Top 100 FP România/ 2013. Categoria Societate - nume care mişcă societatea românească în bine

Top 100 FP România/ 2013. Categoria Societate - nume care mişcă societatea românească în bine

În cadrul Galei FP România/ "100 de nume şi idei care mişcă ţara", din 25 februarie, revista FP România l-a onorat pe dl Damian Drăghici „pentru vocea calificată pe care o poate da romilor din România, chiar şi în Europa”. În decembrie, muzicianul devenit senator a dat un răspuns politic neaşteptat britanicilor isterizaţi de o invazie a romilor: „Cerşitul romilor este vizibil pentru că are loc în stradă, deşi ei cer sume mici, însă unele persoane de la bănci fură miliarde de euro, fără să-i vadă cineva, pentru că se află la etajul 60”, a spus Damian Drăghici pentru The Times. (Foto: Dorin Constanda/ Adevărul Holding)

Chiar şi o casnică poate atenua o problemă socială, dar cu mult efort. Cu atât mai mult asociaţii caritabile internaţionale, sprijinite de multinaţinale responsabile social. Avem străini care se interesează de problemele românilor şi românce care ajută printre străini.


Mariana Peterşel
 
Activistă
 
Pentru rolul de salvatoare providenţială.  
 
Mariana Peterşel, preşedinta organizaţiei Generaţie Tânără cu sediul în Timişoara, s-a aflat între primele 10 femei din lume, „cu contribuţii în promovarea drepturilor femeilor”, desemnate anul trecut de Fundaţia Thomson Reuters pentru premiul Trust Women Hero. „Peterşel a modelat un întreg sistem care merge dincolo de furnizarea de servicii de îngrijire imediate şi include consiliere, adăpost, asistenţă medicală, servicii juridice, formarea deprinderilor de viaţă, educaţie şi locuri de muncă”, arăta motivarea nominalizării. Cităm din presa vremurilor. Începând cu 1990, a lucrat în Moldova cu copii ai străzii, cu minori şi femei victime ale traficului de persoane. Între 1993 şi 2001, a fost preşedinta Asociaţiei Salvaţi Copiii Moldova. În 2001 a fondat Asociaţia Generaţie Tânără România, în parteneriat cu Unga Liv Sweden. Din 2008, are un parteneriat cu Oficiul Francez pentru Imigraţie şi Integrare, care se ocupă de persoanele repatriate din Franţa, şi unul cu UNHCR, pentru Centrul de Tranzit pentru Refugiaţi de la Timişoara. Ca reprezentantă a International Social Services în România, se ocupă de ajutorarea victimelor traficului de persoane descoperite în Europa de Est.  „În aceste timpuri atât de brutale, eu am reuşit să dau poporului meu o rază de soare. Nu am făcut nimic deosebit, am muncit că să pot ajuta oameni de diferite vârste să poată să îşi recâştige Eu-l, demnitatea umană şi să redescopere că viaţă este frumoasă. Acesta pot spune că este cadoul pe care eu îl aduc în aceste timpuri umilului meu popor, mai ales judeţului meu unde încă mai este posibilă cooperarea. Aduc acest premiu colegilor mei, fără de care nu aş fi putut fi învingătoare. Nu am făcut nimic deosebit, doar am iubit şi iubesc copiii şi tinerii, consider că femeia reprezintă viitorul pentru o naţiune, iar în general cei căzuţi, îngenunchiaţi, au nevoie de ajutor, şi nu de nepăsare. Eu m-am implicat în salvarea acestei categorii şi se pare că am reuşit. (...) Sper să mai pot lupta şi să demonstrez că femeile sunt puternice şi pot da societăţii umane exact ceea ce pierd zi de zi, iubirea faţă de cel de lângă tine. Aş vrea să ne întoarcem nu politic, ci moral, la un timp îndepărtat, când familia era preţuită, când membrii acesteia se iubeau şi se respectau”, explica anul trecut doamna Peterşel, citată de pressalert.ro. 
 
 
Ana Oprişan 
 
Expertă internaţională 
 
Pentru serviciul în folosul mai multor societăţi. 
 
Vara trecută, căutând pe cineva care să ne explice ce se petrecea în Piaţa Taksim, am fost îndrumaţi către Ana Oprişan. Locuieşte de peste un deceniu la Istanbul, unde lucrează cu organizaţii de apărare a drepturilor romilor. Descopeream o carieră remarcabilă, uman şi profesional, întrucât a pus terenul înaintea biroului şi imersia în realitatea dură înaintea doctoratului. „Ştiam limba turcă şi avem un interes pentru romii horahane, turci, cu care am lucrat în Dobrogea, aşa că, după ce am terminat Facultatea de Litere de la Universitatea Bucureşti, în 2002, m-am gândit să merg pentru cercetarea acestui grup în Turcia. Am primit o bursă de la Guvernul României şi am făcut un masterat, în Ştiinţe Politice şi Sociale, în limba franceză, la Universitatea Marmara din Istanbul. Umblând dintr-o mahala într-alta şi de la o conferinţă la alta, am cunoscut o fundaţie cu care am început să lucrez. Cu această fundaţie am plecat ca şef de misiuni umanitare, lucrând cu grupuri vulnerabile şi intervenind în diferite dezastre sau crize umanitare, în Iran, Pakistan, Myanmar, Bangladesh sau Siria. În 2009, m-am reîntors în Turcia şi am predat <<Responsabilitate socială şi etică>>, pentru un an, la o universitate privată din Istanbul, în paralel făcând consultanţă pe strângere de fonduri şi management de programe finanţate de Comisia Europeană. Între timp, am continuat diferite activităţi de voluntariat şi am ocupat poziţii în diferite organizaţii internaţionale ale societăţii civile rome şi nerome, fiind în board-ul ERGO Network sau Policy Center for Roma and Minorities. M-am înscris apoi la un doctorat pe Studii de Dezvoltare la School of Oriental and African Studies, University of London, şi îmi fac acum cercetarea de teren axată pe romii din Turcia. Din 2012 sunt consultantă a biroului regional pe Europa de Est şi Asia Centrală al Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie, pe grupuri şi comunităţi vulnerabile – pentru care tocmai am terminat un studiu făcut în ghettourile din cinci ţări din regiune şi care va fi lansat anul acesta (2013 – n. red.). În acelaşi timp, fac consultanţă şi formare pentru Consiliului Europei, pe mediere interculturală. Sunt membră afiliată a Institutului Aspen din România şi fellow a Open Society Institute, dacă se pune”, a zâmbit doamna Oprişan.  
 
de notat 
  • Anul trecut, Gala Societăţii Civile îi acorda Simonei Marinescu, în prezent directoare a Istanbul International Center for Private Sector in Development, un premiu special pentru determinarea cu care promovează responsabilitatea socială şi sustenabilitatea la nivel mondial. Cauza sa, descrisă într-un interviu pentru EvZ: „Companiile care vor înţelege că trebuie să inoveze pentru a deservi consumatorii mai puţin bogaţi şi să investească în propriii furnizori şi în capitalul uman pentru a creşte durabil sunt cele care vor supravieţui noilor provocări. Am încercat şi încerc să aduc companii româneşti în această dezbatere globală pentru dezvoltare sustenabilă şi voi continua să îmi caut aliaţi în piaţa românească. (...) Vreau să sper că vor fi business-uri în România, care citind aceste rânduri, ne vor scrie la adresele de pe www.iicpsd.org.” 
 
Ciprian Necula, Oana Ţoiu
 
Activist; antreprenoare socială  
 
Pentru capacitarea romilor. 
 
Comisia Europeană a selectat anul trecut, din peste 600 de aplicaţii, o afacere socială demarată de organizaţia Romano ButiQ din România pentru finala competiţiei europene Social Innovation Award. (Competiţia se adresează organizaţiilor non-profit  din Uniunea Europeană care „reuşesc să găsească soluţii viabile pentru crearea unor noi locuri de muncă pentru categoriile sociale vulnerabile pe piaţa muncii, din cauza discriminării de gen, etnie, dizabilitate sau vârstă”.) Potrivit organizatorilor săi, Proiectul Romano ButiQ a construit, timp de trei ani, o reţea de 30 de cooperative, cu 500 de meşteşugari romi, membri cooperatori, care lucrează atât produse tradiţionale, cât şi un portofoliu de produse moderne create împreună cu designeri şi studenţi ai Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”. (Obiectele pot fi achiziţionate online pe www.mbq.ro.) Echipa de proiect a fost reprezentată la ceremonia de la Bruxelles de Ciprian Necula, activist şi preşedinte al Asociaţiei Romano ButiQ, şi de Oana Ţoiu, antreprenoare socială şi directoare executivă a firmei de inovare socială K Management Consulting, care a gestionat finanţarea europeană. „Ne propunem să extindem reţeaua la nivelul altor state membre UE şi să lucrăm în continuare alături de meştesugari pentru a scoate la lumină valoarea adusă de ei acolo unde mulţi văd doar vulnerabilitate şi probleme”, s-au angajat cele două echipe. 
 
de notat 
  • „Am făcut o şcoală în care îi învăţăm pe cei mici să ducă mai departe tradiţia muzicii lăutăreşti. Celălalt lucru foarte important este că profesorii pe care i-am adus îi învaţă pe cei bătrâni modalitatea în care să-i înveţe pe cei tineri. Un fel de «train the trainer»“, explica anul trecut, la Clejani, muzicianul şi senatorul Damian Drăghici – care, alături de profesorul Tache Ion de la şcoala din Clejani, ţine cursuri de formare muzicală cu lăutarii din sat încă din 2012. 
 

