Violenţele de la Capitoliu. Ziua ce a adus aminte de Insurecţia de la Wilmington, care a degenerat într-un masacru
0
Violenţele produse la 6 ianuarie în Capitoliu au produs stupoare în lumea democratică, dar nu sunt fără precedent în istoria SUA. Scena a adus aminte de Wilmington 1898, prima şi singura insurecţie din teritoriul american.
La 6 ianuarie, insurgenţi pro-Trump a reuşit să pătrundă în Capitoliu într-o tentativă de lovitură de stat suprarealistă. Dincolo de o explozie anarhică neaşteptată, acest eveniment tulburător pare să descrie sfârşitul unei ere Trump marcată de violenţă şi haos, fiind un răspuns direct la apelul preşedintelui în exerciţiu de contestare a rezultatelor alegerilor din 2020, scrie Esther Cyna, doctorandă în istorie, pentru ziarul francez „Liberation”.
Cântecele manifestanţilor îngheţau sângele în vene. „Asta e casa noastră, voi lucraţi pentru noi”, strigau adepţi ai supremaţiei albe în timp ce invadau Capitoliul. Accentul pus pe posesie şi identitate le trădează fără putinţă de tăgadă mesajul lor, şi anume că această ţară este a albilor şi trebuie să servească interesele lor. Este evident că avem de-a face cu un mesaj rasist şi că această tentativă de lovitură de stat face parte dintr-un război rasial care sfâşie American de secole, chiar mai vizibil din 2016 încoace, sub preşedinţia lui Trump.
Violenţele produse la 6 ianuarie în Capitoliu au produs stupoare în lumea democratică, dar nu sunt fără precedent în istoria SUA. Scena a adus aminte de Wilmington 1898, prima şi singura insurecţie din teritoriul american, remarcă Esther Cyna.
La 10 noiembrie 1898, adică în urmă cu 122 de ani, un grup de adepţi ai supremaţiei albe a răsturnat în mod violent administraţia legitim aleasă la Wilmington (Carolina de Nord). Actul s-a produs în urma unei lungi campanii rasiste şi a degenerat într-un masacru.
Insurecţia de la Wilmington FOTO Libraria Congresului SUA
La sfârşitul perioadei de Reconstrucţie, după Războiul de Secesiune (1861-1865), afro-americanii au reuşit să-şi facă ascultate vocile mai mult ca niciodată. Unii dintre ei au acces în posturi importante şi au fost chiar şi aleşi în această perioadă numită de „fuziune”.
Dar adepţi ai supremaţiei albe s-au revoltat împotriva acestui curs spre egalitate şi justiţie şi au încercat să-i pună capăt. L-au oprit temporar, prin insurecţia de la Wilmington, care s-a manifestat prin distrugerea unor întreprinderi deţinute de afro-americani, prin descinderi în cartierele lor şi prin forţarea administraţiei alese locale să-şi dea demisia în bloc. Aceste acţiuni violente s-au soldat cu peste 60 de morţi în rândul persoanelor de culoare. Unii istorici avansează un bilanţ mai sumbru, de peste 300 de morţi.
Odată ce au preluat puterea, adepţii supremaţiei albilor au eliminat drepturile civile dobândite de afro-americani. Nu s-au confruntat cu consecinţe pentru acţiunile lor.
Ecoul lui 1898 a răsunat în 2021. Ori actul în forţă al trumpiştilor la Capitoliu survine într-un context de ascensiune a femeilor şi a persoanelor de culoare în viaţa politică americană. Ales preşedinte la 3 noiembrie, Joe Biden s-a înconjurat de cel mai divers cabinet din istoria SUA, avându-i pe indiano-jamaicana Kamala Harris ca vicepreşedintă, prima femeie în acest post, pe amerindiana Deb Haaland la conducerea Departemanetului de Interne sau pe generalul Lloyd Austin la şefia Pentagonului, primul bărbat de culoare din fruntea armatei SUA.
La fel ca în 1898, adepţi ai supremaţiei albilor au reacţionat în mod violent într-o încercare de a „recupera” instituţiile statului, considerând că le aparţin de drept. Imaginile de haos de la Capitoliu sunt pe cât de suprarealiste, pe atât de anacronice, conchide autoarea.
Se încarcă comentariile...
