Evident, nu e nimic nou pentru dumneavoastră şi nici măcar un fenomen unic în România. Dar ce am văzut în jurul Mănăstirii Prislop semăna a pârjolire, nu numai pe fondul caniculei proaspăt instalate, ci un pârjol determinat de barbarism şi mizerie umană, condimentată cu un comerţ ambulant de kitsch-uri „sfinţite”.

Aţi văzut cu siguranţă şi aţi citit câtă amploare a luat fenomenul Boca şi câte tone de gunoaie se adună de pe urma tuturor celor care îşi poartă mizeria fizică şi sufletească peste tot pe unde merg. Un fenomen care arată cum comercialul a devenit de necontrolat, iar oportunismul altora completează şi nuanţează presiunea umană negativă.

Nici bine nu am ajuns şi un nene a venit glonţ la maşină să „nu” ne impună o taxă de parcare, ci un mic ajutor pentru nu ştiu ce bolnav. La întrebarea dacă este autorizat ca parcangiu, a jurat că ”nu” minte şi a căutat mult (şi bine) prin buzunarele doar pline de bani, fără să găsească vreo legitimaţie. Am îndrăznit să pozez impostorul care, din păcate, nu e singurul din zonă (foto).


Cu o zi înainte, abia ce sesizam un afiş plin de învăţături lipit pe uşa unei toalete a Mănăstirii Hurezi. Sătule de furtul de săpun şi hârtie igienică, maicile au lăsat o epistolă filosofică ce pare că a avut efect. Săpunul era, încă, la locul lui.

La Prislop, de asemenea, peste tot e nevoie de afişe şi plăcuţe cu sfaturi utile pentru a domoli spiritele încinse ale pelerinilor învăţaţi să încalce toate regulile bunului simţ fără grija de a fi amendaţi, chiar şi de către Dumnezeu: să nu fumeze pentru că asta ar fi tămâie pentru diavol şi să nu arunce mucurile de ţigară peste tot, să nu rupă crenguţele de brad, să nu arunce banii în pârâu, să nu lase gunoaie peste tot, să nu sufoce mormântul sfântului cu flori, ci cu virtuţile proprii şi aşa mai departe.

Sfaturi bune care arată încă o dată că dacă nu este ameninţat cu ceva sau controlat, românul fără bun-simţ nu are de ce să se sinchisească.

„Nu copleşiţi mormântul cu prea multe flori, ci împodobiţi-l cu florile virtuţilor dumneavoastră creştineşti”


Acest sfat mi s-a părut cel mai interesant. Cu toate acestea, nu ştiu câţi au ţinut cont de el, pentru că în timp ce stăteam la rând mă tot minunam de tot ce auzeam şi vedeam. Tot felul de sfaturi despre ce să faci şi ce să nu faci, să pupi crucea, să o atingi să se îndeplinească dorinţa, să nu o atingi dacă eşti la menstruaţie, să o ştergi cu cârpa după ce au pupat-o alţii, să ai eşarfa pe cap, să ai fusta pe tine, să nu pui flori, să nu fotografiezi, să nu vorbeşti, să fii smerit, să te rogi şi câte şi mai câte. Şi, toate acestea în timp ce o femeie tocmai îşi lipise ambalajul de la absorbante, fix de cruce. Oare ce şi-a dorit? Rămâne secret. Doar Arsenie Boca a primit mesajul.

Oare cum poţi să îţi doreşti să devii pur, să pupi cruci şi morminte, moaşte, să te rogi, să plăteşti pomelnice, iar în urma ta să laşi urmele prezenţei tale cu atâta insistenţă ca şi cum Dumnezeu sau toţi sfinţii nu te pot vedea în afara gardului lăcaşului de cult?

Cum pot fi unii atât de ipocriţi şi mincinoşi cu propria existenţă, nu pot înţelege! Mai grav este că fiecare dintre aceştia, la întrebarea dacă au mâncat usturoi, vor sufla imediat în aer să demonstreze că nu le miroase gura.

Cu siguranţă Sfinţia Sa nu şi-ar fi dorit aşa ceva şi nici liniştea veşnică să îi fie tulburată în asemenea măsură. Cu siguranţă Arsenie Boca nu şi-a dorit ca bucăţica de spaţiu natural în care şi-a căutat curăţenia şi liniştea spirituală să fie poluată de gunoaiele cocălarilor.


Pe o rază de câţiva kilometri nu poţi vedea decât falsitate şi mizerie. Nu există nicio văiugă rămasă nepoluată de cei care sunt mult mai obişnuiţi să-şi rezolve nevoile în natură decât în toaleta de la poarta mănăstirii foarte bine îngrijită de o femeie harnică. Deh! Având în vedere faptul că 50% mai au încă WC-ul casei în fundul curţii, ce să ne mai mire că au repulsie de toalete moderne?

Totuşi, până la organizarea dezorganizării şi „până la investiţii viitoare de amenajare corespunzătoare a spaţiului din toţi banii strânşi în urma acestor pelerinaje”, nu aţi vrea voi să vă luaţi propria mizerie în pungă, acasă? Aşa, ca idee, pentru că nu e vinovată Terra pentru faptul că nu aveţi voi respect şi o sufocaţi în fiecare zi şi mai şi minţiţi că îl iubiţi pe Dumnezeu!

False caractere şi fenomene la modă

Am întâlnit persoane care au susţinut că L-au găsit pe Dumnezeu, dar care de fapt nu ştiu nici ele ce înseamnă Dumnezeu. Am întâlnit persoane care susţin că sunt credincioase, dar care confundă credinţa cu biserica, icoanele şi moaştele cu puritatea, rugăciunea zilnică cu spălarea păcatelor; confundă noţiuni despre religie, credinţă, misticism, trăiri, mod de viaţă.

Am întâlnit cu toţii oameni care au trecut de la credinţă la habotnicie, de la bunătate la intoleranţă imediat ce au ieşit pe uşa bisericii sau mănăstirii. Afişează smerenie în biserică şi aruncă ”flăcări pe nas” în afara ei; condamnă clevetirea, ipocrizia, minciuna, dar devin ei înşişi clevetitori, ipocriţi şi intoleranţi cu orice şi oricine are vreo idee diferită de cea personală; trăiesc cu gândul la mântuire şi uită să trăiască frumos prezentul; îşi privează proprii copii de un suc cu prietenii pentru a economisi bani pentru pomelnice; îşi educă odraslele în spirit religios, dar nu le lasă să intre în lăcaşele de cult unde se percepe taxa de intrare.

Falsele personalităţi încerc să le evit, dar mă intristează cumva trendul acesta ipocrit axat pe falsa cunoaştere a realităţii şi adevărului.

Îi va judeca Dumnezeu pe toţi, eu însă aduc un fel de critică asupra a ceea ce observ şi ceea ce mă întristează de fiecare dată. Nu sunt perfectă, sunt o păcătoasă ca mulţi alţii, dar măcar nu îndrăznesc să afirm că le ştiu pe toate şi sunt conştientă că viaţa trebuie trăită cât mai frumos, în echilibru. Să ne îngrijim de sănătate, să îmbrăţişăm clipele care ne fac fericiţi fără să jignim pe ceilalţi, să protejăm Pământul care ne lasă aici să locuim, să respectăm oamenii din jurul nostru care sunt diferiţi, cu religii diferite, de rase diferite; să nu ne mai considerăm buricul Pământului, dar am putea fi frumoşi prin atitudinile noastre, cu siguranţă. 

Nu sufocaţi Sfinţii şi Pământul cu mizeria voastră! Luaţi-o acasă şi nu mai jigniţi natura!