EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini

EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini

Oamenii de pe litoral aveau mult de furcă pentru a-i mulţumi pe turişti

Un dosar „strict secret“ întocmit de fostul şef al Miliţiei Constanţa  arată cum, în vara lui 1977, se stârnise un haos generalizat pe litoral, după ce programările turiştilor fuseseră date peste cap de funcţionari. Scandalizaţi, turiştii români se plângeau că sunt cazaţi la subsol, ajungând să se bată cu unii angajaţi ai hotelurilor. Străinii, spionaţi şi ei de securişti, ameninţau că nu vor mai veni niciodată la mare în România.

Ştiri pe aceeaşi temă

Nemulţumirile celor care veneau, în „Epoca de Aur“, pe litoralul românesc nu scăpau de urechile informatorilor. Într-un raport „strict secret“ întocmit în anul 1977 de către şeful de atunci al Inspectoratului de Miliţie Constanţa şi ofiţer în cadrul fostei Securitaţi, colonelul Victor Burlacu, pe baza informaţiilor primite de la sursa cu nume conspirativ „Dobrogeanu“, apar şi interceptările, cu lux de amănunte, făcute în vara acelui an, a discuţiilor purtate de turiştii români, dar şi de cei străini.

Ce a stat la baza acestui dosar „strict secret“? În luna mai a anului 1977, veniseră foarte puţini turişti pe litoral, motiv pentru care biletele nevândute la începutul sezonului estival au fost reportate pentru iunie. Toate informaţiile, care au dat, atunci, peste cap Securitatea, Miliţia, lasându-se şi cu demisii ale unor funcţionari, provin din Fondul Documentar al judeţului Constanţa, se regăsesc, acum, în baza de date a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).

Au mers la organele de partid din Mangalia“

Iată cum descria, la acea vreme, tovarăşul Victor Burlacu situaţia de pe litoral, în dosarul înaintat fostei Securităţi a dictatorului Nicolae Ceauşescu: „În mai, staţiunile din Mangalia, deşi au fost pregătite să primească un anumit număr de turişti, care au fost planificaţi pe diferite hoteluri, această planificare nu s-a respectat, venind în staţiuni un număr mult mai mic de turişti. Unele hoteluri au început această activitate după 1 iunie şi s-au creat nemulţumiri din partea personalului sezonier”.

Fostul şef al Miliţiei Constanţa se mai arăta îngrijorat, în aceeaşi notă infrmativă, că „nu s-a putut îndeplini planul de încasări pe luna mai”, din cauza planificării nerespectate de organizatori. „Ministerul Turismului şi UGSR (n.r. - Uniunea generală a Sindicatelor din România) au reactivat biletele nevândute în mai, fapt care a dus la supraaglomerare: turiştii au fost cazaţi câte 3 - 4 în cameră. Camerele erau de două locuri. Grupurile au mers până la organele de partid din Mangalia, iar şefa centrului Venus şi-a înaintat demisia“, scria Burlacu în raportul întocmit pentru fosta Securitate.

„Lumea înnebunită a început să strige“

Conform dosarului din arhivele CNSAS, sursa „Dobrogeanul“, citată de fostul şef al Miliţiei Constanţa, reproduce în detaliu discuţiile pe care le aveau turiştii în camerele de hotel. „Microfoane erau peste tot în hoteluri: în camere, la recepţie, în restaurante“, dezvăluie Cristina Anisescu, coordonator ştiinţific proiect din cadrul CNSAS.

De exemplu, Turista Corina L., care, în iunie 1977, a fost cazată în Costineşti, apare în dosarul secret povestindu-i unui prieten din Rădăuţi: „Am ajuns în Eforie Sud la ora 8.30, am mers pe jos până la cazare şi, acolo, am putut sta… în picioare. Prin ce am trecut nu poate fi exprimat în cuvinte, dar voi încerca să vă povestesc. Sute de oameni încercau să pătrundă la cele patru ghişee, care, de fapt, nu funcţionau. Lumea înnebunită de nesomn şi oboseală a început să strige şi să ceară socoteală. Era culmea! Funcţionarii ne explicau că nu sunt locuri. Şi aşa am răbdat până la ora 14.00, când a venit un autocar cu un delegat să ne lămurească să mergem la Costineşti, pentru că nu se mai găsea nici un loc pe tot litoralul”.

„Nu ai voie să ceri salată sau apă”

Aceeaşi turistă Corina L., spionată de informatorii fostei Securităţi, mai apare în dosarul din ’77 spunându-i aceluiaşi prieten că: „alături de alţi copii care plângeau, Camelia m-a rugat să accept, pentru că nu mai rezistă, şi aşa m-am trezit la Costineşti, în căsuţe de piatră. Când am intrat în camera repartizată, era umedă şi plină de igrasie, am izbucnit în plâns… Era o cameră cu mozaic pe jos, uşa lângă grupul sanitar şi cu un perete de sticlă la care perdeaua nu ajungea. (…) Iar masa „copioasă“ era formată dintr-o bucată de carne şi patru bucăţi de cartofi fierţi în apă simplă. Nu ai voie să ceri salată sau apă potabilă pentru că nu intră în preţul derizoriu al biletului. Alături, însă, străinii mănâncă veseli, beau şi cântă. N-avem nici locuri la masă, trebuie să aşteptăm până termină străinii. Am lacrimi în ochi. La fiecare pas mă simt umilită şi am sentimentul de ruşine că sunt româncă intrusă“».

„Trebuia televizat ce fac escrocii ăştia”

Iuri V., turist în Mamaia, în acelaşi an 1977, a fost surprins de informatori în timp ce îi povestea unui cunoscut, Gavril V. din Timişoara: „În Mamaia, la cazare, am dat peste un scandal cum nici nu am visat. Am văzut 400 - 500 de oameni cu copii în braţe, care stăteau în soare, flămânzi şi obosiţi. Cei care au primit camere veneau înapoi, căci au primit camere la subsol. S-au dat locuri la Patria, la subsol“.

O altă turistă din Mamaia, V. Agnes, cazată la Hotel Condor, apare în acelaşi dosar în timp ce purta o discuţie cu un apropiat: „Am avut nespus de multe greutăţi. Nu sunt locuri de cazare decât la Costineşti, Venus, Saturn. Au făcut oamenii scandal, le-au spart geamurile. Aşa ceva trebuia televizat ce fac escrocii ăştia. Sosim la ora 11 şi nu ajungem să fim cazaţi la 5 (n.r. – ora 17.00), pentru că, atunci când ajungem la hotelul respectiv, ne spun că nu mai sunt locuri. Am stat pe holul hotelului până la 11 seara, apoi ne-au cazat alături, la alt hotel, într-un oficiu“.

Ultima povestire din documentul păstrat în arhivele CNSAS îi aparţine turistei Ecaterinei C. Miliţianul Burlacu susţine că femeia îi spunea lui Marian C.: „În Mangalia, la biroul de repartiţii, nu au avut niciun loc. Eram peste 60 de persoane, care am stat până la ora 13.00 la rând de pomană. Locurile noastre erau ocupate, era să se întâmple ca pe Stadionul 23 August. Ne-am urcat într-o maşină şi ne-am dus la Eforie Nord, la un hotel confort II, noi plătind confort I. Femeile se luaseră la bătaie“.

