„Părul lui Eminescu“, povestea neştiută a unui copac legendar. Sub ramurile sale s-a consumat un fragment dintr-o poveste de iubire a poetului
0
În judeţul Botoşani, renumitul tei al lui Eminescu din parcul Copou şi-a găsit corespondentul. Nu este atât de falnic, dar localnicii spun că a fost, la rândul său, contemporan cu poetul. Mai precis, este vorba despre un păr care şi astăzi rodeşte într-un sat fantomatic, locuit de numai doi bătrâni.
Unul dintre cei mai faimoşi arbori din România se află în Parcul Copou din Municipiul Iaşi. Este numit ”Teiul lui Eminescu” şi este protejat ca un ”martor” preţios al existenţei poetului“. În judeţul Botoşani, deşi mult mai puţin faimos decât teiul din Copou, mai există un arbore despre care oamenii locului spun că ar fi fost contemporan cu Eminescu.
Este vorba despre un păr care rodeşte şi astăzi pere sălbatice, în curtea unui ţăran din satul ”Mihai Eminescu”, comuna Gorbăneşti. ”Părul lui Eminescu” de la Botoşani este înconjurat de numeroase legende legate de marele poet şi trăieşte nestingherit, mai ales că satul care poartă numele lui Eminescu, abandonat de localnici, este înghiţit tot mai mult de natură.
Părul lui Eminescu şi iubirile secrete ale poetului
La aproximativ 40 de kilometri de municipiul Botoşani, în comuna Gorbăneşti, se află un cătun care poartă numele poetului Mihai Eminescu. Astăzi este însă doar o localitate-fantomă, care nici măcar nu mai apare pe hartă. De altfel orice călător ajunge din întâmplare pe drumurile practic inaccesibile în timpul iernii şi a ploilor abundente ar crede că a intrat într-o pădure şi nicidecum într-un sat. Şi asta fiindcă natura a înghiţit aproape cu totul cătunul abandonat. Au mai rămas doar câteva case, dintre care numai două locuite. În mijlocul satului, însă se mai vede parcul, cu un bust al poetului Mihai Eminescu. Singuri oameni care mai trăiesc în acest colţ uitat de lume sunt moş Gheorghe Cojocaru, de 91 de ani, şi Vasilică Traian, de 80 de ani. La moş Gheorghe stă perioade îndelungate de timp, fiul său Stelică. Această localitate fantomatică nu se numeşte întâmplător ”Mihai Eminescu”.
Păduricea în care se află satul ”Mihai Eminescu”. Imagine realizată în timpul verii FOTO Cosmin Zamfirache
Aici sunt păstrate, din generaţie în generaţie, numeroase poveşti despre marele poet, dar, în plus, există şi un copac care ar fi fost ”martor” al peregrinărilor lui Eminescu prin satul care-i poartă astăzi numele. Pe vremuri se numea Vârnăvoaia şi se afla pe drumul ce duce la Durneşti, un alt sat unde căminarul Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, administra o serie de moşii. Oamenii locului spun că Eminescu petrecea mai ales în anii facultăţii, în perioada vacanţelor, şi câte o săptămână în acest cătun. Şi asta fiindcă acum 130 de ani pe locul caselor din chirpici abandonate, din fosta Vârnăvoaia, se aflau pământurile moşierului Constantin Stamatopol. Iar între moşierul Stamatopol şi tatăl lui Eminescu se legase o prietenie strânsă.
Amiciţia dintre Stamatopol şi Eminovici, s-a legat fiindcă, spune literatura de specialitate, până în 1853, tatăl lui Mihai Eminescu făcuse drumuri dese la moşiile pe care le administra la Durneşti. Şi cum drumul către respectiva localitate trecea prin Vârnăvoaia, Eminovici făcea popas la conacul de ţară al lui Stamatopol. Căminarul era deseori însoţit de soţia sa Raluca Eminovici, dar şi de copii săi. Mai târziu, spun localnicii, poetul Mihai Eminescu venea singur să-l viziteze pe boierul Stamatopol şi se odihnea din perii care creşteau din abundenţă în curtea conacului.
Eminescu şi iubirea sa secretă de la Gorbăneşti
Moş Cojocaru şi fiul său, Stelică, se laudă că ştiu bine motivul pentru care Eminescu a venit în anii facultăţii, în mod repetat, la moşiile lui Stamatopol. Ambii dau asigurări că au aflat ”din sursă sigură”. Mai precis, de la tatăl socrului lui moş Gheorghe Cojocaru. Se numea Gheorghe Scutaru şi era administrator moşieresc, omul de încredere al lui Constantin Stamatopol. Acesta l-a văzut cu ochii lui pe poet la Vârnăvoaia şi a povestit totul lui moş Cojocaru. Mai precis, Gheorge Scutaru povestea că boierul Stamatopol avea două fete foarte frumoase, Lucica şi Virginia.
Părul lui Eminescu FOTO Cosmin Zamfirache
De una dintre ele, Eminescu s-ar fi îndrăgostit iremediabil. ”Lui Mihai Eminescu îi plăcea de una dintre fetele boierului Stamatopol. Era îndrăgostit tare de ea. Venea aici vara, în vacanţă, era student şi îl invita la masă boierul Stamatopol, mai ales că era prieten cu taică-său. Eminescu, îmi spunea tatăl socrului meu, se plimba cu fetele pe sub copaci şi stăteau de vorbă”, spune moş Cojocaru. Nu se ştie pe care dintre cele două fete a iubit-o Eminescu.
Părul lui Eminescu de la Gorbăneşti
Totodată, moş Cojocaru spune că în curtea conacului era şi un păr sub care lui Eminescu îi plăcea să-şi petreacă zilele toride împreună cu iubita sa. ”Tatăl socrului meu spunea că acel păr era locul preferat al lui Eminescu. Stătea fie singur şi se gândea, fie cu fata boierului”, spune Moş Cojocaru. Acel copac există şi astăzi şi se află chiar în curtea lui moş Cojocaru. De altfel, întreaga curte a fostului conac boieresc se află în ograda nonagenarului din satul ”Mihai Eminescu”.
”Boierul Stamatopol a vândut moşia lui Hynek. Iar după 1923, Gheorghe Scutaru, tatăl socrului meu a cumpărat o parte din moşie. Aveau bani că erau din neam de administratori moşiereşti. Şi Gheorghe Scutaru a luat şi pământul pe care se afla conacul cu părul lui Eminescu. Este pământul pe care-l am eu şi astăzi. Conacul nu mai există. Mai sunt doar urmele bucătăriei, anumitor beciuri şi părul lui Eminescu, atât”, spune Gheorghe Cojocaru.
Fiul lui moş Cojocaru ştie bine toate aceste poveşti. Este mândru de copacul care încă mai trăieşte în curtea casei. Este bătrân, despicat de scorburi, dar mai rodeşte, spune săteanul. ”Copacul lui Eminescu încă face pere. Sunt pere sălbatice, fiindcă nu a fost niciodată altoit. Nu s-a atins nimeni de el. Este un simbol. Cine nu crede poate să vină să-l vadă. Aici se iubea Eminescu cu fata boierului”, spune Stelică Cojocaru.
Iubire curmată de faliment şi fete trimise la mănăstire
Aventura lui Eminescu de la Vârnăvoaia a fost curmată chiar de falimentul brusc al lui Stamatopol. Acesta, aşa cum spune moş Cojocaru, şi-a vândut pământurile către moşierul Hynek. Mai mult decât atât, atât Lucica, cât şi Virginia, fetele lui Stamatopol, au fost trimise la mănăstire. Fără să fie cunoscut motivul, tinerele s-au călugărit la mănăstirea Agafton, acolo unde de altfel se aflau şi mătuşile lui Eminescu de pe linie maternă. Bătrânul ştie că de atunci, Eminescu nu a mai venit niciodată în acel colţ de ţară.
Satul dedicat de comunişti lui Eminescu, distrus de industrializare
Amintirea lui Eminescu a fost însă păstrată în sat. Mai mult decât atât, comuniştii i-au schimbat şi numele, bazându-se pe aceste poveşti ale sătenilor. Satul, cu o vechime considerabilă, a fost redenumit din Vârnăvoaia în ”Mihai Eminescu”, în anul 1950, la iniţiativa lui Mihai Beniuc, cel care a fost şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1962 şi 1964. În 1950, satul Mihai Eminescu avea şcoală, dispensar, punct poştal şi chiar un magazin. ”Pe atunci erau 90 de case în tot satul. Era locuit. L-au numit Eminescu, fiindcă a trecut pe aici poetul. A stat la fetele lui Stamatopol. În parc au pus şi un bust cu Mihai Eminescu. Ne mai adunam acolo”, spune Vasilică Traian. Din anii 70, odată cu industrializarea Botoşaniului, satul ”Mihai Eminescu” se depopula văzând cu ochii.
”A venit industrializarea. Se căutau oameni să muncească în fabrici. Se ridicau cartiere de blocuri la oraş. Cartiere întregi. Erau locuri de muncă şi salarii mai bune decât aici, în agricultură. La oraş, atunci se dădea mai mult ulei şi zahăr ca la ţărani. Au plecat pe capete din sat“, precizează Gheorghe Cojocaru. Lucrurile au fost complicate şi mai mult de alunecările de teren. ”Pleca pământul la vale, cu tot cu case. Şi oamenii au plecat”, spune şi Vasilică Traian. Astăzi în satul ”Mihai Eminescu” mai trăiesc doar doi bătrâni şi ocazional feciorul lui Gheorghe Cojocaru. Satul este înghiţit de vegetaţie. Rămân însă doar legendele despre Mihai Eminescu şi părul sub care se odihnea.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
