Cum a devenit purtarea măştii un simbol al unui război ideologic 4

Probabil că acum parcurgem etapa în care - dincolo de dramele generate de pandemie şi de afacerile apărute prin valorificarea măştilor pentru faţă, a mănuşilor de protecţie etc. - asistăm la livrarea unor iluzii generate de entităţi geopolitice ce au şi alte scopuri, decât cele enunţate oficial, iar competiţia economică este transferată şi în presă, cu exagerări infirmate clar de viaţă.

Subiect de tabloid? Aş zice că nu, din moment ce Naţiunile Unite, Consiliul pentru drepturile omului, a simţit nevoia să aibă un Raportor Special pentru problema execuţiilor extra-judiciare, arbitrare sau sumare.

"Un pont bun pentru golf...încearcă să loveşti uşor şi bine şi prefă-te că nu contează. Apropo, este valabil şi în viaţă." Afirmaţia aparţine lui Donald Trump şi o vedem aplicată şi în viaţa politică internă americană. Niciuna dintre televiziunile de peste Ocean nu este deloc neutră. Şi în mai puţin de trei minute, cât durează o relatare, pe micul ecran, telespectatorul ştie dacă i se adresează un jurnalist republican sau democrat.

John Bolton a fost considerat dintotdeauna a fi altceva. Un conservator, desigur, dar unul cu ştaif şi carte. A fost permanent acolo, dar cam peste tot a avut mandate scurte.

M-am trezit punându-mi capul pe umărul tatei. Eram într-un restaurant. Eram gata să plecăm. Era o femeie cu noi a cărei fizionomie rămâne neindentificată. La un moment dat, tata zice: „Gata, mă pensionez“. Eu nu zic nimic. Tata continuă: „Ştiu că nu eşti de acord...“ Se uită la mine. „Te-am auzit când vorbeai cu sor-ta. Dar nu mai e cum a fost... Sunt alţi oameni“.

Ştirea este această imagine a statuii „Micii Sirene” din Copenhaga, vandalizată şi vopsită cu sloganul justiţiar „Peşte rasist”. Ce să fie oare?

România este, la ora actuală, statul european cel mai bine plasat strategic pentru a apăra interesele americane nu doar împotriva Rusiei, ci şi a Chinei sau Iranului. Situarea geopolitică a României, ca şi faptul că este o democraţie euro-atlantică, membră a NATO, o aşează în postura de vârf de lance al intereselor lumii libere.

Pe 4 iulie SUA îşi serbează semnarea Declaraţiei de Independenţă de la 1776. În acest an, în loc de petreceri cu grătare, Statele Unite ar trebui să fie cu capul plecat şi smerite. Până la urmă, ţara a rămas izolată excluzându-se singură din OMS ca ultim şi recent fiasco prezidenţial.

La sfârşitul săptămânii trecute, Consiliul de Administraţie al Universităţii Princeton din Statele Unite, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din SUA, a decis să elimine numele fostului preşedinte american Woodrow Wilson din denumirea uneia dintre cele mai renumite şcoli de politici publice şi afaceri internaţionale a naţiunii americane.

Nu mai e loc de discuţii, pare să vină acum mesajul devastator al urii şi intoleranţei. Suntem în 2020 şi aveţi aici o imagine care face acum înconjurul agenţiilor de presă din întreaga lume.

În prima parte a analizei am vorbit despre contextul socio-politic vulnerabil din Statele Unite, folosit de către Rusia pentru a influenţa diverse mişcări/organizaţii cu scopul de a accentua diviziunile sociale existente şi a submina sistemul democratic.

Începem o viaţă liberă şi o cultură superioară! Adio, ştiinţă, cunoaştere şi îndoială! Singura obligaţie e o alinare: să ne aruncăm, cu minţile deschise, în marea, în nesfîrşita libertate a prostiei. Să fim aliniaţi şi imbecili, precum planctonul dus de curent spre gura cetaceului.

Fractura politică produsă de „epoca Trump” în societatea americană este de foarte mari dimeniuni şi se transformă deja într-o vulnerabilitate care ameninţă să provoace rescrierea a numeroase părţi ale istoriei şi să oblige la reconsiderarea faptelor, contribuţiei şi importanţei unora dintre cele mai mari personalităţi care au marcat nu numai viaţa socială şi politică din SUA, ci şi întreg avansul societăţii omeneşti a timpului său.

În 2005 a fost pentru prima dată de când am plecat din ţară în care nu m-am putut urca în avion. Născusem în aprilie şi nu avea sens să mă merg cu un bebeluş în avion cu escală. În 2005 în ajun de Crăciun tata pleca la "angeri" cum urma sa zică fi-miu peste ani îngerilor.

Cu tot respectul, ţin să vă informez că asocierea din titlu nu este nici o glumă proastă, nici un fake news şi, în niciun caz, o lipsă de respect faţă de creştinism în general şi de ortodoxie în special.

Cu certitudine, meritul enorm al lui Donald J. Trump, în ciuda tuturor îndoielilor, eşecurilor şi crizelor majore provocate în politica naţională şi în relaţiile internaţionale, este acela de a stărui - cu absolut orice preţ, chiar împotriva logicii momentului - să se achite de promisiunea pe care a făcut-o în campanie, adică de a pune America sub zodia protecţionismului.

Preşedintele Donald Trump a semnat ieri un nou ordin prezidenţial prin care a extins interdicţia din 22 aprilie de emitere a anumitor tipuri de vize de imigrant (Green Cards) şi a suspendat emiterea de vize temporare în bază de muncă.

Mişcările de protest din Statele Unite au intrat într-o nouă fază, iar mesajul anarhist este mai prezent ca niciodată. ”Zona autonomă din Seattle” este încă un pas. Mesajul transmis din stradă este unul cât se poate de puternic şi de înspăimântător – Schimbare! Dar nu o schimbare simplă, în care republicanii sunt înlocuiţi cu democraţii, ci o schimbare profundă, socială, culturală şi politică.

Toţi iluminaţii sau prezicătorii cu studii superioare simt nevoia ca, la un moment dat al carierei lor, să expună publicului teoria lor, precis şi larg argumentată, despre textele biblice în general şi Apocalipsa în special.

Cartea lui John Bolton, consilierul pentru securitate naţională a lui Donald Trump, va ieşi public marţi, 23 iunie. Încercarea Casei Albe de a bloca apariţia şi distribuţia cărţii nu a mai fost posibilă, după ce Bolton s-a consultat cu Departamentul pe care l-a condus, pentru a nu avea documente şi date clasificate în carte, încă din decembrie, şi a obţinut sâmbătă 20 iunie hotărârea judecătorească pentru a putea publica cartea.