Străinii se plângeau că-s trimişi în Bulgaria

Nu doar turiştii români erau ascultaţi de Securitate. Informatorii erau şi pe urmele turiştilor veniţi de peste hotare. În acelaşi dosar, întocmit în anul 1977, apar şi două păreri ale unor turişti străini. Un belgian, cazat la Hotelul Steaua de Mare din Eforie Nord, a fost într-o excursie în Delta Dunării. La întoarcere, el le-a povestit prietenilor despre frumuseţile acestui colţ de ţară. Iată ce a transmis mai departe informatorul, care a tras cu urechea la convorbirile străinilor: „Statul român ar putea obţine sume importante de valută din turism, aşa cum fac alte ţări, exemplu Spania. Dar turismul nu este bine organizat şi nici nu li se arată turiştilor numeroasele frumuseţi ale României“.

Litoralul bulgăresc era, se pare, şi atunci preferat de străini. Aşa reiese din interceptarea unui turist turc, care era cazat, tot în iunie 1977, la Hotelul Venus. Referindu-se la neajunsurile privind deservirea turiştilor, el a spus: „Cum se poate explica faptul că voi, care aveţi nevoie de valută, trimiteţi turiştii la plimbare, îi culcaţi în corturi, pe holurile hotelurilor sau îi trimiteţi în Bulgaria? Ce fel de planificare aveţi, dacă nu sunteţi în stare să cunoaşteţi sosirile, ca să evitaţi scandalul produs de turiştii străini şi români veniţi pe litoral? Am văzut că aţi vândut cupoane hoteliere în străinătate şi, când vin turiştii aici, nu le puteţi onora. Probabil că, la anul, nu veţi avea turişti, dacă vă purtaţi aşa cu ei“.

Traseul fostui securistul Burlacu

Victor Burlacu, şeful Miliţiei Constanţa, între 1969 şi 1979, dar şi ofiţer în cadrul Securităţii lui Ceauşescu, s-a născut pe 25 ianuarie 1928 în comuna constănţeană Pantelimon. Şi-a început activitatea în cadrul fostelor structuri de stat în 1953, cu gradul de locotenent, la Secţia Raională Băneasa. Apoi, a avansat la gradul de căpitan, maior, locotenent-colonel şi, ulterior, colonel, conform dosarului său de la CNSAS. A fost trecut în rezervă pe 17 decembie 1979, cu gradul de colonel. Burlacu a murit în anul 2008, la Constanţa.

„Tovarăşa Găinuşă, străinii mănâncă salam de Sibiu şi noi, clasa muncitoare...?“

Linica Stan, directorul societăţii Turism, Hoteluri, Restaurante (THR) „Marea Neagră“, care administrează 23 de unităţi de cazare din sudul litoralului, făcea practică, în anul 1978, la Hotelul „Raluca“ din Venus. Abia terminase facultatea de turism. La începutul lunii mai, toate staţiunile erau pregătite pentru sosirea turiştilor, care veneau pe serii pe litoralul românesc, după grafice care se făceau la nivel centralizat.

Linica Stan povesteşte nu ştie de scandalul întâmplat cu un an înainte ca ea să-şi înceapă practica, însă spune că, cel mai probabil, cei care îi spionau pe turişti „erau nenorociţi infiltraţi printre angajaţii hotelurilor, care făceau rapoarte la Securitate“.

La acea vreme, repartiţiile turiştilor la hoteluri se făceau de către Ministerul Turismului. Astfel, erau hoteluri în care erau cazaţi doar turişti străini şi hoteluri unde ajungeau numai românii. Mai mult, în unele unităţi de cazare, românii erau primiţi în două serii, doar la începutul şi la sfârşitul sezonului estival, iar în restul timpului camerele erau rezervate doar străinilor, spune directorul THR. Spre exemplu, camerele hotelului Opal din Cap Aurora erau rezervate doar străinilor. Evident, mai multă atenţie li se dădeau străinilor din partea personalului hotelier. „Dacă vreun turist străin făcea vreo reclamaţie, se ştia până la primul secretar“, spune ea.   

