Legenda uriaşilor din Cetatea Glogoveţ, monument istoric din Alba „prădat“ de căutătorii de comori

Legenda uriaşilor din Cetatea Glogoveţ, monument istoric din Alba „prădat“ de căutătorii de comori

Dealul Cetăţii şi crucea ridicată de locuitorii satului Glogoveţ

Satul Glogoveţ din judeţul Alba nu spune nimic, dar, cu excepţia localnicilor şi a unor vizitatori sporadici, puţină lume ştie că aici a existat o veche cetate medievală. Fortificaţia a fost construită pe dealul „Ţuţumanul” care străjuieşte satul şi avea rol de apărare. Localnicii vorbesc şi acum despre legendele „ţesute” în jurul cetăţii şi despre „uriaşii” care trăiau aici. Zona este acum „prădată” de căutătorii de comori.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prima atestare documentară a cetăţi medievale datează din anul 1313. În aceea perioadă era cunoscută sub numele de Egervar. Se presupune că în sec. XIII-XIV era locuită, iar cauza dispariţiei nu se cunoaşte. Mutarea unor părţi din ruinele Cetăţii este specificată în jurnalul lui Nicolae Bethlen, care a folosit piatră de aici la ridicarea castelului Bethlen din Sânmiclăuş în 1667-1668.
 
El a consemnat în jurnal următoarele: „În mod miraculos prin râmăturile porcilor au ieşit la iveală fundaţiile unei cetăţi păgâne pe dealul Galgov, s-au păstrat bazele zidului, spuse porcarul lui Dumnezeu. Groaznic de vechi o fi necunoscând nici din legende, nici din consemnări, nici după tradiţii pierdute în negura timpului. Zidul este puternic, bine închegat, mai degrabă crapă piatra de râu decât lipiturile de var, distrugând multe unelte la desfacerea zidului, stejarie erau groşi ca un butoi de 40. Pe 3 florini şi 8 feldere de grâu omul mi-a arătat locul abia lăsându-l arendaşul. Timp de trei zile cu 12 oameni numai moloz şi sfărâmături am adunat, grîind cu tatăl meu, el a trimis 100 de oameni la ruinele cetăţi. Perimetrul fiind de 68 stânjeni formând un oval având două turnuri rămânând din ele două piscuri.”
 
În prezent suprafaţa cetăţii este acoperită de pădure, ea fiind parţial vizibilă pe vârful dealului. Mare parte din zonă a fost răscolită de-a lungul anilor de căutătorii de comori, dar şi şi pentru materiale de construcţie. Cetatea pe partea nordică este despărţită de un deal, de către un şanţ artificial, care este vizibil şi în partea de sud şi est. În mijlocul pădurii nu sunt vizibile urme ale zidurilor, doar un morman de pietre şi moloz rezultat lăsate de cei care au sustras materiale de construcţie. Zona cetăţii este monument istoric. Satul Glogoveţ este parte a comunei Valea Lungă şi este amplasat la limita dintre judeţele Alba şi Sibiu. În Evul Mediu au fost colonizate aici numeroase familii slovace, care de-a lungul timpului s-au asimilat. Populaţia satului este, în prezent, sub 200 de locuitori. În legătură cu Cetatea din Glogoveţ există şi o legenda, a Uriaşilor care au trăit cândva aici. Aceştia aveau o fată numită Rosalinda din ale cărei lacrimi s-au format lacurile care există acum în zona respectivă. 

 
Legenda este povestită de scriitorul Alexandru Lupeanu Melin, originar din zona Blajului, în volumul ”Evocări”: ”În cetatea Glogoveţului, odinioară hălăduiau Urieşii. Şi ăştia erau atât de mari şi de cumpliţi, că dacă doreau o mămăligă de cină şi n-aveau sită să cearnă meiul, trimiteau un copil la vecini, în Munţii Sebeşului, să ceară cu împrumut. Urieşii ăştia erau oameni ca şi noi, dar mai zdraveni, cu frunţile deasupra copacilor... Şi grăiau tot aşa, cum grăiesc Românii, dar mai curat. Urieşii aveau şi vite, cum au toţi creştinii, ciobăneau şi plugăreau. Că foamea tot cu pită se potolea şi atunci.
 
Fata Urieşilor, Rusalina, ciobănea în acea zi la Pârva. Era frumoasă, ruptă chiar din soare. Şi era tinerică şi fragedă, ca firicelul de cânepă la Sânziene. Şi cum se sbenguia ea, cu mieluşeii şi cu iezii pe colea, Smeii au pândit-o şi-au luat-o-n braţe tari de voinici, au urcat-o pe caii lor năzdrăvani. S-a sbătut sărmana ce-a fost modru, a ţipat înfiorată, ca muşcată de sălbătăciuni. Şi plângea cu amar, de-i curgeau lacrimile vale. Şi Smeii cu fata au luat-o în sus, pe lângă pânza de apă a Târnavei-Mici, spre Munţii Zişealului, unde-or fi ăia. Duduiau zările de copitele cailor bueştri.
 
Foto: stiinta-pentru-toti.blogspot.com
 
C-o mână ce-i rămăsese slobodă, îşi rupse salba de mărgele de la gât şi lăsa şi ici şi colo câte-o mărgică iar cu ea cădea şi câte-o lacrimă, lacrimă bogată, puvoiu de durere, ca din ochiu de uriaş. Că fata Urieşilor de la Glogoveţ s-a mai întors sau nu, la părinţii şi soaţele sale, n-au mai avut ştire bătrânii. Însă mărgelele udate cu lacrimi au rămas. Şi cine le caută le găseşte şi astăzi, aici la Blaj, în lacul Chereteu, la Iclod, la tăuiştile de la Cetatea de Baltă, pe Câmpie, până în munţii Rodnelor. Şi mai dincolo!”
 
În anul 2011, pe dealul din apropierea zonei cetăţii a fost amplasată o cruce monumentală care se vrea o aducere aminte pentru istoria şi legendele locului. Crucea a fost amplasată cu sprijinul Asociaţiei culturale ,,Aaron Vasile”, denumită după un fost poet şi traducător român originar din sat. Aaron Vasile este cel mai cunoscut fiu al satului, a trăit între anii 1770 – 1822 şi a fost cunoscător de maghiară, germană şi latină.
 
 

Cum a murit Avram Iancu - „Crăişorul Munţilor“. Răpus de inimă rea, a luptat până la sfârşitul vieţii pentru drepturile românilor din Transilvania

 
 
citeste totul despre: