
Judecătorii din Iaşi au fost sesizaţi să se pronunţe cu privire la legalitatea unei relaţii extraconjugale, după ce o ieşeancă a cerut daune morale de la amanta care i-a „furat” soţul.
Magistraţii de la Judecătoria Iaşi au soluţionat un proces prin care ieşeanca S.T.L a dat în judecată o altă femeie, P.M., după ce cea din urmă ar fi avut o relaţie extraconjugală cu soţul ei.
Judecătorii ieşeni au audiat mai mulţi martori în acest proces şi au ajuns la
concluzia că femeia care a avut o relaţie cu soţul reclamantei nu poate
fi trasă la răspundere din punct de vedere legal. Cazul a ajuns, însă, la
Curtea de Apel Iaşi, care va avea ultimul cuvânt în acest caz.
Motivarea primei instanţe relevă că S.T. L. a
cerut de la P.M. 50.000 de lei, „din care suma de 25.000 lei reprezentând daune
morale pentru atingerea adusă onoarei, demnităţii şi reputaţiei, iar suma de
25.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferinţa cauzată de atitudinea
delictuală a pârâtei.”.
Reclamanta a precizat judecătorilor că s-a
căsătorit cu S.T.D., cadrul medical la un spital din Iaşi, în iulie 1980, din
căsătoria lor rezultând doi copii. Femeia a mai arătat că relaţia cu soţul ei a
fost una normală, „singurele divergenţe fiind generate de spaţiul mic al locuinţei
şi intervenţia soacrei sale în viaţa de familie”, potrivit motivării, publicate
pe portalul Rolii.
Soţia a mai arătat că, atât timp cât a fost căsătorită, s-a preocupat de creşterea copiilor, dar şi că „a nutrit sentimente puternice de afecţiune faţă de el (soţ) şi de copii”. În anul 2008, a aflat de la o cunoştinţă că soţul ei are o relaţie extraconjugală, în aceeaşi zi întâlnindu-se, întâmplător, cu bărbatul şi amanta sa.
„Susţine că a aflat de la
o colegă de serviciu a soţului său faptul că persoana cu care acesta are o relaţie
este infirmieră în acelaşi spital; dar şi faptul că pârâta a fost atenţionată
de ceilalţi colegi de serviciu în sensul că ar trebui să se retragă din această
relaţie, însă pârâta a lansat în cadrul spitalului informaţia că soţii au divorţat,
denigrând-o pe reclamantă în faţa colegilor. Reclamanta a învederat şi faptul
că a fost extrem de afectată de această situaţie; dar şi faptul că în perioada
următoare lucrurile au părut că reintră în normal, soţul său spunându-i că a
încetat relaţia. Ulterior, în februarie 2013 a aflat că legătura extraconjugală
a soţului său nu a încetat niciodată, fiind agresată fizic şi verbal de acesta,
în prezenţa mamei sale”, se arată în motivare, din care reiese că în mai 2015,
soţul reclamantei a intentat divorţ, căsătoria fiind desfăcută definitiv în
2017
Ce au stabilit judecătorii
La proces, judecătorii ieşeni au audiat-o
şi pe femeia despre care S.T.P a susţinut că i-a furat soţul. „Pârâta a
învederat faptul că destrămarea căsniciei reclamantei nu reprezintă vina sa, şi,
deşi este adevărat că are o relaţie cu fostul soţ al reclamantei, această relaţie
a debutat la 6 ani după ce soţii au încetat în fapt relaţia. Susţine că însăţi
reclamanta a recunoscut că pe parcursul căsătoriei a fost preocupată de nevoile
materiale ale copiilor, însă nu le-a oferit şi un climat bazat pe căldură şi
iubire, astfel că familia s-a destrămat”, au arătat judecătorii. Amanta a mai
arătat că, de fapt, ea ar fi fost cea jignită la locul de muncă şi că „reclamanta
încearcă să dea vina pe cei din jur pentru eşecul său personal”.
După ce au administrat mai multe probe,
inclusiv testimoniale, judecătorii au concluzionat că S.T.D. a iniţiat o
relaţie extraconjugală cu P.M., care se desfăşoară şi în prezent, de
aproximativ 7-8 ani. Judecătorii ieşeni au precizat însă că bărbatul ar fi
dormit separat de soţia sa încă de acum 12 ani, astfel că „motivele de separaţie
în fapt a părţilor au survenit anterior începerii de către reclamant a unei
relaţii extraconjugale”.
De asemenea, judecătorii ieşeni au analizat
din punct de vedere legal dacă amanta poate fi trasă la răspundere
în acest caz. „În primul rând, instanţa nu poate accepta faptul că iniţierea şi
continuarea unei relaţii cu o persoană căsătorită poate constitui o faptă
ilicită, ci se circumscrie dreptului oricărei persoane de a derula o relaţie
afectivă, nefiind de natură a încălca o normă de drept obiectiv. Însă, chiar şi
în situaţia în care s-ar accepta faptul că acţiunea pârâtei de a iniţia şi a
continua o relaţie cu numitul S.Ţ.D, care la acel moment era căsătorit cu
reclamanta, ar reprezenta o faptă ilicită, instanţa, analizând materialul
probator administrat, reţine că nu s-a făcut dovada acestei presupuse fapte
ilicite”, au stabilit judecătorii ieşeni.
Mai mult, magistraţii ieşeni au mai arătat
că „în condiţiile în care fostul soţ al reclamantei nu a fost obligat la plata
unor despăgubiri către reclamantă, acesta fiind cel care avea o obligaţie de
fidelitate şi respect faţă de cea din urmă, consideră instanţa de faţă că, este
cu atât mai puţin întemeiat a considera că persoana ce derula o relaţie
extraconjugală cu fostul ei soţ a săvârşit prin aceasta o faptă ilicită care ar
putea conduce la acordarea de despăgubiri.” Menţiunea judecătorilor vine în
contextul în care ieşeanca înşelată a cerut daune morale şi de la soţul ei, în
timpul procesului de divorţ însă şi atunci a pierdut.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: