Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc citesc doar o pagină. Este un dicton vechi şi plin de adevăr. Orice călătorie contează, indiferent dacă este în propria ta ţară sau peste hotare. Pe de altă parte, orice om are nevoie de mentori, de dezvoltare personală. Orice om are un trecut, un viitor şi, mai ales, un prezent, pe care trebuie să se concentreze. Orice om trăieşte propriile drame şi lecţii de viaţă, generate de iubire, dorinţa de cunoaştere sau de alte motive.

”Drumul lung către suflet” este o carte care merită şi trebuie citită de orice om cu suflet şi sentimente. Autoarea, artista Teresa Tina, se află la a patra carte publicată, actualul volum referindu-se la propria viaţă, la propriile drame şi propriile fericiri precum şi la viaţa, creaţia şi drama marii artiste asiatice Teresa Teng, dispărută dintre noi în 1995. Destinele celor două artiste se intersectează dar în această carte ne putem regăsi cu toţii.

 

”Ai grijă, Cristina! Şi Dumnezeu este gelos că o iubeşti atât de mult pe Teresa. Să nu mai spui asta!”

 

Teresa Tina reuşeşte să treacă de la muzica populară la muzica pop asiatică, ceea ce a reprezentat pentru ea o luptă, un sacrificiu colosal. Profesoara ei de canto, atunci când Tina deprinde arta muzicii asiatice, îi spune, cu superficialitate: ”Ai grijă, Cristina! Şi Dumnezeu este gelos că o iubeşti atât de mult pe Teresa. Să nu mai spui asta!”. Mai reţinem ideea că ”Profesorul de muzică este ca un horticultor. El trebuie să ştie câtă apă trebuie să pună la rădăcina unei flori, unui copac, pentru a înflori sau a rodi frumos”. 

Teresa Tina era un om care depindea cândva de părerile celorlalţi oameni. Astăzi, după ce a fost în Tibet şi după ce a descoperit-o spiritual pe marea artistă Teresa Teng, are curaj să descrie în ”Drumul lung către suflet” prima noapte de iubire în Portugalia, pe malul oceanului, cu misteriosul ”Mr. Z”.

Teresa Tina are o prietenă, o artistă rusoaică, căreia îi va dedica următorul roman, ”Suflete rătăcite aflate în căutarea iubirii pierdute”. Viitoarea carte va reda cu mare sensibilitate povestea unei rusoaice îndrăgostite de un pianist celebru pe care îl va iubi toată viaţa. Mama ei biologică o părăseşte la 3 ani. La 16 ani întâlneşte marea iubire. Se întâlnesc o singură dată, precum nisipul în clepsidră. Şi artista rusoaică se regăseşte, asemeni Tinei, în muzica Teresei Teng.

 

Revenind la ”Drumul lung către suflet„, cartea este despre iubire, dar şi despre iertare. Este despre călătorii iniţiatice, atât prin diverse părţi ale lumii, cât şi printre oameni sau călătorii interioare. Este despre legătura strânsă dintre Teresa Tina, România – ţara de suflet şi de origine, şi China. Artista reuşeşte să îmbine culturile celor două ţări, atât de diferite, dar şi cu multe lucruri în comun.

De asemenea, cartea îmbină armonios două destine foarte asemănătoare: cel al artistei asiatice Teresa Teng şi cel al artistei românce Teresa Tina.

Autoarea s-a născut cu numele Cristina Boboacă, într-o comună aşezată nu departe de Drăgăşani, Roşiile, unde a copilărit legendara Maria Ciobanu. Cristina Boboacă şi-a început cariera de muzică populară la 14 ani şi a debutat la emisiunea “Telediscul muzicii populare”, la TVR 1. A lansat primul album de muzică populară în 1994, la casa de discuri Eurostar. Din 2007, artista s-a regăsit în muzica Teresei Teng, de atunci continuând să o studieze şi să se personifice cu marea divă asiatică. Tot de atunci, din respect pentru Teresa Teng, dispărută prematur, în 1995, a adoptat numele de scenă Teresa Tina când intepretează muzica asiatică. Şi recunoaşterea i-a venit din partea multor chinezi, japonezi şi asiatici, inclusiv din partea membrilor şi conducerii fan clubului Teresa Teng.

”Drumul lung către suflet” descrie drumul Teresei Tina, începând cu copilăria şi adolescenţa – pline de iubire dar şi de dramă – dintr-un sat vâlcean şi continuând cu primii ani trăiţi în Bucureşti, unde este bonă pentru doi copii dintr-o familie mixtă, româno-greacă. Practic, prima mare trecere a Teresei este de la sat la cel mai mare oraş al României. Aici îl întâlneşte pe ”Mister Z”, un chinez charismatic care îi va marca viaţa, cu care va fi căsătorită şi cu care va avea o fată superbă. ”Ce faci pe aici, la ora asta, la ceasul acesta cam târziu pentru copii? Cine eşti, de unde vii şi încotro te duci?”, sunt primele cuvinte pe care i le adresează misteriosul bărbat chinez, în momentul în care o cunoaşte.  Totul pare ideal. Însă ”Mister Z” dispare după 7 ani de căsnicie aparent fericită din viaţa Tinei. Şi se descoperă că are o viaţă dublă. Cine ar rezista unui asemenea şoc?

Însărcinată în luna a noua, Tina ajunge la Beijing şi bate la uşa lui ”Mister Z”. I se răspunde: ”Pe cine căutaţi, doamnă?”... Părinţii lui Mr. Z o primesc frumos pe Tina, însă fiul lor refuză orice comunicare.

”- Ştiu că te simţi pierdută, dar asta n-o să dureze la infinit, îmi spune mama lui Mister Z. Îmi aminteam din nou şi din nou prima noapte de iubire... Nu puteam să cred că totul s-a terminat... Cel mai tare mă speria acest gând...”

Într-un Beijing de data asta trist, cenuşiu, apăsător, Tina are parte de oameni providenţiali care îi ies în cale şi îi oferă cele mai bune sfaturi. Anume, un taximetrist şi un maestru tibetan, întâmplător întâlnit într-un templu. ”Viaţa aceasta pe Pământ înseamnă Desăvârşire. Fiecare întâmplare, fiecare suferinţă, fiecare bucurie, oricât de măruntă ar fi, este o îndrumare a Planului Divin. Suntem la îndemâna definitivă a Planului Divin!”, îi spune maestrul tibetan Teresei.

Urmează o cădere, clipe de dezamăgire. Însă pe lume apare Mădălina, cadoul din viaţa Tinei, aflată în căutarea adevărului pierdut. Apoi încă o încercare, de data aceasta telefonică: Mister Z, ai o fetiţă superbă, îţi seamănă perfect şi este tare jucăuşă. Am vrut să-ţi împărtăşesc bucuria mea de mamă... dar un clic sec a închis convorbirea”.

Teresa Tina ajunge în Tibet şi este iniţiată la o mănăstire. Şi învaţă ce înseamnă a ierta. Şi că suntem responsabili în viaţă de consecinţele acţiunilor noastre. Datorită lui ”Mister Z”, artista are o fată superbă şi descoperă muzica Teresei Teng. ”Există în viaţă anumite momente magice care ne ajută să simţim că renaştem, ne purifică şi ne spiritualizează făcându-ne să uităm suferinţa şi trivialitatea cotidiană, manifestările mai puţin bine intenţionate ale celor din jur. Acela a fost momentul în care am descoperit-o pe legendara Teresa Teng. Cu fiecare nouă melodie pe care o ascultam vrăjită , simţeam că mă regăsesc, că muzica ei mă tonifică, mă înalţă, îmi dă aripi să zbor şi să înţeleg că nu sunt singură pe această lume... Îmi fusese dat să sufăr spre a-i cunoaşte pe legendara Teresa Teng şi spre a ajunge la o altă viziune asupra IUBIRII, sub impresia viziunii atât de puternice şi originale transmise de cântecele ei... Acelaşi destin, acelaşi suflet, acelaşi ideal ne apropia prin timp una de cealalta, încât ajunsesem să simt intensitatea privirilor ei care îmi vegheau existenţa şi mă ajutau să-mi găsesc calea”, spune Teresa Tina în carte.