Raţia străinilor, de trei ori mai mare

Turiştii români primeau în farfurii ce era mai ieftin, iar produsele considerate atunci ca fiind de lux - salamul de Sibiu, caşcavalul şi apa minerală - erau destinate doar străinilor. „Existau baremuri la masă: cei care veneau prin sindicate aveau o cotă de 34 de lei, iar restul turiştilor români de 45 de lei. Străinii aveau o cotă de 110 lei, iar cei care veneau prin Automobil Clubul Român şi mai mare, de 160 de le lei. „Ce puteai să le oferi de 34 de lei turiştilor români? Evident că erau nemulţumiţi de faptul că ei mănâncă crenvurşti, iar străinii salam de Sibiu“, spune Linica Stan.

Ea îşi aminteşte că un turist s-a plâns Alexandrinei Găinuşă - demnitar comunist, membru al CPEX al PCR şi fost viceprim-ministru -, care venise pe litoral. „Tovarăşa Găinuşă, străinii mănâncă salam de Sibiu şi noi, clasa muncitoare, ce mâncăm?“, s-a plâns omul. De regulă, românii nu se grăbeau nici în urmă cu 40 de ani să vină în luna mai la mare, ci după 1 iulie. Ea îşi aminteşte că, uneori, erau trimişi la mare oameni de pe la CAP-urile din judeţul Constanţa, prin sindicate. Ei erau aduşi cu remorca cu coviltir în faţa hotelurilor.

Raţia la lumină: stingerea la ora 22.00

Oamenii de pe litoral aveau mult de furcă pentru a-i mulţumi pe turişti, în condiţiile în care erau probleme în aprovizionarea cu alimente. „Într-o vară, vagonul încărcat cu apă minerală a rămas blocat în triaj mai multe zile“, îşi aminteşte directorul THR „Marea Neagră“. Apoi, prin anii 80, se primise cotă de energie electrică şi toate restaurantele şi cluburile de noapte trebuiau închise la ora 22.00. „Se închideau restaurantele, dar unele cluburi de noapte rămâneau deschise. Aşa era clubul «Paradis», din sudul litoralului. Rămânea deschis cu acordul tacit al tuturor“, îşi aminteşte Linica Stan.

150.000 de turişti pe serie

Petre Stancă, fost director general al Direcţiei Comerciale a Judeţului Constanţa, care, în vremea comunismului, se ocupa cu aprovizionare în staţiunile de pe litoral, spune că în perioada anilor ‘70 -’80, litoralul găzduia 150.000 de turişti pe serie. În medie, fiecare serie era programată pentru zece zile. Staţiunile Mamaia şi Mangalia aveau şi câte 20.000 de turişti pe serie. Mangalia avea chiar şi un avantaj, întrucât aici nu intrau şi turiştii din Neptun. 

Staţiunea avea, la rândul ei, 9.500 de spaţii de cazare, întotdeauna ocupate. Urmau cele două Eforii, care puteau primi pe serie 15.000 de turişti. În taberele şcolare veneau peste 2.000 de turişti. Peste 5.000 de turişti ajungeau la Năvodari. Restul turiştilor se cazau în campinguri sau în alte moduri de turism neorganizat.  

Articolul a fost realizat pe baza documentării făcute de echipa Serviciului Programe Educaţionale/ Direcţia Cercetare, Expoziţii, Publicaţii din cadrul CNSAS.

 Vă mai recomandăm:

Licean odinioară, în anii '40. După 70 de ani de la absolvirea Liceului Mircea cel Bătrân, trei foşti elevi au spus „Prezent“

FOTO Haiducii Dobrogei. „Banditul“ Gogu Puiu, care a luptat împotriva regimului comunist

FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“

Amintiri din lagărele siberiene. Marta Vasiliu a fost condamnată la 10 ani de muncă silnică în Siberia pentru o fotografie

VIDEO „Shogunul“ Călin Marinescu vorbeşte despre ascensiunea lui Traian Băsescu şi Securitate

Victoria „Calculatorului“. Paul Andreescu este primul deţinut politic din România despăgubit pe Codul Civil

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: