21 iunie: ziua când s-a născut Andrei Șerban, maestru al regiei timpurilor moderne
0Tot pe 21 iunie s-au născut poetul Horia Furtună, filosoful Jean-Paul Sartre și Prințul William, duce de Cambridge.
1848: Apar versurile Imnului României
A apărut poezia „Un răsunet” de Andrei Mureşanu, poezie cunoscută sub titlul „Deşteaptă-te, române!”, actualul Imn naţional al ţării noastre.
Originea Imnului României, află în perioada Revoluției de la 1848 și în lupta pentru independență a României. Textul poeziei „Un răsunet” au fost scrise de către poetul Andrei Mureșanu în anul 1848, în timpul Revoluției de la 1848, care a avut loc în Principatele Române Unite, Moldova și Țara Românească. Mureșanu a scris versurile în limba română, având ca sursă de inspirație dorința de libertate și de unire națională.
Melodia imnului a fost compusă de către muzicianul Anton Pann, fiind adaptată din cântecul popular „Pe-al nostru steag e scris Unire”. Acest cântec era fredonat de revoluționarii de la 1848 și a devenit o melodie simbol a luptei pentru independență.
Imnul a fost adoptat, oficial, în anul 1990, după căderea regimului comunist și revenirea la democrație. Versurile inițiale, scrise de Andrei Mureșanu au suferit unele modificări în perioada comunistă, pentru a se potrivi ideologiei regimului. După revoluție, versurile originale au fost restabilite.
Încă de la momentul apariției, cântecul „Deșteaptă-te, române!” a fost foarte îndrăgit și i-a însoțit pe români în toate momentele cele mai grele ale istoriei lor, insuflându-le curaj.
1888: S-a născut Horia Furtună, poet, dramaturg şi prozator
S-a născut la Focşani, județul Vrancea. A semnat şi cu pseudonimele Horia Făget, Mercator, Ariel, Aghiuţă, Ion Dracu, Mefi stofel, Const. Paul. Şi-a petrecut copilăria la Constanţa, unde a învăţat greaca şi turca, dar şcoala o face la Bucureşti. „Dicţionarul Scriitorilor Români” (Ed. Albatros, 2001) menţionează că Horia Furtună debutează cu poezia „Prietenii”, în 1902, în revista „Carmen”, apoi, în 1903, publică versuri şi proză în „Adevărul”, iar în 1904, o poemă „eroi-comică” în suplimentul pentru copii al ziarului, proză în „Comoara tinerimei” (1905), o parodie şi o baladă, în 1906, în revista „Din liceu”.
Horia Furtună a luat bacalaureatul, în 1906, la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti, şi a urmat, la Paris, Facultatea de Drept şi Filosofi e. La Paris i-a cunoscut pe Al. Macedonski, E. Lovinescu, Em. Ciomac şi Victor Eftimiu; a fost coleg cu Mircea Djuvara şi a legat o prietenie durabilă cu Ion Pillat. În 1909 obţine licenţa în drept, ce-i este echivalată, în 1915, la Facultatea de Drept din Iaşi, cu diploma de doctor în drept.
1905: S-a născut romancierul, dramaturgul si filosoful francez, Jean-Paul Sartre
Jean-Paul Sartre, pe numele complet Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n. 21 iunie 1905, Paris – d. 15 aprilie 1980, Paris) a fost un filozof francez, reprezentant al existențialismului, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist și militant social.
A influențat profund generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat.
Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică. Conceptul de libertate joaca un rol important in orice sistem filozofic, iar Jean-Paul Sartre a plasat conceptul in centrul ideilor sale si si-a socat contemporanii, spunand ca: “Omul este condamnat sa fie liber”.
1920: S-a născut actorul Puiu Călinescu
Alexandru Călinescu, pe numele său real, s-a născut la 21 iunie 1920 în Bucureşti. Părinții săi au fost actorul Jean Tomescu şi Fotina Călinescu, muncitoare la o fabrică de ţigarete. La vârsta de 5 ani, după moartea mamei, care avea doar 23 de ani, şi cu un tată care nu îl va recunoaşte drept fiu al său, a fost crescut de bunica din partea mamei, apoi de allţi unchi şi mătuşi, potrivit Rador.
Are parte de o copilărie grea, iar în adolescență începe să lucreze lipind afişe pentru spectacole. Debutează, apoi, în cariera artistică jucând în „revistele” de cinematograf care prefaţau cândva, în sălile de cinema, proiecţia unui film.
Este remarcat de profesorul de canto Mihai Vulpescu, care îi va facilita intrarea la Ateneul Popular unde Puiu făcea teatru, cânta, scria texte şi chiar a ajuns preşedintele comitetului Ateneului Popular. Ulterior, Nicu Kanner l-a luat la Teatrul Baraşeum, pentru ca, mai târziu, să fie distribuit într-un spectacol la teatrul Gioconda, pe Lipscani.
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial a dezertat, după ce se prezentase pentru înrolare la un regiment din Târgovişte. În anul 1948, va intra în echipa Teatrului „Constantin Tănase” – teatrul Savoy la acea vreme – , care l-a consacrat şi căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârşitul vieţii.
A jucat în spectacolele de revistă „Sonatul lunii” – primul scenariu pentru un astfel de spectacol pe care l-a scris – , „Frumosul din pădurea… zăpăcită”, „Eu vă fac să râdeţi!”, „E nemaipomenit!”, „Omul care aduce râsul”, „Bărbatul fatal”, „Superman”, „O seară la Boema”.
A fost distribuit în numeroase scenete la teatru şi la televiziune, precum „Azilul MacFerlan”, „Fără mănuşi”, „Şi Ilie face sport”, „Cer cuvântul!”, „Un băiat iubeşte o fată”, „Ca la Revistă”, „Pagini alese din Revista de altădată”, „Nicuţă… la Tănase”, „Femei… femei… femei…”, „Restaurant de lux”, „Uimitoarele aventuri ale lui Spirache”, „Magazin de stat”, „Bimbirică”, „Nu servim în stare de ebrietate!”, „În gară”, „Inspecţie”, „Ora de gimnastică”, „Bujor al 12-lea”.
Puiu Călinescu s-a aflat în distribuţia a numeroase producţii pentru marele ecran, printre acestea aflându-se debutul său cinematografic, „Ilie în luna de miere” (1954), apoi „…Și Ilie face sport” (1954), „Şofer de mare viteză” (1955), „Directorul nostru” (1955), „O poveste obişnuită… o poveste ca în basme” (1959), „O zi pierdută” (1960), „Celebrul 702” (1961), „S-a furat o bombă” (1962), „Sub cupola albastră” (1962), „Vacanţă la mare” (1962), „Un surâs în plină vară” (1963), „De-aş fi… Harap Alb” (1965), „Corigenţa domnului profesor” (1966), „Faust XX” (1966), „Împuşcături pe portativ” (1967), „Balul de sâmbătă seară” (1967), seria „Brigada Diverse” (1970, 1971) – care îi va aduce celebritatea, rolul Trandafir din serie, unde a jucat alături de Dem Rădulescu, Jean Constantin, Toma Caragiu, Reka Nagy, Sebastian Papaiani, Ștefan Bănică, fiind interpretat remarcabil -, „Fraţii Jderi” (1974), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Nea Mărin miliardar” (1979), „Expresul de Buftea” (1979).
A și scris pentru televiziune scenariile producţiilor „Informații-gara” (1971) şi „La un restaurant de lux” (1994).
A fost căsătorit cu Victoria Călinescu cu care a avut doi copii, pe Carmen Călinescu și pe Silvia Călinescu. Moare pe 16 mai 1997, la București, din cauza unei insuficienţe cardiace.
1943: S-a născut Andrei Șerban, regizor român de teatru și film
S-a născut la București, România. A studiat regia la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, unde a absolvit în 1966. După terminarea studiilor, și-a început cariera ca regizor la Teatrul Bulandra.
Aici a pus în scenă numeroase piese de teatru, obținând recunoaștere pentru originalitatea și creativitatea sa. Totuși, în anii '70, a fost nevoit să părăsească România din cauza regimului comunist și a emigrat în Statele Unite ale Americii.
În SUA, Andrei Șerban și-a continuat cariera în teatrul experimental, lucrând cu diverse companii și instituții renumite, cum ar fi „New York Shakespeare Festival”, „Lincoln Center Theater” și „La MaMa Experimental Theatre Club”. De-a lungul carierei sale, Șerban a regizat o gamă largă de piese, atât clasice, cât și contemporane. Printre cele mai notabile producții ale sale se numără „Crimă și pedeapsă” de Fyodor Dostoevsky, „Hamlet” de William Shakespeare și „Cei doi gemeni venețieni” de Carlo Goldoni. De asemenea, a pus în scenă numeroase opere, inclusiv "Carmen" de Georges Bizet și „Căsătoria lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart.
Este considerat un maestru al regiei și unul dintre cei mai importanți regizori ai timpurilor moderne.
1982: S-a născut Prințul William, duce de Cambridge, Prinț al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
William Arthur Philip Louis s-a născut în 1982 la Spitalul St. Mary din Londra. A primit titlul de Prinț al Țării Galilor la naștere și a fost botezat în capela privată a Palatului Buckingham.
Este absolvent al Universității St. Andrews din Scoția, cu o diplomă de licență în Geografie.
După absolvire, a urmat o carieră militară în Forțele Aeriene Regale Britanice (RAF), unde a obținut rangul de pilot de elicopter de luptă.
În aprilie 2011, William s-a căsătorit cu Catherine Middleton, acum cunoscută sub numele de Ducesa de Cambridge. Cuplul are trei copii: Prințul George, Prințesa Charlotte și Prințul Louis.
1988: A murit George Ivaşcu, critic literar și publicist
S-a născut în comuna Cerţeşti, jud. Galaţi. A absolvit Liceul la Bârlad (1922-1929); licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofi e a Universităţii din Iaşi (1933) şi doctor în ştiinţe fi lologice (1975), se arată în „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).
A debutat în revista „Manifest” (1943), cu o cronică la romanul lui Ionel Teodoreanu „Crăciunul de la Silvestri”.
A fost colaborator la: „Gândul vremii”, „Lumea”, „Iaşul”, „Însemnări ieşene”, „Jurnalul literar” (secretar de redacţie), „Tribuna poporului”, „Victoria” (redactor responsabil), „România liberă”, „Luceafărul”, „Analele Universităţii Bucureşti”, „Revue roumaine” (redactor responsabil), „Arcades” (redactor responsabil). A fost redactor-şef la „Contemporanul” (1955- 1971) şi la „Lumea” (1963-1966).
Director al revistei „România literară” din 1971. Membru al Consiliului Ziariştilor; responsabilul Centrului Român al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari (Paris; din 1971) şi membru în Comitetul Executiv al acesteia; membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Şeful Catedrei de Istoria Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti (1958-1968).
Cercetător literar laborios şi competent, şi, de asemenea, un gazetar dintre cei mai înzestraţi, a abordat în cărţile sale teritorii întinse ale literaturii române. A publicat volumul de eseuri critice intitulat „Confruntări literare” (I-III, 1966-1988); studii monografi ce: „Titu Maiorescu” (1972), „Dobrogeanu-Gherea” (1972), „Nicolae Filimon” (1977); publicistică: „Jurnal ieşean” (1971), „101 tablete” (1974), „Profi l de epocă” (1981); antologii: „Refl ector peste timp” (I, 1964), „Din istoria teoriei şi a criticii literare româneşti” (I, 1967).
Autor al „Istoriei literaturii române” (vol. I, 1969), pentru care a fost distins cu Premiul Academiei Române. De asemenea, a îngrijit mai multe ediţii din scrierile lui Lucian Blaga şi C. Dobrogeanu-Gherea. În 1969 şi 1971 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. A murit la Bucureşti.
Solstițiul de vară
Solstițiul de vară este momentul în care ne bucurăm de cea mai lungă zi din an, deoarece Soarele ajunge la poziția sa cea mai înaltă pe cer. După solstițiul de vară, zilele încep să se scurteze treptat și noaptea să crească, până la solstițiul de iarnă.
Ziua Internațională a Sărbătorii Solstițiului a fost instituită de către Organizația Națiunilor Unite (ONU) pentru a celebra importanța culturală și spirituală a acestui eveniment astronomic. Scopul acestei zile este de a evidenția diversitatea culturilor și tradițiilor legate de sărbătorirea solstițiului în diferite părți ale lumii.
Sărbătorirea Solstițiului de vară are o istorie îndelungată și este asociată cu multe tradiții și ceremonii speciale, multe dintre ele avându-și rădăcinile în vechile festivaluri păgâne, în care oamenii sărbătoreau și adorau Soarele și puterea sa.
Astăzi, sărbătorirea solstițiului de vară poate implica dansuri, cântece, ceremonii de foc, festivaluri de muzică și multe alte activități, care aduc oamenii împreună, pentru a celebra o zi specială.
Se încarcă comentariile...
