Epurarea Armatei după abdicarea Regelui: au fost eliminaţi „sabotorii“, „chiaburii“, „antisovieticii“

Epurarea Armatei după abdicarea Regelui: au fost eliminaţi „sabotorii“, „chiaburii“, „antisovieticii“

Armata română a avut de suferit după instaurarea ocupaţiei sovietice

Regele Mihai I a abdicat la 30 decembrie 1947. A fost momentul în care a început ocupaţia sovietică în România. Nici Armata nu a scăpat de epurări masive.

Ştiri pe aceeaşi temă

După înlăturarea tuturor partidelor politice de opoziţie (în ultima parte a anului 1947), numirea lui Emil Bodnăraş în fruntea Ministerului Apărării Naţionale (23 decembrie 1947), înlăturarea regelui Mihai I (30 decembrie 1947), realizarea fuziunii cu Partidul Social-Democrat (februarie 1948), PCR a trecut la reorganizarea activităţii sale în oştire. Problema a fost discutată la 8 decembrie 1948 în Secretariatul C.C. al P.M.R. 
 
„Elemente sabotoare, antisovietice“
 
Despre subjugarea Armatei politicului aflăm din cartea „Armata română în vremuri de cumpănă, 1945-1965“, semnată de istoricul Alesandru Duţu.
 
După ce a prezentat noua schemă de organizare a aparatului politic, precizând că aceasta a fost stabilită, cu unele mici modificări, după modelul sovietic, Petre Borilă, camaradul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a precizat că ,,în armată sunt încă multe elemente sabotoare, antisovietice, că în aparatul politic şi-au găsit adăpost mulţi duşmani, că mai mult de jumătate din oamenii aparatului politic nu sunt ai noştri, că între ei sunt şi moşieri, chiaburi, că de când a început curăţirea aparatului, care se face în mod permanent, se simte lupta de clasă în armată”. Criticând faptul că ,,în loc să se meargă pe desfiinţarea vechii armate prin crearea de cadre noi, s-a început reeducarea cadrelor vechi”, a cerut să se legalizeze organizaţiile de partid şi de U.T.M. în armată. 
 
Insistând şi el pentru introducerea în armată a cadrelor de partid, Emil Bodnăraş a reamintit că în 1918, când V.I. Lenin a lansat lozinca ,,Comuniştii în armată”, Partidul Bolşevic ,,a vărsat cele mai bune elemente în armată”. 
Şi Ana Pauker a avut un cuvânt de spus: ,,Armata Roşie, în momentele cele mai grele ale revoluţiei a pus comandanţi militari simpli, care însă au ştiut să conducă şi că s-a servit de anumiţi ofiţeri vechi, dar pe lângă ei, ca şi lângă comandanţii făcuţi din simpli muncitori, au pus elemente politice”. 
 
„Partidul este cel care conduce“
 
În continuare, a apreciat că ,,noi ne găsim în situaţia că putem să ne folosim de o parte din ofiţerii vechi, să-i punem să lucreze pentru noi, dar să nu ne facem iluzia că-i vom putea câştiga pe toţi pentru socialism. Tovii noştri să ştie să le câştige încrederea pentru a putea lucra cu ei, dar totodată să-i facă să înţeleagă că partidul este cel care conduce, că am ajuns la un stadiu în care partidul trebuie să intre în armată pentru a face din ea o armată a poporului”. 
 
Manifestând fermitate politică, Ana Pauker a precizat că ,,nu trebuie să ne ploconim în faţa cunoştinţelor militare şi să lăsăm pe ofiţerii vechi să lovească în aparatul politic”. În final, Secretariatul C.C. al P.M.R. a fost de acord cu faptul că trebuia ,,introdusă cu toată îndrăzneala linia de creare şi legalizare a organizaţiei de partid în armată”. 
 
Ca urmare, din februarie 1949, organizaţiile de partid au început să acţioneze oficial, în mod public, în unităţi şi comandamente, fiind structurate, iniţial, pe categorii de personal (ofiţeri, subofiţeri şi trupă), conduse de birouri formate din 4-5 membri de partid.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările