Cum arată o primă propunere de buget participativ din ţară. Un cartier al Clujului îl va experimenta

Cum arată o primă propunere de buget
participativ din ţară. Un cartier al Clujului îl va experimenta

Adrian Dohotaru a avut ideea aplicării bugetului participativ într-un cartier al oraşului Cluj-Napoca FOTO: http://beta.cluj4all.com

La Cluj-Napoca au avut loc deja două întâlniri legate de modalitatea în care să se pună în practică un proiect în premieră pe ţară: locuitorii unui cartier să decidă soarta banilor pe care îi plătesc ca taxe şi impozite.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ideea de a aloca un buget separat unui cartier al Clujului în 2013 i-a aparţinut lui Adrian Dohotaru, jurnalist ca formaţie şi membru activ al societăţii civile, al Grupului de Lucru al Organizaţiilor Civice. Proiectul întocmit de acesta, pe care îl vom prezenta mai jos, este foarte detaliat, începe prin a explica ce înseamnă buget participativ, cum ar putea funcţiona el, unde s-a mai aplicat, dar vine şi cu propuneri de locuri unde ar putea să fie consultaţi cetăţenii, la diverse evenimente care au loc în cursul anului.

Ce e bugetul participativ?

"Mai mult decât o consultare cetăţenească, bugetul participativ presupune decizie directă cu privire la bugetul de investiţii al oraşului. Pe baza unui buget alocat în fiecare zonă, cetăţenii deliberează, prin vot sau consens, asupra propunerilor de investiţii publice necesare în cartierul în care locuiesc.

Oamenii îşi aleg delegaţi care discută detaliile tehnice ale implementării proiectelor cu funcţionari municipali, experţi, consilieri locali, primar. Apoi, se formează comitete de monitorizare a proiectelor alese. Sumele alocate sunt invers proporţionale în raport cu calitatea vieţii din cartiere.

Materializarea acestei idei depinde de patru condiţii: un sprijin puternic din partea primarului şi consiliului local, o societate civilă dispusă să participe la dezbaterile publice, un mediu politic care îşi manifestă sprijinul pentru experimente democratice şi, cel mai relevant, un buget minimal de investiţii, care să permită finanţarea proiectelor selectate de cetăţeni”.

Cum funcţionează la alţii? Exemplul brazilian.

„Bugetul participativ a început să fie experimentat în 1989, la Porto Alegre, în Brazilia şi de atunci s-a răspândit, în diverse variante, în câteva sute de oraşe din lume. La Porto Alegre (1,5 milioane de locuitori), după câţiva ani s-a ajuns la o participare de câteva zeci de mii de locuitori, iar sumele alocate în acest proces au ajuns la circa 200 de milioane de dolari.

Întrunirile se ţin în diverse cartiere ale oraşului timp de trei luni în care cetăţenii decid priorităţile de investiţie (de la canalizare la transport). Se decid câte doi delegaţi pe cartier care participă în următoarele 5 luni la întâlnirile Consiliului Bugetului Participativ din cadrul primăriei pentru a stabili distribuţia bugetului la nivelul oraşului, apoi propun primarului o formulă de buget care poate fi respinsă prin veto (nefolosit în istoria bugeului participativ la Porto Alegre).

În urma veto-ului bugetul e retrimis pentru amendare, dar amendarea poate fi refuzată de Consiliu (compus din cetăţeni aleşi, funcţionari, reprezentanţi ai unor asociaţii de locatari, ai unor sindicate etc.) printr-o majoritate de două treimi.

Statisticile primăriei au arătat că în 1996, de exemplu, 100.000 de cetăţeni au participat la dezbaterile legate de buget, adică 8% din populaţia adultă. Dacă o treime din populaţie trăia în condiţii precare sau în mahalale (favelas), în urma implementării BP cifrele au fost spectaculoase: anual se asfaltau în cartierele sărace 20-25 de km, 98% dintre locuitori au apă curentă faţă de 75% în 1988, canalizarea a crescut de la 46% la 98%, asistenţa locativă a crescut de 15 ori, numărul şcolilor publice a crescut de 3 ori într-un interval de 12 ani.
Apoi, cercetătorii au constatat că nu există o inegalitate semnificativă de gen, de rasă sau de educaţie în participarea la deliberări. De exemplu, dacă în consiliul local din Porto Alegre doar 10% erau femei în anii 1990, în consiliul bugetar femeile erau alese în proporţie de o treime”.

Ce sumă s-a propus?

„5 milioane de euro (cartier Mănăştur), 5 locaţii. Suma disponibilă pentru o secţiune din Mănăştur variază în funcţie de propunerile cetăţeneşti de investiţii şi de implicarea comunitară, însă pragul minim nu coboară sub 0,5 milioane de euro, după cum pragul maximal nu trece de 1,5 milioane de euro.

Ca posibile domenii unde ar putea fi folosiţi banii din acest buget participativ sunt: spaţiul public, educaţia, cultura, asistenţa socială, protecţia mediului, agricultura urbană etc. Într-un proiect experimental, se pot încuraja investiţii doar pe anumite felii de buget (ex: amenajări de spaţii publice), care prin natura lor sunt mai vizibile şi mai puţin tehnice, de care se pot bucura mai multe tipuri de public, care pot fi promovate cu o îndemânare sporită şi care pot încuraja pe viitor o participare comunitară solidă”.

Unde s-ar putea întâlni cu oamenii?

"5 şcoli din cartierul Mănăştur (săli de sport) care să fie reprezentative pentru 5 zone distincte din Mănăştur şi să reprezinte cu aproximaţie 20.000 de locuitori (totalul rezidenţilor mănăştureni este de aproape 100.000). Sălile de sport ale şcolilor pot fi alternate cu alte spaţii deschise sau închise propuse ca prioritare pentru investiţii”.

Adrian Dohotaru a gândit şi un calendar de activităţi pentru facilitarea participării publice. Spre exemplu:

Februarie: 1 întâlnire cu preşedinţii asociaţiilor de locatari din Mănăştur şi alţi cetăţeni interesaţi la care se face cunoscută implementarea bugetului participativ, mecanism pe care preşedinţii îl popularizează în cadrul unor şedinţe de bloc (actori implicaţi: cetăţeni + primar + reprezentanţi ai comisiei de buget din cadrul consiliului local şi funcţionari ai primăriei).

Martie: cetăţenii prezenţi la şedinţele de bloc sunt încurajaţi să vină cu propuneri şi priorităţi de investiţii publice (actori implicaţi: cetăţeni).

Aprilie: 1-2 întâlniri la nivelul fiecărei şcoli în cadrul căreia sunt prezentate pe scurt principiile pe baza cărora se adoptă bugetul local, dar şi obiectivele BP şi se fac cunoscute de către cetăţeni propunerile pentru priorităţile de investiţii (actori implicaţi: cetăţeni + primar + consilieri locali + funcţionari ai primăriei + reprezentanţi de ONG-uri + mass-media).

Mai: 1 întâlnire de analiză în linii generale a costurilor propunerilor şi luarea deciziei cu privire la priorităţile propuse prin consens sau vot + alegerea a doi delegaţi la fiecare şcoală (actori implicaţi: cetăţeni + primar + consilieri locali + funcţionari ai primăriei + reprezentanţi de ONG-uri + mass-media).

Iunie: Balul Mănăşturului (La Terenuri, în cadrul TIFF sau eveniment separat de festival): Delegaţii cetăţenilor şi reprezentanţi ai primăriei fac cunoscute unor tipuri diferite de public prezent la un eveniment cultural priorităţile de investiţie ale cetăţenilor.

Septembrie - Noiembrie: 1-2 întâlniri lunare ale delegaţilor cu Comisia de Buget a primăriei pentru a detalia costurile proiectelor propuse (actori implicaţi: delegaţi + funcţionari + consilieri locali) şi pentru a monitoriza procedurile cu privire la concursurile de proiecte şi licitaţiile.

Decembrie: propunerile transformate în HCL-uri sunt prezentate succint de delegaţi la o şedinţă de Consiliu Local, unde ele sunt votate de Consiliu (actori implicaţi: delegaţi + primar + consilieri locali + funcţionari ai primăriei + mass-media).

Ianuarie 2014: în cazul refuzului Consiliului Local de a vota favorabil propunerile din cadrul BP, proiectele se întorc pentru amendare în cadrul comisiei de buget participativ, întregită cu delegaţii din cartierul Mănăştur (10). În cazul refuzului de amendare a propunerilor cu o majoritate simplă, priorităţile bugetare decise în cadrul BP  sunt votate de Consiliul Local.

Ianuarie-decembrie 2014: monitorizarea investiţiilor de către delegaţi şi, în cazul înregistrării unui succes de participare şi implicare, reluarea procesului de bugetare participativă la nivelul întregului oraş cu 25% din bugetul de investiţii al Clujului”.

Ce probleme ar putea apărea?

"Având în vedere că propunerea vizează chiar la nivelul proiectului-pilot cel mai complex exerciţiu de democraţie participativă locală din spaţiul românesc, câteva contradicţii devin vizibile.

Dintre acestea amintim: presiunea politică şi clientelară pentru un status quo care facilitează decizia ierarhică, în spatele uşilor închise, în avantajul purtătorilor de capital şi al unor interese de afaceri puţin vizibile; tendinţa civică de a formula nevoile în termeni mai puţin generali, de probleme comune, şi înclinaţia de a aduce în prim plan probleme personale, frustrarea legată de posibile aşteptări şi lipsa unor rezultate imediat; participarea la firul ierbii nu înseamnă în mod necesar decizii inclusive ori juste, luate în colaborare, eventuala pretenţie că simpla deliberare raţională ar diminua semnificativ conflictele structurale din societatea românească şi stratificarea ei accentuată fiind reducţionistă (...)”.

Concluzii...

„Bugetul participativ este un mecanism care permite cetăţenilor să nu fie doar informaţi şi consultaţi cu privire la gestiunea unei părţi din investiţiile oraşului, ci să decidă ei înşişi care sunt priorităţile de plasare a unor fonduri disponibile”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: