Cum ar fi să…

Am schimbat anul. Doar anul şi atât. Am rămas aceiaşi oameni cu visele noastre, pierduţi în măruntaiele Universului. Univers care din când în când ne vomită. Pe rând, atunci când i se apleacă.

Suntem aceiaşi în fiecare zi. Ne mai numim şi roboţi. Ne trezim dimineaţa, mergem pe unde avea treabă, dormim şi-apoi ne trezim dimineaţa, mergem pe unde aveam treabă, dormim şi-apoi ne trezim dimineaţa şi... (pardon! am mai zis asta). 

Ne-am turnat destul băutură în cap în noaptea dintre ani ca să ne ajungă pentru toate zilele lui 2015. Am mâncat destul (dar nu suficient) ca s-o luăm de la capăt a doua azi. A doua zi care-i azi, mâine sau poimâine. Ziua aia care nu are dată fixă în calendar şi pe care noi o considerăm zi.

Cum ar fi să...

1. ...privim în ansamblu?

Ce dorinţe ţi-ai pus în noaptea dintre ani? Dorinţele alea pe care le-ai avut în cap tot timpul, dar nu ai putut să ţi le pui până acum pentru că nu aveai niciun motiv.  De ce ne trebuie un motiv ca să ne dorim ceva? Poate pentru creierul care lucrează în timpul zilei şi zace între vis şi realitate în timpul nopţii (de cele mai multe ori e mai productiv noaptea decât ziua). Cum ţi-ai promis că vei fi în noul an? Mai fericit, mai iubit, mai plin de bani, mai „fie ca...”. Ne raportăm mereu la ceva. Pentru că trebuie. De ce trebuie?

2. ...ascultăm înainte să vorbim?

Dorinţele le raportăm la noi, iar noi ne raportăm la persoanele din jurul. Pe ei i-am întrebat ce-şi doresc? Oare-şi doresc ceva? Ne numărăm şi noi pe acolo? Uităm rapid de cei din jurul nostru atunci când nu avem nevoie de ei.

3. ...apreciem mai mult ce avem?

Avem aia, aveam şi cealaltă, dar tot ne mai dorim. Vrem şi din aia, şi din cealaltă. Da, vrem să fim fericiţi, sa râdem, să nu avem griji pentru că „trebuie”. Şi tragem cu ochiul la vecinul care ni se pare fericit, care are şi vrem. Aşa uităm să ne mai oprim din vrut.

4. ... să fim mai toleranţi?

Câţi nervi ai azi? (azi, ziua aia fără dată în calendar). Numără-i! 100? 1.000? Poate mai mulţi. Şi mai mulţi. De unde i-am cules? Ce contează?! Dar nu uităm niciodată să-i dăm mai departe. Să-i vărsăm pe prima persoană care ne iese în cale. Ce contează dacă-i stricăm starea? Avem nervi. Punct.

5. ...să iubim mai mult?

Să ce? Dar pe noi cine ne iubeşte? Eul este nelipsit din ecuaţie. De ce ar lipsi atunci când vine vorba de iubire. De ce să trebuie să trecem cu vedere tocmai noi şi să iubim necondiţionat?

Imaginaţi-vă cum ar fi să...?!