Soţii care au învins coronavirusul umăr la umăr. „Cât am fost internaţi, am primit cel mai frumos cadou“

Doi tineri din Cluj, soţ şi soţie, s-au îmbolnăvit de Covid-19 şi au împărţit salonul la spital. Totul s-a terminat cu happy end pentru cei doi, ba chiar mai mult de atât, cu câteva zile înainte de a fi externaţi, tânăra a născut un băieţel.

Silvia şi Andrei Balint, doi tineri din Cluj, au fost printre cei peste 15.000 de români afectaţi direct de epidemie. Primul care s-a îmbolnăvit a fost Andrei. El a ţinut şi un jurnal în care a urmărit filmul evenimentelor, transpus ulterior într-o infografie. Iar infografia a fost publicată pe contul său de Facebook, după externare.

În cazul său, boala a debutat în urmă cu aproape o lună şi jumătate. Se întâmpla la începutul lunii aprilie, în data de 10, iar primele simptome au fost asemănătoare cu cele ale unei răceli sau gripe. O febră supărătoare, dublată de frisoane, l-a pus mai întâi în gardă şi i-a dat primele emoţii. Simptomele nu anunţau nimic bun, însă în aşteptarea unei confirmări oficiale, tânărul – de acum suspect de Covid-19 - s-a autoziolat acasă.

„Eu am fost cel care s-a îmbolnăvit primul la mine în familie. Boala am luat-o de la un coleg de la muncă, deci nu am fost singurul. Cumva, parcă nici nu a fost o surpriză că m-am îmbolnăvit, într-un fel mă şi aşteptam la asta, atunci când am aflat că rezultatele unui coleg de-al meu au indicat faptul că era pozitiv. Doar că eu am avut cea mai grea formă de boală dintre toţi cei pe care îi ştiu”, povesteşte Andrei. 

Din rău în mai rău

După ce tratamentul făcut acasă cu paracetamol şi algocamin, la recomandarea medicului de familie, s-a dovedit inutil, au început cu adevărat emoţiile. Apoi, rezultatul testării, făcută anterior la domiciliu, a venit ca o confirmare oficială a faptului că boala se instalase.

Pe 15 aprilie, Andrei era deja internat la Spitalul de Boli Infecţioase din Cluj-Napoca, iar starea sa a început treptat să se agraveze. Tot atunci a început să se confrunte cu o tuse urâtă şi au debutat problemele de respiraţie, iar lucrurile au mers din rău în mai rău, într-o primă fază. 

„La început mi-a fost administrat Plaquenil, dar penumonia mea s-a agravat, iar pe 23 aprilie au fost nevoiţi să mă transfere la secţia de Terapie Intensivă. Aici am primit Tocilizumab, dar şi oxigen suplimentar, fără a fi însă nevoie să stau conectat la ventilator. În paralel, am făcut diverse exerciţii de respiraţie, pentru a-mi ajuta sistemul respirator să facă faţă infecţiei severe. Situaţia mea s-a ameliorat şi am fost trimis din nou în salon”, rememorează Andrei. 

Au existat însă şi momente mai dificile. A avut însă noroc, spune el, de un personal medical atent, care a ştiut să-l capaciteze şi să-l susţină în momentele grele, când ar fi putut să cadă pradă depresiei. „Bineînţeles că au existat momente grele, momente în care mă gândeam cât de periculoasă era boala. Dar am avut noroc să am lângă mine nişte medici deosebiţi. Mă gândesc la doamna Astrid Binder, dar şi la ceilalţi medici şi la asistente. Ei au avut grijă de mine, au vorbit cu mine, m-au încurajat şi au fost tot timpul alături de mine. M-au ţinut la curent cu evoluţia bolii, mi-au explicat în permanenţă ce se întâmplă, de ce mi se administrează unele medicamente şi ce relevă rezultatele analizelor. Au avut grijă de mine şi nu pot decât să le mulţumesc pentru asta”, mărturiseşte Andrei.

Coleg de salon cu soţia

Revenit în salon după ce starea i s-a ameliorat, a primit un coleg nou de „cameră”. Soţia sa, Silvia, care a luat boala chiar de la el, a fost şi ea internată, după ce testele ei au arătat că a contactat virusul.

Situaţia Silviei Balint, însărcinată în ultima lună, a fost monitorizată atent de medici, pentru a evita orice fel de riscuri. 

„Eram aproape sigur că aşa se va întâmpla şi că se va îmbolnăvi şi ea, iar asta nu ne-a luat foarte mult prin surprindere. Din fericire, ea a suferit de o formă mult mai uşoară a bolii. A avut ca simptome pierderea gustului şi a mirosului şi a fost internată repede. Am stat cam două săptămâni împreună, în aceeaşi cameră la spital”, spune tânărul. 

Condiţiile au fost dintre cele mai bune, spune el, începând cu faptul că în fiecare salon erau internaţi doar câte doi pacienţi şi continuând cu mâncarea: „Se spune că mereu că în spital este mâncare rea, dar aici nu a fost cazul. Nu am avut deloc de suferit din acest punct de vedere. Din contră, mâncarea a fost bună, chiar nu mă pot plânge de nimic”.

Cel mai frumos cadou

Alături de soţia sa, i s-a părut parcă mai uşor de înfruntat boala, chiar dacă pentru câteva zile a fost nevoit să se întoarcă la secţia de Terapie Intensivă, din cauza unor dureri. Dar în scurt timp lucrurile au început să reintre pe făgaşul normal, iar veştile bune au început să vină pe rând, spre final. Mai întâi, pe data de 7 mai, radiografia pulmonară a arătat că starea lui Andrei se ameliorase considerabil în numai câteva zile, ceea ce însemna că de acum era în afara oricărui pericol şi că însănătoşirea lui devenise doar o chestiune de timp. Apoi, cel mai bun lucru care li se putea întâmpla celor doi tineri, cireaşa de pe tort: Silvia a născut în ziua următoare un copilaş perfect sănătos, bucuria celor doi – de acum - părinţi. 

„Pe 8 mai, soţia mea a născut. Ian, băieţelul nostru, nu a fost deloc afectat de virus. S-a născut perfect sănătos, se simte excelent şi e cel mai frumos cadou pe care îl puteam primi. Din acel moment era deja clar că nu se mai poate întâmpla nimic rău”, adaugă Andrei Balint.

Dar veştile bune nu s-au oprit aici pentru ei. Pe 12, respectiv 13 mai, ultimele teste ale celor doi tineri au dat rezultate negative, astfel că au fost externaţi împreună. Acum, cei trei sunt acasă, iar tot ce îşi doresc este să aibă parte de linişte, iar viaţa lor să continue pe cât posibil exact la fel ca înainte de a se îmbolnăvi şi a trece prin acest calvar.

„Acum suntem cu toţii acasă, eu sunt în concediu medical şi probabil că nu mă voi putea întoarce prea curând la muncă. Va trebui să stau câteva săptămâni ca să-mi revin complet, acum sunt în perioada de convalescenţă. Sigur că abia aştept să fie din nou totul ca înainte, dar cred că va mai trece destul timp până să fie aşa”, mai spune Andrei.

Pentru final, tânărul are un mesaj pentru cei care ar putea fi încă tentaţi să creadă că SARS-CoV-2 este doar o răceală banală, dar şi pentru cei care coboară prea mult garda şi riscă să se expună, profitând de relaxarea măsurilor restrictive.

„Chiar dacă e tentant, vă sfătuiesc să rămâneţi în continuare foarte precauţi. Vă spun asta pentru că am ajuns să simt pe pielea mea cât de parşiv e virusul ăsta”, a încheiat Andrei Balint.

„Le sunt recunoscător medicilor care m-au tratat. Printre ei suntşi  medici şi asistente pe care nu-i ştiu, pentru că erau echipaţi şi nu le puteam distinge chipurile. Aş vrea să-i mulţumesc în primul rând doamnei doctor Astrid Binder, care a avut grijă de mine în mod deosebit şi a făcut tot ce ţinea de ea ca să-mi fie bine. Aş vrea să le pot mulţumi şi colegilor ei, dar mă gândeam că şi dacă ne-am întâlni pe stradă, aş putea să trec pe lângă ei fără să-i recunosc şi fără să le pot mulţumi. Aşa că o fac aici, acum. Fără ei nu ştiu cum ar fi fost” Andrei Balint, pacient Covid-19