De unde vine expresia „Caii lui Sovrom“. Sensul unor cuvinte pe care numai bunicii noştri le mai înţeleg întru totul

De unde vine expresia 
	
	
	


„Caii
lui Sovrom“. Sensul unor cuvinte pe care numai bunicii noştri le mai înţeleg întru totul

„Caii lui Sovrom“ este o expresie pe care numai bunicii sau străbunicii noştri o mai înţeleg FOTO 123 RF

Bătrânii încă îşi mai aduc aminte din anii '40-'50, când mijloacele de transport cele mai comune erau căruţele trase de cai, iar maşinile, cel puţin în sate sau în oraşele mai mici, erau o raritate. Legat de aceste mijloace de transport, o vorbă rămasă din bătrâni pare, astăzi, fără noimă. „Caii lui Sovrom“ este o expresie pe care numai bunicii sau străbunicii noştri o mai înţeleg.

Caii au fost întotdeauna animale frumoase şi maiestuoase, care transmit eleganţă şi măreţie, mai ales prin faptul că sunt animale mari. Bunicii sau străbunicii noştri, pe vremuri, obişnuiau să spună că o persoană era mândră sau arogantă asemeni „cailor lui Sovrom“. În alte circumstanţe, expresia „caii lui Sovrom“ a devenit un soi de reper. 

Fără să cunoască detalii despre Sovrom, tanti Ileana povesteşte de unde vine expresia şi de ce se folosea în acest mod. Erau nişte cai mari, aveau nişte copite mari, mari, le auzeam pe drumurile cu coşte (cuburi de piatră, n.r.) de departe. Ceilalţi păreau mici pe lângă caii lui Sovrom, povesteşte bătrâna care are acum 82 de ani.

„Transportau cu ele tot ce era de transportat. Cum sunt acum maşinile de marfă, atunci se ducea marfa cu ştrafurile sau cu forgonu, îşi mai aminteşte bătrâna. Erau tare mândri când treceau pe străzi. Atunci nu erau maşni ca acuma. Puteai dormi în mijlocul drumului de rându maşinilor. Căruţe circulau atunci mai mult, dar pe ăştia îi cunoşteai dintre toţi, că erau mari, frumoşi“, mai povesteşte ea. 

„Când mai vedeam pe câte cineva că e fălos, tare, ziceam în glumă că e mândru ca şi caii lui Sovrom“, mai spune ea. Apoi îşi aminteşte că foarte mulţi dintre cunoscuţii ei de la acea vreme munceau la grajduile unde erau adăpostiţi caii şi, cu toate că se plătea destul de bine, munca era foarte grea.

„Fratele meu a lucrat acolo, la grajduri, dar făcea şi transport. Atunci nu era ca acum, că şoferul conduce maşina şi muncitorul încarcă. El conducea căruţa, el încărca şi descărca marfa, el avea grijă de cai. Banii erau buni, dar munca era peste măsură“, rememorează bătrâna.

Sovrom, societăţile mixte româno-sovietice

Lipsa de informare a omului de rând a dus la crearea unor confuzii, astfel că mulţi aveau impresia că Sovrom ar fi un om care deţinea mai multe firme. În realitate, acestea erau societăţile mixte româno-sovietice înfiinţate în 1945, în urma unui acord între România şi Uniunea Sovietică. Au exitat în total 16 societăţi mixte, dintre care 12 au fost desfiinţate până în 1954, celelate în următorii doi ani au dispărut, de asemenea. 

Potrivit Enciclopediei României, termenul era asociat cu spolierea României de URSS. Sovromurile au reprezentat cea mai durabilă şi mai rentabilă formă de exploatare de către URSS a bunurilor germane din România (şi implicit a economiei Româneşti). Aceste societăţi comerciale erau calificate drept „un capitol al tragediei noastre de astăzi, camuflat sub firma prieteniei româno-sovietice“. Onisifor Ghibu (profesor, politician, membru al Academiei Române, n.r.) considera, într-un memoriu adresat primului ministru de la acea vreme, că „sub acest nume benign, se duc în Rusia cele mai de seamă bogăţii de tot felul ale ţării noastre, cu preţuri derizorii, în timp ce pe pieţele noastre lipsesc cele mai necesare articole sau suntem nevoiţi să le plătim înzecit mai mult decât plătesc pe ele sovietele“.

Mai puteţi citi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: