Criticile unui expert român la strategia anti-COVID-19 a Guvernului pentru noul an şcolar. Cum decizi dacă îţi trimiţi sau nu copilul la şcoală

Criticile unui expert român la strategia anti-COVID-19 a Guvernului pentru noul an şcolar. Cum decizi dacă îţi trimiţi sau nu copilul la şcoală

Sală de clară amenajată pentru Evaluarea naţională. FOTO: Octav Ganea/Inquam Photos

Profesorul Răzvan Cherecheş, directorul departamentului de Sănătate Publică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, analizează, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, măsurile de siguranţă, în contextul pandemiei de Covid-19, propuse de Executiv pentru anul şcolar 2020-2021.

Ştiri pe aceeaşi temă

Răzvan Cherecheş, profesor în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice Administrative şi ale Comunicării,  directorul departamentului de Sănătate Publică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, a analizat pentru „Adevărul” strategia Guvernului privind începerea şcolilor şi a grădiniţelor de la mijlocul lunii septembrie.

Concluzia lui este că există multiple modele de bune practici care pot fi urmate, dar „toate necesită fonduri semnificativ mai mari şi focalizare masivă pe educaţie şi sănătate, în detrimentul celorlalte domenii.”

Ce-i de făcut dacă un elev refuză să poarte mască?

Adevărul: Preşedintele Klaus Iohannis a sintetizat, într-o conferinţă de presă, măsurile de siguranţă pentru elevi: „mască, distanţare, igienă”. Pare foarte simplu, dar pe cât este de simplu, putem observa că în unele judeţe aceleaşi reguli nu funcţionează. Credeţi că vor funcţiona mai bine în cazul elevilor? Care credeţi că sunt elementele care pot face diferenţa, în sens pozitiv, în cazul elevilor?  

Răzvan Cherecheş: Aplicarea regulilor de bază (mască, distanţare, igienă) sunt suficiente pentru menţinerea sub control a ratei de infecţie. Problema este că şcolile nu au instrucţiuni detaliate despre CUM se pot asigura că aceste reguli sunt implementate - activităţile concrete, sancţiunile concrete, responsabilităţile concrete. Un exemplu simplu - dacă un elev refuză să poarte mască invocând motivul că nu poate respira, au profesorii/directorul vreun mecanism instituţional de sancţionare/obligare a elevului? Pot sa îl înlăture din şcoală, pentru a nu îi contamina potenţial pe ceilalţi elevi şi profesori?

De asemenea, educaţia elevilor este esenţială - aceştia trebuie să aibă ore de educaţie pentru sănătate (neglijate de atâta timp de către Ministerul Educaţiei) focalizate pe măsurile concrete anti-COVID-19, responsabilitate individuală şi analiză critică a ştirilor false de pe net. Elevii trebuie să participe la acest efort ca actori activi şi responsabili, astfel încât să evite să îşi infecteze singuri părinţii sau bunicii. 

În proiect se arată că, practic, copiii vor fi trimişi la şcoală pe baza unui triaj făcut de propriii părinţi. Cât de mult ne putem baza pe un astfel de triaj ? Se mai vorbeşte despre un triaj făcut de medicii şcolilor, care probabil se va rezuma la un luat de temperatură. Nu era indicat să fie testaţi copiii, măcar la începerea anului şcolar sau periodic, după întoarcerea din vacanţe?

Părinţii sunt capabili să identifice simptomele respiratorii sau digestive caracteristice COVID-19 - orice părinte responsabil poate să îşi dea seama dacă ceva nu este ok cu copilul său. Ca triajul făcut de părinţi să funcţioneze, este nevoie de două condiţii.

Prima: educarea părinţilor privind simptomele concrete specifice COVID-19 (febră / frisoane, tuse, respiraţie dificilă, oboseală, dureri musculare, durere de cap, pierderea gustului sau mirosului, durere în gât, nas congestionat, greaţă sau vomă, diaree, temperatură > 37.3°C).

A doua: motivul pentru care este o decizie responsabilă să ţină copilul acasă în caz că are oricare dintre aceste simptome (chiar dacă îşi dă programul propriu peste cap).  Din punctul meu de vedere, Guvernul a eşuat în a implementa o campanie riguroasă şi extinsă de educare şi responsabilizare a părinţilor, deci cred că acest triaj va funcţiona doar sporadic - în unele zone va creşte rata de infecţie din cauza deschiderii şcolii, în altele va rămâne constantă.

Reţeaua de medicină şcolară a fost subfinanţată şi neglijată în ultimii 15 ani de către toate guvernele, iar acum vom plăti preţul. Din nefericire, nici măcar la rectificarea bugetară nu s-a încercat remedierea situaţiei privind medicina şcolară.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a recomandat o distanţare de 1,5- 2 metri, regulă preluată şi în România pentru spaţiile interioare. Va avea un efect negativ faptul că în cazul elevilor vorbim despre o distanţă de un metru?

Noile recomandări ale OMS au scăzut distanţa la un metru, în condiţiile în care masca este purtată corect şi în permanenţă de către toată lumea.

„Masca ar trebui să fie purtată în permanenţă”

Cum vor fi protejaţi preşcolarii, în cazul cărora, se arată în proiect, masca de protecţie nu este obligatorie? 