Volumul porneşte de la drame dar este un volum despre autocunoaştere, dezvoltare personală, obţinerea împăcării de sine, oferirea iertării. Este o carte pentru liniştea sufletească, o carte care te îndrumă cum să treci peste rănile din inimă, acel zvâc care te ajută să mergi înainte cu zâmbetul pe buze peste lucrurile grele. Aşa cum îi spune Tinei maestrul ei Tibet, ”În viaţă nu există, mai devreme sau mai târziu, totul se întâmplă la timpul potrivit. O viaţă fără iubire este lipsită de însemnătate!”.

Şi ce bine ar fi dacă la orice om care ne-a rănit în viaţă am avea puterea să spunem: ”M-ai rănit profund, dar nu mai doresc să rămân cantonată, adăpostită în trecut. De aceea te iert acum! ... Te-am eliberat, m-am eliberat, de asemenea, pe mine!”.

 

Învăţăm dintr-o călătorie dacă ştim să interacţionăm cu oamenii, cu diversele culturi

 

Toţi suntem responsabili pentru experienţele pe care le trăim. Fiecare gând pe care-l emitem ne modelează viitorul şi trebuie să ne eliberăm şi să ne vindecăm de trecut. Învăţăm dintr-o călătorie dacă ştim să interacţionăm cu oamenii, cu diversele culturi. Pe de altă parte, degeaba interacţionăm, dacă nu călătorim. De multe ori, drumul în sine constituie un scop. Chiar dacă nu găsim ”comoara” mult visată la destinaţie, contează călătoria, ca scop în sine. Până la urmă, călătoria este o ”comoară”. O călătorie ne poate ajuta să devenim altfel, mai comunicativi, mai dezinvolţi. Ne poate ajuta în afaceri, ne poate stimula creaţia, ne poate face mai stăpâni pe sine. Când călătorim, ştim „că nu am trăit degeaba”. Uneori, omul trebuie să-şi schimbe mediul pentru a-şi recăpăta energia fizică şi psihică, pentru a trăi experienţe noi, pentru a cunoaşte lucruri noi.

 

Cartea pare desprinsă din ficţiune, dar este realitate pură. O viaţă tumultoasă a unei artiste desăvârşite, cu învăţăminte pentru orice om de pe lumea asta care iubeşte. Volumul ”Drumul lung către suflet” este şi o dublă biografie pentru două destine care se împletesc, şi o carte filosofică precum şi de dezvoltare personală”.

Viaţa Teresei Tina şi viaţa Teresei Teng se întrepătrund în mod natural şi firesc în această carte. Ambele artiste au avut o viaţă grea în copilărie, au ales de timpuriu cariera muzicală şi s-au sacrificat pentru familie şi pentru ceilalţi. Artiştii sunt revelaţia lui Dumnezeu. Maeştrii tibetanii îi consideră eroi.

Dintr-o dată conştientizam că viaţa este un “miracol” şi că suferinţa ne este dată spre a ne întări şi-a ne ajuta să discernem între adevaratele dimensiuni, frumuseţea şi efemeritatea vieţii. ”Artista îşi striga durerea! Durerea mea sau a ei? Avea curajul de-a-şi descoperi sentimentele în faţa întregii lumi. Îşi striga iubirea, se elibera de dor... de dragoste neîmpărtăşită...de sentimentele stocate...”, spune Teresa Tina despre Teresa Teng. Nu întâmplător, prima melodie a Teresei Teng care i-a captat atenţia şi sentimentele Tinei este ”Ni Zen Me Shuo”, în traducere: ”Unde este dragostea ta?”.

 

Câteva învăţături venite din Extremul Orient

 

Mesagerii raiului în toate religiile lumii sunt îmbrăcaţi în alb asemenea Teresei Teng. În tradiţia taiwaneză, a dărui un singur trandafir alb înseamnă a-i dovedi cuiva că el este singurul tău prieten, autentic, adevărat. Trandafirul alb dăruit şi acceptat înseamnă preţuire, iubire, comuniune, şi că şi cel care l-a acceptat, a devenit unicul tău prieten adevărat.

Această carte ne învaţă ce înseamnă iubirea necondiţionată, iubirea care vine de la Dumnezeu.

”Dar iubirea nu piere, iubirea este primul pas către Dumnezeu. Ea pleacă doar în neuitare, în suflet, în vârstă, în timp, în anotimp, în beznă, în conul de umbră, dar nu în uitare. Nu poate fi înfrântă nici de nămeţii iernilor din viaţă, iar copilul de lângă tine îi dă iubirii zile şi ani, îi dă tăria, puterile din aripile vieţii. Iubirea îţi hotărăşte destinul! Lăsaţi-o, faceţi-o să curgă ca un râu, ca ea să fie mereu curată, limpede, oglinda în care să vă vedeţi...”.

Iată ce sfaturi îi oferă Tinei maeştrii tibetani:

1. Cum poţi să-i învinuieşti pe alţii pentru că nu-ţi arată cinstire, când tu însuţi nu te socoteşti, nu te consideri vrednică de cinste?

2. Dacă vrei să schimbi modul în care se raportează lumea la tine, mai întâi trebuie să-ţi schimbi tu felul în care te porţi cu tine! Până când nu înveţi să te iubeşti pe deplin şi cu adevărat, nu vei putea să fii iubită!

3. Lasă totul în urmă şi mergi înainte. Trecutul este o vâltoare de apă, dacă o laşi să pună stăpânire pe tine, o să te tragă în adâncuri!

4. Dacă vei ţine cu tine aceşti cărbuni încinşi (de furie, de mânie), te vei arde singură!

5. Trebuie să îţi înmoi inima şi ca să fie tare ca piatra inima trebuie să fie moale ca pana, altminteri va trebui să fii pusă la grele încercări, pentru a deveni miloasă, umilă, smerită.

6. Singura cale de a te apropia de Dumnezeu este aceea de a cultiva necondiţionat iubirea, iertarea, compasiunea, care să cuprindă întreaga omenire.

7. Dezvoltarea spirituală înseamnă să cunoşti lumea în întregime, să nu te înverşunezi asupra unor laturi potrivnice ale ei. Nimic nu trebuie să stea între tine şi adevăr, crede în tine, în lucrurile pe care le preţuieşti şi în valenţele tale.

8. Dacă vei frânge într-una inimile oamenilor, orice îndatorire religioasă pe care o îndeplineşti, nu are nicio relevanţă. Ţine-te departe de orice altceva. Dumnezeu şi numai Dumnezeu să fie singurul tău far iluminator, călăuzitor.

9. De cele mai multe ori, cel care plânge este el însuşi vinovat, pentru că nu e decât o barcă plutind în derivă, în ocean! Cel care-L caută cu adevărat pe Dumnezeu va părăsi barca şi se va cufunda în ocean!

10. Viaţa aceasta pe Pământ înseamnă Desăvârşire. Fiecare întâmplare, fiecare suferinţă, fiecare bucurie, oricât de măruntă ar fi, este o îndrumare a Planului Divin. Suntem la îndemâna definitivă a Planului Divin!

11. Fiecare fiinţă vine cu o menire pe acest Pământ. Dacă nu îţi desăvârşeşti lucrarea primită la naştere, nu vei reuşi niciodată să te linişteşti. Când vei părăsi barca şi te vei cufunda în ocean, atunci vei începe lucrarea ta, Dumnezeu îţi va aminti mereu de promisiunea făcută de tine la naştere, atunci când ai venit în această lume.