Învăţătoarea care vede în fiecare copil un învingător: „Felul în care predai face diferenţa“
0
Georgiana Giba e învăţătoare într-o comună defavorizată, însă crede că elevii săi, ca toţi ceilalţi, au potenţialul de a avea cariere strălucite şi de a schimba societatea, iar pentru asta au nevoie doar de o îndrumare eficientă din partea cadrelor didactice.
Georgiana Giba (39 de ani) are o experienţă de peste zece ani în domeniul proiectelor de educaţie, iar în toamna lui 2020 a hotărât să intre în sistem şi s-a alăturat echipei Teach for Romania.
În prezent, ocupă un post de învăţătoare la şcoala din satul Orăşti, din judeţul Călăraşi. În ciuda greutăţilor întâmpinate, simte că a făcut o alegere foarte bună şi are încredere că va reuşi să modeleze viitori adulţi capabili să facă performanţă.
Deşi are doar câteva luni la catedră, învăţătoarea spune că primele rezultate sunt promiţătoare, întrucât a reuşit să cultive încrederea şi colaborarea, atât între elevi, cât şi în relaţia profesor-familie.
„Weekend Adevărul“: Cum aţi luat hotărârea să vă îndreptaţi către învăţământ şi de ce aţi ales proiectul Teach for Romania?
Georgiana Giba: M-am alăturat echipei Teach for Romania în primăvara anului trecut. Aveam deja mulţi ani de experienţe în sfera organizaţiilor nonguvernamentale şi a proiectelor de educaţie, ajunsesem, deci, să cunosc bine felul în care se întâmplă lucrurile, aşa că a fost o continuare firească a muncii mele. În plus, cred foarte tare în viziunea Teach for Romania: fiecare copil din România trebuie să aibă acces la opţiuni de viaţă prin educaţie de calitate. Dacă ai această idee foarte clară în minte, când intri în clasă nu poţi decât să vrei să faci lucrurile la cele mai înalte standarde. Iar asta este întotdeauna o sursă de bucurie şi mândrie profesională.
Prin urmare, la începutul anului 2020, am aplicat, iar din septembrie predau într-o comunitate din judeţul Călăraşi, unde am clasa pregătitoare.
Georgiana, un dascăl fericti FOTO Arh.pers.Georgiana Giba
Şi, totuşi, puteaţi să sprijiniţi educaţia fără a intra în sistem. De ce aţi decis să deveniţi învăţătoare?
Cred că aceasta este întrebarea la care ar trebui să răspundă oricine vrea să facă o astfel de muncă. Motivaţia mea este atât personală, cât şi de ordin profesional. Personală, pentru că eu însămi am fost educată într-o şcoală care la momentul acela se putea încadra uşor în criteriile unei şcoli defavorizate. Ştiu foarte bine ce efort face un copil să iasă dintr-un astfel de mediu. Mi-ar plăcea acum să spun că am avut un profesor care să mă motiveze şi să mă inspire, dar deşi aveam rezultate bune la şcoală, ele nu veneau foarte mult din bucuria de a învăţa, ci dintr-un „aşa trebuie“.
Instruire în pandemie FOTO Arh.pers.G.G.
A fost meritul părinţilor mei, care au făcut foarte clar faptul că nu există altă opţiune şi au depus multe eforturi pentru educaţia mea. Or, cu mintea de acum, cred că învăţarea trebuie să însemne, în primul rând, bucurie şi sprijin real pentru copil, iar asta e ceea ce vreau să duc în fiecare zi către elevii mei. Felul în care predai face diferenţa nu doar direct, în viaţa copiilor pe care îi educi, dar poate schimba familii şi chiar o comunitate. Iar copiii din clasa mea, cred puternic asta, sunt viitori lideri în domeniile în care vor activa. Asta ar trebui să fie o miză mare pentru orice dascăl.
IMPORTANŢA CONECTĂRII LA ÎNVĂŢARE
Cum au fost primele zile de şcoală?
Cred că toate experienţele de pregătire anterioare, din cadrul Teach for Romania, au făcut ca integrarea să fie una rapidă. După ce a început efectiv şcoala, miza cea mai mare a fost conectarea cu elevii mei şi cu familiile lor. Am pus şi pun în continuare mult efort în a cultiva încrederea şi colaborarea, atât la nivel de clasă, între copii, dar şi în relaţia profesor-copil-familie. Un copil care primeşte puţin sprijin acasă va performa mai greu, iar scopul meu final este ca aceşti copii să poată performa cât mai aproape de potenţialul lor maxim.
Cum a fost adaptarea la şcoala online, mai ales că aveţi o clasă cu copii atât de mici?
A fost heirup. Scenariul în care am fost până când toate şcolile au trecut în online ne-a permis să mergem zi de zi la şcoală. Apoi, într-o zi de vineri, a venit decizia oficială de a trece în online, iar luni dimineaţă am fost aproape cu toţi elevii conectaţi. Acela a fost şi momentul în care s-a văzut relaţia cu familiile copiilor. În tot acel weekend am stat la telefon şi i-am luat pe rând, pentru a instala şi face probe pentru Goggle Classroom şi Zoom. Am făcut asta cu unchiul, sora mai mare, bunica, oricine a fost în preajma copilului.
Ioana, mândră de lucrarea realizată FOTO Arh.pers.G.G.
Din fericire, am reuşit să menţinem un ritm relativ bun al învăţării, deşi semnalul poate fi uneori o provocare pentru conectare sau chiar device-urile, care mai cedează uneori. Este un context în care cu toţii am făcut şi facem ce putem mai bine. Chit că asta înseamnă ca o mamă, care pleacă la 5 dimineaţa la serviciu, să deschidă Zoom înainte să iasă pe uşă, pentru că străbunica nu-l poate ajuta pe copil. Am avut şi cazuri în care i-am învăţat chiar pe copii calea spre link-ul salvat într-o ciornă de mail, pentru că rămâneau singuri acasă. Important este să facem tot ce putem pentru a rămâne conectaţi la învăţare.
O PROBLEMĂ TRANSFORMATĂ ÎN OPORTUNITATE
Cum sunt elevii dumneavoastră, ce încercaţi să-i învăţaţi dincolo de programa şcolară?
Clasa mea este o combinaţie foarte interesantă, iar de aici vin avantajele pe care aceşti copii le au unii faţă de ceilalţi. Cred că diversitatea înseamnă oportunitate, iar elevii din clasa mea au oportunitatea de a creşte tocmai prin diferenţele dintre ei. Eu, ca de altfel toţi profesorii din Teach for Romania, pun un mare accent pe abilităţile socio-emoţionale în tot ceea ce fac la clasă. În clasă am şi o elevă cu nevoi speciale.
Adelina, o fetiţă care s-a integrat perfect în clasă, graţie eforturilor Georgianei FOTO Arh.pers.G.G.
Încă sunt întrebată de ce părinţii nu o duc la o şcoală specială şi de ce „mă chinui“ cu ea. Îmi aduc aminte de prima discuţie cu mama ei, când am sunat-o înainte de începerea şcolii, şi primul lucru pe care mi l-a spus a fost: „Noi avem o problemă“. Pentru mine a fost frapant să aud asta, pentru că un copil nu ar trebui să fie o problemă, indiferent de nevoile lui. Am înţeles, însă, de unde vine acest mod de gândire, ştiu cum este primit şi perceput un astfel de copil, ce fel de lupte duce un părinte cu un copil cu nevoi speciale şi cum ajunge să fie văzut ca o problemă.
Nicky, un copil ferciti FOTO Arh.pers.G.G.
Ce i-aţi spus acelei mame?
Că nu sunt de acord cu ea şi că acest copil este o oportunitate pentru colegii ei, cu ajutorul ei eu pot să-i învăţ pe ceilalţi să fie mai buni. Recunosc că imediat am regretat că am spus asta, mă gândeam că poate m-am hazardat şi că poate n-o să reuşesc integrarea ei. E un proces extrem de provocator, admit asta, dar este o miză pentru mine, pentru ea, dar şi pentru ceilalţi copii. Deşi lucrăm împreună doar de câteva luni, am reuşit să modelez în bună măsură anumite comportamente.
Elevii Georgianei, în curtea şcolii FOTO Arh.pers.G.G.
Copiii au învăţat ce reacţii să aibă în funcţie de situaţie. Cel mai mândră sunt de momentele în care eleva cu nevoi speciale are cea mai mică reuşită, iar ceilalţi o aplaudă imediat. Susţinerea lor îi formează pe ei, în primul rând, ca indivizi care sunt siguri pe ei, nu se simt ameninţaţi şi înţeleg că pot să sprijine pe altcineva care nu are aceleaşi capacităţi. Iar pentru ea înseamnă o susţinere care îi va accelera dezvoltarea. Cel mai mult îmi doresc ca aceşti copii să crească având suficientă încredere de sine încât să-şi poată imagina cele mai îndrăzneţe visuri pentru ei şi pentru societatea pe care o vor construi.
Poate înţelege acest lucru un copil de 6 ani, mai ales dacă vine dintr-o comunitate defavorizată?
Sigur că n-o va face în termenii noştri, dar poate să înveţe de pe acum să se transpună în situaţii noi cu mai mult curaj, să se imagineze eroi de poveste sau să-i sprijine pe ceilalţi colegi. Rolul meu în raport cu ei e de a le deschide o lume fascinantă, în care să-şi pună întrebări, şi să le ofer cât mai des contexte de reuşită. Să nu le fieteamă să aibă eşecuri şi să se simtă în siguranţă să încerce până reuşesc. Fundamental, învăţarea e o pregătire pentru viaţa reală, copilul are nevoie să înţeleagă că există o lume mare, dincolo de cea pe care o cunoaşte direct, şi că lumea aceea arată şi în felul în care el sau ea decide să arate, indiferent de unde vine.
Georgiana Giba predă în satul Orăşti FOTO Arh.pers.G.G.
Cine este Georgiana Giba
Studiile şi cariera: În 2004, a absolvit Facultatea de Stiinţe Politice din cadrul SNSPA.
Are peste 12 ani de experienţă în proiecte de educaţie şi incluziune socială.
Din septembrie 2020 este învăţătoare, în cadrul programului Teach for Romania, la şcoala din satul Orăşti, comuna Frumuşani, judeţul Călăraşi.
Locuieşte în: Bucureşti
Vă mai recomandăm şi:
România, silită să investească în cercetare pentru a putea identifica noile tulpini ale SARS-CoV-2
Se încarcă comentariile...