Deşi sub vârsta de 10 ani, rata de infectare şi de transmitere a virusului este mai redusă, acest fapt poate fi complet anulat de către absenţa măştii. Masca ar trebui să fie purtată în permanenţă (în ciuda disconfortului) şi de către preşcolari, cu adaptarea activităţii didactice pentru stimularea şi recompensarea purtării măştii. Dacă doar recomanzi copiilor tăi să îşi cureţe camera, aceasta va fi în permanenţă un dezastru.

Dacă este obligatoriu să îşi cureţe camera, vor fi momente în care aceasta va fi curată. Obligaţia purtării măştii la preşcolari va fi un efort enorm şi continuu de reiterare, întărire, repetare şi impunere la nesfârşit - dar care va scădea probabilitatea transmiterii virusului. De asemenea, acest efort masiv din partea educatorilor va trebui să fie recompensat financiar, desigur.   

Cum se poate asigura desfăşurarea orelor în siguranţă în condiţiile în care vom avea aceleaşi săli de clase, acelaşi număr de copii în clasă, acelaşi număr de profesori? 

Fără recompunerea claselor este imposibilă în multe cazuri menţinerea continuă a distanţei sociale de minim un metru. Acest lucru va transforma şcolile în focare active de infecţie. Regulile acestea simple trebuie să fie respectate permanent şi peste tot.

Unu: masca purtată în permanenţă la şcoală - înăuntru şi afară. Doi: distanţă de minim un metru în permanenţă între elevi, elevi şi profesori, şi între profesori (inclusiv în pauze). Trei: dezinfectarea mâinilor şi a suprafeţelor după utilizare. Orice compromis de la reguli (din motive de infrastructură, alocare bugetară necorespunzătoare din partea Guvernului, organizare deficitară) va creşte rata de infecţie şi îi va expune la risc pe membrii familiilor elevilor.

Cea mai mare scăpare a strategiei Ministerului

Care credeţi că sunt cele mai mari scăpări ale acestui proiect propus spre dezbatere de Ministerul Sănătăţii şi cum pot fi rezolvate aceste probleme?

Măsurile de siguranţă pe perioada pauzelor sunt generice şi insuficiente - acesta va fi punctul în care contaminarea are cele mai multe şanse să crească. Ministerul trebuie să ofere reguli concrete de supervizare şi reglementare a activităţii pe parcursul pauzelor. Exemple de măsuri care pot menţine infecţia sub control: elevii pot petrece timp în pauze doar cu elevi din propria clasă şi în grupuri de maxim cinci elevi distanţaţi la minim un metru, multipli profesori care să supravegheze şi să controleze activitatea elevilor în pauze, toţi elevii trebuie să îşi petreacă toată pauza afară - timp în care sălile de clasă sunt aerisite şi dezinfectate (în caz de schimbare a clasei).  

Strategia adoptată pare foarte eficientă, cel puţin din punctul de vedere al cheltuielilor Ministerului şi autorităţilor locale pentru asigurarea siguranţei elevilor. Aceleaşi spaţii, acelaşi număr de profesori, foarte puţine investiţii, nu se fac teste. Credeţi că ar fi eficientă o alocare mai mare de fonduri în vederea asigurării măsurilor de siguranţă? În ce credeţi că ar fi fost bine să se investească mai mult? Sunt modele de bune practici din alte ţări pe care le putem avea în vedere?

Strategia propusă este mai adecvată pentru nivelul de fonduri pentru care este dispus să îl aloce Guvernul, nu pentru măsurile adecvate de protejare a sănătăţii populaţiei. Clasele trebuie redimensionate, numărul de profesori şi supraveghetori trebuie crescut, educaţie online trebuie oferită pentru cei la risc care nu pot veni la şcoală, măşti trebuie oferite gratuit tuturor cadrelor didactice şi elevilor. Acestea sunt măsuri care au fost luate în alte ţări în care şcoala a început (Danemarca, Norvegia, Singapore, China). Există multiple modele care pot fi urmate, dar e nevoie de fonduri semnificativ mai mari şi focalizare masivă pe educaţie şi sănătate, în detrimentul celorlalte domenii. 

La ce ar trebui să se gândească părinţii atunci când vor lua decizia de a-şi trimite sau nu copiii la şcoală?

Părinţii trebuie să ia în calcul două aspecte. Primul: au copiii lor vreo boală care îi expune la risc de simptome moderate sau severe în caz de infecţie COVID-19? (boli cardio-vasculare, respiratorii, diabet, boli imune). Al doilea: locuiesc împreună cu persoane la risc de simptome moderate sau severe în caz de infecţie COVID-19? (vârstă peste 65 de ani, boli cardio-vasculare, respiratorii, diabet, boli imune). Dacă răspunsul la oricare din cele două întrebări este DA, atunci este mai bine să ţină copiii acasă şi să solicite servicii de educaţie online.

Vă mai recomandăm şi:


Specialist în Sănătate Publică, despre ieşirea din case de luna viitoare: „Infecţia cu COVID-19 va fi precum alcoolul ca risc pentru ciroză”

Specialist român, despre „explozia“ de cazuri COVID-19: „Mă aştept ca numărul lor să se dubleze“

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările