Scandal, homosexulitate şi tentative de sinucidere. Secretele vieţii scriitorului Ion Negoiţescu, terorizat de comunişti pentru că iubea bărbaţii

Ion Negoiţescu, poet, critic şi istoric literar, a fost una dintre personalităţile româneşti hărţuite şi pedepsite de vechiul regim pentru orientarea sa sexuală. Criticul, care a încercat să-şi ascundă toată viaţa orientarea sexuală şi a fost căsătorit de trei ori, a avut mai multe tentative de sinucidere.

Negoiţescu şi-a descoperit homosexualitatea în adolescenţă, într-o epocă în care a fi altfel însemna infracţiune. Deşi s-a căsătorit de trei ori, s-a simţit toată viaţa singur şi neînţeles într-o lume în care a fost nevoit să-şi ascundă orientarea sexuală pentru a putea supravieţui. Se spune că a încercat să se sinucidă de trei ori. Ion Negoiţescu, fiul lui Ioan Negoiţescu, ofiţer de carieră, şi al Lucreţiei Negoiţescu s-a născut pe 10 august 1921 la Cluj. Bunicul din partea mamei era preot. 

”Am venit pe lume în ziua de 10 august 1921, la două ore după miezul nopţii. N-am aşteptat să se facă ziua cum s-ar fi cuvenit. graba precipitarea, spontaneitatea care te împiedică să-şi organizezi mai bine treburile vieţii, iată una din trăsăturile esenţiale ale caracterului meu”, povestea Negoiţescu în ” Straja dragonilor”. A descoperit încă de la vârsta adolescenţei că este altfel decât ceilalţi. 

„Nu cred că eram un copil pervers , dar mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate şi o instinctivă tendinţă de dominare, înfrânte mai apoi de homosexualitatea care mi-a impus timidităţi şi, în fine, de rigorile istoriei”, spune Negoiţescu în memorii.

Legionar convins în tinereţe

A trecut prin trei licee, până la terminarea studiilor.  După ce a urmat cursurile liceelor "George Bariţiu" şi "Constantin Angelescu" din oraşul natal, a continuat la liceul de la Aiud, pe care l-a absolvit în 1940. În timpul liceului a fost atras de mişcarea legionară.  A devenit parte a Mişcării legionare mai târziu, pe vremea când era student la Sibiu.

Despre perioada în care a făcut parte din Mişcarea legionară, scriitorul aminteşte cu ironie şi o numeşte ”fanatism”: „Clipa cea mai reprobabilă a acestui fanatism a fost satisfacţia sinceră, din adâncul inimii, cu care am primit ştirea asasinării lui Nicolae Iorga. N-a fost de fapt doar bucurie de o clipă, căci plimbându-mă atunci, într-o seară, pe aleile Parcului arinilor, strălucind de zăpada de pe jos şi de pe crengile arborilor uşor înclinate parcă spre a ne saluta, cu nespus de frumoasa fiică a lui Agârbiceanu («aşa era şi mamă-sa» — mi-a spus Blaga), studentă în ultimul an, blondă şi subţire, în blana neagră strânsă pe trupul ei viclean, căreia «îi făceam curte» (mă remarcase ea pe coridoarele universităţii), între încercările mele stângace de a o săruta, fără alt rezultat decât contactul buzelor cu pielea proaspătă, răcoros catifelată a obrajilor ei înfrăgeziţi de frig, am îngrozit-o aprobând din tot sufletul uciderea marelui istoric”.

Închis la Jilava

În literatură a debutat cu versuri în anul 1937 în revista clujeană ”Naţiunea română”. În 1941 a publicat primul său volum,  ”Povestea tristă a lui Ramon Ocg”, un mic roman suprarealist.

A fost redactor al revistei Cercul literar. În anul În 1947 a obţinut Premiul scriitorilor tineri al Fundaţiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris ”Poeţi români”. În perioada 1948-1952 a fost bibliotecar la filiala din Cluj a Academiei Române.  A fost acuzat în 1956 de "subminare a bazelor literaturii socialiste" pentru scrierile sale. Ajunge încarcerat la Jilava unde stă din 1961 până în 1964.

