FOTO Povestea veteranului decorat de mareşalul Antonescu. Autor a zeci de invenţii şi inovaţii, a sfârşit în anonimat
0
Gheorghe Berescu a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial pe nava de război ”Lahovari”, având meritul de a contribui la scufundarea sau capturarea a zeci de nave germane în apropierea Porţilor de Fier. Spre finalul conflagraţiei, vasul a fost capturat de ruşi, care au executat mulţi membri ai echipajului, gălăţeanul fiind printre puţinii lăsaţi în viaţă pentru a-i instrui pe agresori în tainele vasului de luptă.
Gheorghe Berescu s-a născut pe 30 septembrie 1918 la Bârlad într-o familie de negustori. În timpul crizei financiare din 1933, s-a mutat la Galaţi, iar în 1938 s-a înrolat în armată, fiind repartizat pe nava de luptă ”Lahovari”, unde a stat până în decembrie 1944. A fost supravegheat îndeaproape pentru că se apropiase iniţial de mişcarea legionară.
Când legionarii au început să se radicalizeze şi să comită violenţe, a decis că este momentul să se distanţeze de ei, însă autorităţile de atunci au continuat să îl suspecteze şi datorită ”originii nesănătoase”, fiind fiu de negustor. A reuşit să termine opt clase şi a făcut clasa profesională, însă nu şi-a putut continua studiile pentru că bunicul său nu a mai reuşit să achite taxele. A compensat însă din plin lipsa studiilor prin pasiune, având mereu în sânge dorinţa de a inventa şi inova.
De pildă, a îmbunătăţit sistemul de detectare magnetică a minelor când activa pe navele de dragare de pe Dunăre. ”Vedea curentul electric cu ochii minţii şi asta l-a făcut să vină mereu cu îmbunătăţiri la instalaţiile şi dispozitivele electrice”, ne dezvăluie Eugenia Berescu, fiica veteranului de război. Pentru meritele sale a fost decorat de mareşalul Ion Antonescu.
În septembrie 1944, se dădeau lupte grele în România, după ce autorităţile au decis să întoarcă armele împotriva germanilor, iar regimul Antonescu a căzut. Conform www.navy.ro, de la data ieşirii României din tabăra statelor care susţineau Germania celui de-al treilea Reich, conducerea Marinei Regale a ordonat executarea de operaţiuni împotriva trupelor Wehrmacht-ului în funcţie de situaţia existentă în zona respectivă şi în măsura în care forţele respective au putut fi acţionate şi au mai avut împotriva cui acţiona.
Astfel, au realizat curăţarea Dunării de forţele navale fluviale germane între Brăila şi Zimnicea, concurând la capturarea unui număr de câteva sute de vase fluviale germane, care s-au predat în porturile româneşti şi bulgare şi au intrat ulterior în patrimoniul U. R. S. S. A fost interzisă retragerea convoaielor şi forţelor fluviale germane prin zona Porţile de Fier, minând Dunărea la Ostrovul Corbului, operaţiune care i-a forţat pe germani să sabordeze, în regiunea Prahovo, aproximativ 60 de nave proprii.
A participat la capturarea şi scufundarea a zeci de nave germane
Este de remarcat faptul că, prin acţiunile de luptă, directe şi indirecte, ale forţelor Marinei Regale au fost capturate aproximativ 538 nave germane în porturile româneşti (213 şlepuri, 90 tancuri, 14 şlepuri motor, un şlep macara, o cisternă, 6 tancuri motor, un motoboot pasager, o macara plutitoare, un elevator, o cocă vas război, 25 pontoane, şapte macarale, două şalande, şapte bacuri ponton, două vase fluviale fără punte, două barcaze, un barcaz motor, două drăgi şalande, 22 remorchere, 20 şalupe, 6 bacuri motor, 7 cargouri-nave motor, o navă frigorifică, un moto-velier, o navă-şantier, două motoare, o navă armată), ce au intrat apoi în patrimoniul U. R. S. S., conform www.navy.ro.
Printre navele implicate în aceste operaţiuni s-a numărat şi nava de luptă ”Lahovari”, pe care activa Gheorghe Berescu ca sergent instructor. Datorită faptului că declaraţia de armistiţiu a României nu a fost adusă la cunoştinţa Comandamentelor Navale Sovietice, realizarea unei cooperări cu sovieticii, chiar din primul moment, a suferit întârzieri.
Aşa s-a ajuns ca ruşii să procedeze la dezarmarea şi capturarea navelor aparţinând Marinei Regale. În acest context, pe 9 septembrie 1944, nava de luptă ”Lahovari” a fost dată dispărută, fiind, de fapt, capturată de sovietici. Ruşii au împuşcat o parte dintre membrii echipajului, dar au realizat rapid că au nevoie de Gheorghe Berescu pentru a putea întreţine motoarele de pe navă, fiind singurul care ştia să facă acest lucru. Gălăţeanul nu a riscat punerea în pericol a vieţii camarazilor săi prin efectuarea unui act de sabotaj, deşi ar fi putut să facă acest lucru foarte uşor.
”Tata a considerat că dacă statul şi regele au acceptat atunci cizma rusească, trebuie să o facă şi el”, ne dezvăluie Eugenia Berescu momentele dramatice prin care a trecut atunci tatăl său. Gheorghe Berescu a fost forţat astfel să îi instruiască pe o parte din militarii ruşi de pe navă în ceea ce priveşte funcţionarea şi întreţinerea motoarelor. Era o perioadă foarte tulbure din punct de vedere politic, când comuniştii se pregăteau să preia puterea în România.
Pe 21 decembrie 1944, nava ”Lahovari” reapare, după ce sovieticii decid să aducă nava la şantierul naval de la Galaţi, transformat deja în sovrom (societate mixtă româno-sovietică înfiinţată în urma unui acord între România şi Uniunea Sovietică). Este lăsat la vatră şi, în încercarea de a scăpa cumva de suspiciunea care plana asupra sa, îşi rupe certificatul de naştere, pe care scria că era fiu de comerciant, pentru a primi un alt document cu numele recent înfiinţatei Republici Populare România.
Electricianul care a inovat în domeniul sudurii automate şi semiautomate
După război, a lucrat ca electrician la şantierul naval de la Galaţi, unde a creat numeroase invenţii şi inovaţii navale în domeniul sudurii automate şi semiautomate, recunoscute şi brevetate. ”Până la Revoluţie, când s-au cumpărat liniile automate, foarte mult s-au bazat pe invenţiile tatălui meu. A realizat şi 30 de inovaţii”, ne povesteşte Eugenia Berescu, fiica veteranului de război.
Gheorghe Berescu ieşea din tipar prin faptul că realiza mereu lucruri deosebite, invenţii şi inovaţii, care i-au determinat pe şefii de atunci din şantierul naval de la Galaţi să îi creeze un mic colectiv, unde realizau aparate de sudură, zeci de astfel de dispozitive fiind create atunci. ”La o navă, sudura este foarte importantă pentru că ea vizează atât rezistenţa, cât şi etanşeitatea. Nu e loc de erori aici. Controlul fiecărei suduri se face 100%”, ne dezvăluie Eugenia Berescu.
Chiar şi după ieşirea la pensie, electricianul inventator era chemat mereu de cei de la şantierul naval pentru a le da o mână de ajutor. Din păcate, la finalul vieţii, Gheorghe Berescu a ajuns să se judece cu Ministerul Apărării Naţionale pentru recunoaşterea statutului de veteran de război şi obţinerea drepturilor cuvenite. Deşi mareşalul Antonescu i-a recunoscut meritele prin acordarea unei decoraţii maritime, acesta a fost interpretată mulţi ani ca medalie maritimă de Ministerul Apărării Naţionale. Distincţia dintre acestea însemna o indemnizaţie în bani, pe care Gheorghe Berescu nu a mai primit-o, chiar dacă finalmente Ministerul Apărării Naţionale a recunoscut că distincţia primită de Gheorghe Berescu a fost o decoraţie maritimă.
”După ce nava de luptă pe care a activat tata a fost dată dispărută în al Doilea Război Mondial, autorităţile au interpretat că ar fi dezertat şi aşa au şi scris în acte. Au avut dovezi că lucrurile nu au stat aşa în arhive, dar nu s-au folosit de ele. Cred că sunt mai multe explicaţii pentru asta: nesimţire, răutate. Ce mă doare cel mai mult este că Ministerul Apărării Naţionale nu îşi respectă veteranii pentru ce au făcut pentru ţară”, încheie cu regret Eugenia Berescu povestea unuia dintre eroii mai puţin cunoscuţi ai României.
Se încarcă comentariile...
