neputând explica ce s-a întâmplat de fapt. A fost un moment în care nu am ştiut ce să fac decât să eliberez emoţia adunată în preajma unor oameni care au pierdut totul şi speră în ceva atât de banal precum un nou răsărit. Dezastrul războiului, aceste zile de voluntariat ne-au schimbat viaţa, dar mai ales percepţia despre ceea ce contează într-o viaţă de om”, a mai declarat Filip Havârneanu. 

Slava România! 

O altă întâmplare care l-a marcat pe parlamentarul ieşean s-a petrecut la Bălţi, în Republica Moldova, acolo unde tânărul politician a mers cu camioane de ajutoare către refugiaţi. 

„La final, când am terminat cu lotul de ajutoare, ei au văzut drapelul României pe bordul maşinii noastre şi l-au scos. Iar acel moment a devenit unul dintre cele mai frumoase din viaţa mea, auzindu-i cum strigă <Slava Ukraini!> şi <Slava România!>. Ucrainenii simt că suntem fraţii lor şi ne mulţumesc pentru tot ce facem. Iar noi mulţumim fiecărui român care a dat din ce are el pentru ca altuia să îi fie mai bine.

Am stat de vorbă cu refugiaţii dintr-un centru, cu greu au ajuns în Moldova, din Harkov şi Odessa. Un domn ne-a povestit că şi-a pierdut 13 prieteni, i-a văzut murind, iar imaginea lor îl va urmări mereu. Sunt poveşti greu de digerat, sunt copii trişti care nu înţeleg mare lucru, sunt persoane vârstnice care nu şi-au imaginat că vor petrece aşa ultimii ani de viaţă. Cu cât sunt mai implicat ca voluntar cu atât îmi doresc mai tare ca acest război să înceteze şi pacea să guverneze din nou Ucraina şi orice stat democratic, paşnic”, spune Filip Havârneanu. 

Parlamentarul în hanorac şi adidaşi

Filip Havârneanu spune că vrea să se deosebească de ceilalţi parlamentari şi să arate că nu este genul de politician îmbrăcat la patru ace şi care dă indicaţii la telefon. 

„Eu vreau să le arăt tuturor că sunt un parlamentar cu hanorac şi adidaşi care nu se sperie de căratul sacilor în spinare şi nici de mâncarea din bolul de plastic, consumată pe grabă, într-un cort, laolaltă cu ceilalţi, care şi-au părăsit forţat casele. Cred că cel mai greu este să strângi în braţe oameni care nu te mai au decât pe tine. Pentru că asta te trasnsformă în totul lor. Atunci când nu au mai fost locuri de cazare, am adus acasă o familie din Odessa, cu o pisicuţă, era şi o fetiţă incredibil de frumoasă.

Le-am ajutat pe fete să îşi croiască drum mai departe, preluându-le de la mine un alt coleg deputat, iar despărţirea a fost cea mai grea. Le-am făcut pe toate din suflet şi o să repet aceste gesturi necondiţionate oricând. Nu am niciun câştig, tot ceea ce aleg să fac este din convingere şi din educaţia pe care am primit-o din familia mea. Pentru că în familia mea am învăţat să nu trec mai departe peste suferinţa celor din jur, nici când mie îmi este bine”, spune deputatul român. 

Muncă de politician, în paralel cu voluntariatul

În ultimele 30 de zile, în paralel cu activităţile de voluntariat de la graniţă, Filip Havârneanu spune că a depus iniţiative şi a trimis interpelări în urma disfunţcionalităţilor pe care le-a descoperit la punctele de trecere a frontierei.  

„Sunt lucruri care trebuie corectate urgent. Pe de altă parte, a trebuit să urmărim atent şi să coordonăm în continuare proiectele începute la noi în ţară, nici ele nu pot aştepta, mai ales în domeniul educaţiei şi tineretului unde eu activez. Cu toate acestea, am preferat ca tonul meu şi ieşirile mele publice de mai bine de o lună să aducă respect faţă de drama acestui război, am vrut să subliniez că indiferent de culoarea politică, există momente de răscruce în care trebuie să te apuci de treabă fără să critici, ca cei care au nevoie de tine să nu se simtă singuri, ai nimănui”, mai spune Havârneanu. 

Acuzat că nu ajută românii 

Deputatul român, la fel ca toţi ceilalţi voluntari angrenaţi în ajutorarea refugiaţilor, a fost acuzat că îi ajută pe ucraineni, în loc să facă acest lucru pentru români. 

„Dacă ar fi să descriu în doar câteva rânduri ce am văzut şi ce îmi voi aminti mereu? Copii înghetaţi care întrebau de taţii lor. Mame care îşi ascundeau lacrimile în batistă, bătrâni luaţi în braţe, sfâşiaţi de gândul că locuinţele lor au fost făcute scrum. Animale însetate, aduse în cârcă de stăpânii miloşi, am văzut refugiaţi care leşinau pe asfalt de oboseală după ce treceau hotarul spre noi, dar şi ucraineni care sărutau acest pământ românesc unde este pace.

Am fost copleşit de recunoştinţa refugiaţilor care vor să ajute la rândul lor, care nu stau degeaba, care deşi nu mai au nimic, au un spirit indestructibil şi vor să o ia de la capăt. Şi, desigur, nu voi uita niciodată antiteza dintre oficialităţile venite în inspecţie, care au păşit pe bucăţi de placaje ca să nu se murdărească pe pantofi şi voluntarii care au preluat sarcinile unui stat lent, pierdut în hârtii”, a mai spus politicianul. 

Filip Havârneanu spune că cetăţenii ucraineni sunt refugiaţi, nu cerşetori şi nu pot fi lăsaţi de izbelişte în această perioadă. 

„Da, am primit şi comentarii negative, am fost acuzat că nu ajut românii, ceea ce nu este adevărat. În primul rând, cetăţenii ucraineni sunt refugiaţi, nu cerşetori. Copiii le mor împuşcaţi pe străzi, mor la câteva zile de viaţă în maternitate, deşi aveau tot viitorul în faţă. 

Să-i pedepsim când ajung aici, pentru că nici noi nu o ducem prea bine? O faptă bună nu o exclude pe alta. Băgăm în faţă istoria ca să avem un pretext să alungăm nişte oameni care şi-au pierdut propriul prezent? Cei pe care i-am salvat de la graniţe nu au tras niciodată gloanţe în noi, nu ne-au furat teritoriul, nu au fost complici la nicio atrocitate. 

Citesc şi aud multe opinii că ajutăm ucrainenii şi am uitat de dramele românilor. Fals! În România sunt voluntari, ONG-uri şi companii care ajută de ani buni victime ale abuzurilor, oamenii ai străzii, copii vulnerabili, bătrâni ai nimănui. 

În ce mă priveşte, am început voluntariatul în România, pentru ai noştri. Faptul că o facem de ani buni, faptul că ţinem locul statului, a devenit o rutină pe care, probabil, nu o mai observă nimeni. Asta nu înseamnă că nu se întâmplă. Războiul nu ne poate lua iubirea faţă de aproape, ci o înzeceşte”, a conchis parlamentarul ieşean. 

Vă recomandăm să citiţi şi: 

Un român s-a trezit cu două milioane de lei în cont şi a refuzat să returneze banii, cumpărând BMW-uri de lux

Sfidarea ca formă de rezistenţă. Odesa revine la viaţă, iar în oraş răsună muzica: „Cred că frica începe să se risipească”