 După prima tentativă de sinucidere din adolescenţă, poetul a încercat din nou la Jilava să-şi spună capăt zilelor. "Voiam să le "fac figura" tartorilor mei şi să distrug obiectul plăcerii lor sadice", scria Negoiţescu despre tentativa de sinucidere de la Jilava. După eliberare, a lucrat ca redactor la  ” Luceafărul” şi ” Viaţa Românească”. În 1968 a publicat în revista Familia  un proiect al unei lucrări numită ” Istorii a literaturii române. Proiectul care a iscat  numeroase controverse nu a fost dus la bun sfârşit.

Tenativa de sinucidere din 23 august 1974

Pe 23 august 1974 Ion Negoiţescu a avut o nouă tentativă de sinucidere cu o supradoză de medicamente.  Se spune că ar fi ajuns la pragul disperării după ce volumul său de critică ” Lampa lui Aladin” nu trecuse de cenzura comunistă şi i se interzisese publicare. A ales special ziua de 23 august ca un gest de protest la adresa regimului comunist. O altă variantă legată de tentatva de sinucidere din 23 august ar fi că lui Negoiţescu tocmai i se refuzase cererea de a pleca în Belgia la un congres al suprarealiştilor. 

Într-un document aflat în dosarul de informator al unui scriitor prieten cu Negoiţescu se spune însă că sinuciderea ar fi fost  aleasă de Negoiţescu ca soluţie preventivă pentru a scăpa de arestarea pentru că era homosexal. Risca condamnare conform articolul 200. După tentativă, Negoiţescu a stat internat la Spitalul din Baloteşti.

Hărţuit de Securitate

În 1977, Ion Negoiţescu  s-a solidarizat, printr-o scrisoare deschisă, difuzată de postul de radio Europa Liberă cu Paul Goma. Autorităţile comuniste nu i-au intentat un proces penal de atentat la securitatea statului, de teama unui scandal internaţional.  L-au pedepsit, hărţuit şi terorizat acuzându-l că este homosexual. Se spune că din cauza solidarizării cu Goma , Negoiţescu a fost anchetat într-un mod brutal şi umilitor de Securitate. Negoiţescu a avut  o relaţie intimă de lungă durată cu poetul Petru Romoşan. Relaţia a început când Romoşan avea 17 ani şi abia venise în Bucureşti. Relaţiile intime ale lui Negoiţescu au fost urmărite de Securitate.  În apartamentul său fuseseră implantate microfoane şi îi erau urmărite convorbirile telefonice. În scandalul Goma, Romoşan a fost forţat să-i denunţe la Miliţie pe Negoiţescu şi alţi patru scriitori. Toţi au fost acuzaţi că sunt homosexuali şi s-au aflat la un pas de a face înnchisoare, conforma articolului 200 care pedepsea homosexualitatea cu detenţie. Se spune că Negoiţescu şi ceilalţi scriitori homosexuali au scăpat de condamnare prin intervenţia scriitorului Ştefan Augustin Doinaş.

Căsătorit de trei ori

Negoiţescu a fost căsătorit e trei ori. Prima soţie a fost profesoara Octavia Noghia.  La câţiva ani după eliberarea de la  Jilava, Negoiţescu s-a căsătorit a doua oară cu Aurelia Ionescu, ce i-a fost soţie până în 1977. A treia soţie a fost Ileana Vidraşcu, zisă Ua,  fiica lui Gheorghe Vidraşcu,  nomenclaturist de frunte, care a fost primar al  oraşului Ploieşti. Relaţia lui Negoiţescu cu Ua s-a încheiat în momentul în care acesta s-a decis să rămână, în 1983, în Occident.

Exil

După plecarea din ţară, s-a stabilit la Munchen.  Afost un colaborator constant al posturilor de radio BBC, Europa LIberă şi Deutsche Welle , În ultimii ani de viaţă a început să-şi scrie Autobiografia. A fost convins să scrierea va fi  marea sa operă.  Obsedat de gândul că nu va avea timp să o ducă la bun sfârşit, mărturisea în 1991:  "Singurul eşec care mă mai poate aştept este acela de a muri înainte de a-mi termina Autobiografia". A murit pe 6 februarie  doi ani mai târziu, în 1993, la Munchen.