O româncă a dat-o în judecată pe amanta soţului pentru că i-a furat bărbatul. Cum tranşează magistraţii disputa legală rară

Magistraţii de la Judecătoria Iaşi au soluţionat un proces prin care ieşeanca S.T.L a dat în judecată o altă femeie, P.M., după ce cea din urmă ar fi avut o relaţie extraconjugală cu soţul ei. 

Judecătorii ieşeni au audiat mai mulţi martori în acest proces şi au ajuns la concluzia că femeia care a avut o relaţie cu soţul reclamantei nu poate fi trasă la răspundere din punct de vedere legal. Cazul a ajuns, însă, la Curtea de Apel Iaşi, care va avea ultimul cuvânt în acest caz.

Motivarea primei instanţe relevă că S.T. L. a cerut de la P.M. 50.000 de lei, „din care suma de 25.000 lei reprezentând daune morale pentru atingerea adusă onoarei, demnităţii şi reputaţiei, iar suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferinţa cauzată de atitudinea delictuală a pârâtei.”.

Reclamanta a precizat judecătorilor că s-a căsătorit cu S.T.D., cadrul medical la un spital din Iaşi, în iulie 1980, din căsătoria lor rezultând doi copii. Femeia a mai arătat că relaţia cu soţul ei a fost una normală, „singurele divergenţe fiind generate de spaţiul mic al locuinţei şi intervenţia soacrei sale în viaţa de familie”, potrivit motivării, publicate pe portalul Rolii.

Soţia a mai arătat că, atât timp cât a fost căsătorită, s-a preocupat de creşterea copiilor, dar şi că „a nutrit sentimente puternice de afecţiune faţă de el (soţ) şi de copii”. În anul 2008, a aflat de la o cunoştinţă că soţul ei are o relaţie extraconjugală, în aceeaşi zi întâlnindu-se, întâmplător, cu bărbatul şi amanta sa. 

„Susţine că a aflat de la o colegă de serviciu a soţului său faptul că persoana cu care acesta are o relaţie este infirmieră în acelaşi spital; dar şi faptul că pârâta a fost atenţionată de ceilalţi colegi de serviciu în sensul că ar trebui să se retragă din această relaţie, însă pârâta a lansat în cadrul spitalului informaţia că soţii au divorţat, denigrând-o pe reclamantă în faţa colegilor. Reclamanta a învederat şi faptul că a fost extrem de afectată de această situaţie; dar şi faptul că în perioada următoare lucrurile au părut că reintră în normal, soţul său spunându-i că a încetat relaţia. Ulterior, în februarie 2013 a aflat că legătura extraconjugală a soţului său nu a încetat niciodată, fiind agresată fizic şi verbal de acesta, în prezenţa mamei sale”, se arată în motivare, din care reiese că în mai 2015, soţul reclamantei a intentat divorţ, căsătoria fiind desfăcută definitiv în 2017

Ce au stabilit judecătorii

La proces, judecătorii ieşeni au audiat-o şi pe femeia despre care S.T.P a susţinut că i-a furat soţul. „Pârâta a învederat faptul că destrămarea căsniciei reclamantei nu reprezintă vina sa, şi, deşi este adevărat că are o relaţie cu fostul soţ al reclamantei, această relaţie a debutat la 6 ani după ce soţii au încetat în fapt relaţia. Susţine că însăţi reclamanta a recunoscut că pe parcursul căsătoriei a fost preocupată de nevoile materiale ale copiilor, însă nu le-a oferit şi un climat bazat pe căldură şi iubire, astfel că familia s-a destrămat”, au arătat judecătorii. Amanta a mai arătat că, de fapt, ea ar fi fost cea jignită la locul de muncă şi că „reclamanta încearcă să dea vina pe cei din jur pentru eşecul său personal”.

După ce au administrat mai multe probe, inclusiv testimoniale, judecătorii au concluzionat că S.T.D. a iniţiat o relaţie extraconjugală cu P.M., care se desfăşoară şi în prezent, de aproximativ 7-8 ani. Judecătorii ieşeni au precizat însă că bărbatul ar fi dormit separat de soţia sa încă de acum 12 ani, astfel că „motivele de separaţie în fapt a părţilor au survenit anterior începerii de către reclamant a unei relaţii extraconjugale”.

De asemenea, judecătorii ieşeni au analizat din punct de vedere legal dacă amanta poate fi trasă la răspundere în acest caz. „În primul rând, instanţa nu poate accepta faptul că iniţierea şi continuarea unei relaţii cu o persoană căsătorită poate constitui o faptă ilicită, ci se circumscrie dreptului oricărei persoane de a derula o relaţie afectivă, nefiind de natură a încălca o normă de drept obiectiv. Însă, chiar şi în situaţia în care s-ar accepta faptul că acţiunea pârâtei de a iniţia şi a continua o relaţie cu numitul S.Ţ.D,  care la acel moment era căsătorit cu reclamanta, ar reprezenta o faptă ilicită, instanţa, analizând materialul probator administrat, reţine că nu s-a făcut dovada acestei presupuse fapte ilicite”, au stabilit judecătorii ieşeni.

Mai mult, magistraţii ieşeni au mai arătat că „în condiţiile în care fostul soţ al reclamantei nu a fost obligat la plata unor despăgubiri către reclamantă, acesta fiind cel care avea o obligaţie de fidelitate şi respect faţă de cea din urmă, consideră instanţa de faţă că, este cu atât mai puţin întemeiat a considera că persoana ce derula o relaţie extraconjugală cu fostul ei soţ a săvârşit prin aceasta o faptă ilicită care ar putea conduce la acordarea de despăgubiri.” Menţiunea judecătorilor vine în contextul în care ieşeanca înşelată a cerut daune morale şi de la soţul ei, în timpul procesului de divorţ însă şi atunci a pierdut.