Gabriela Alexandrescu, Novella Pellegrini
 
Preşedinta organizaţiei Salvaţi Copiii România; secretară generală a fundaţiei Enel Cuore Onlus
 
Pentru abordarea poate celei mai grave noi probleme sociale a României – şi a regiunii. 
 
Potrivit Direcţiei pentru Protecţia Copilului, în România sunt circa 80.000 de copii cu părinţi aflaţi la muncă în străinătate; pentru 23.000 dintre ei, ambii părinţi sunt plecaţi. Organizaţia Salvaţi Copiii România, cu sprijinul fundaţiei Enel Cuore Onlus, a creat în urmă cu trei ani programul „Creştem Împreună”, care asigură gratuit acestor copii un program de studiu şi activităţi extraşcolare. În prezent, programul este activ în 16 localităţi din ţară, iar 2.000 de copiii au ajuns să beneficieze astfel de sfaturile psihologilor şi asistenţilor sociali. Cel mai nou centrul „Creştem împreună” a fost inaugurat primăvara trecută la Şcoala 141 din sectorul 5 al Bucureştiului; şcoala are peste 700 de elevi, ai căror familii se confruntă cu sărăcia şi cu analfabetismul. 
„Sprijinul oferit oamenilor care îşi dedică efortul zi de zi pentru a ajuta comunităţile defavorizate să depăşească greutăţile este esenţa activităţilor Enel Cuore în domeniul asistenţei sociale. Aceste activităţi au fost derulate pe parcursul ultimilor 10 ani cu precădere în beneficiul copiilor”, a spus atunci Novella Pellegrini, din partea fundaţiei Enel Cuore Onlus, care a finanţat proiectul încă din 2010. „În Italia există un milion de părinţi români care lucrează şi contribuie la bugetul statului italian, aşadar noi avem o responsabilitate în plus faţă de copiii care au rămas acasă”, a adăugat, cu aceeaşi ocazie, Diego Brasioli, ambasadorul Italiei la Bucureşti. 
 
 
Mihail Negrea
 
Preot 
 
Pentru aplicarea doctrinei sociale a Bisericii Ortodoxe. 
 
De şapte ani, părintele Mihail Negrea s-a dedicat copiilor orfani. Preotul îngrijeşte 42 de copii, dintre care 15 stau chiar în lăcaşul în care slujeşte părintele, Mănăstirea Podu Coşnei, din comuna Poiana Stampei. Ceilalţi 27 de copii primesc săptămânal pachete cu alimente, haine, rechizite şi sunt ajutaţi să înveţe cât mai bine. În decembrie, preotul şi-a mai văzut un vis cu ochii: centrul social pentru copii săraci din Vatra Dornei - deschis în incinta fostului sediu al societăţii de minerit din zonă, clădire lăsată în paragină de aproape zece ani, a relatat Monitorul de Suceava. „Vorbim de 30 de copii care vor locui permanent şi alţi 50 de copii care vor servi o masă caldă la prânz, în fiecare zi, inclusiv duminica”, număra părintele Negrea. Copiii care vor locui în noul centru – aleşi de reprezentanţi ai şcolilor din zonă dintre elevii cu probleme sociale – vor trebui să se ţină de şcoală. „Vreau să îi ajut pe aceia care vor să se realizeze în viaţă.” 
 
de notat 
  • Cu copilăria petrecută în două orfelinate, la Sinaia şi Buşteni, Florin Cătănescu, acum în vârstă de 35 de ani, a fost obligat să se descurce singur – îl prezenta anul trecut EvZ. La finalizarea studiilor, la 22 de ani, Florin a decis să-şi ia în propriile mâini nu doar propria viaţă, dar şi pe a altor tineri fără vreun sprijin în viaţă. Din prima leafă, de operator la un post tv din Constanţa, a înfiinţat o asociaţie caritabilă, având ca scop fondarea unui orfelinat pentru tineri peste 18 ani, pe care să îi ajute cu o cameră de locuit şi o mână de ajutor în găsirea unui loc de muncă. Peste 120 de tineri din familii defavorizate şi orfani care la 18 ani au fost obligaţi să părăsească centrele de plasament îl consideră îngerul lor păzitor. 
 
 
Mihaela Mihalache 
 
Casnică
 
Pentru dovada că se poate. 
 
Mihaela Mihalache, casnică şi mamă a doi copii în scaune cu rotile, a creat în comuna gălăţeană Lieşti, unde locuieşte, un Centru de zi pentru copiii cu handicap – şi asta din nimic, ba chiar împotriva adversităţilor iniţiale. România liberă a vizitat-o anul trecut: „Mihaela a mers din poartă-n poartă, acolo unde ştia că există câte un copil cu probleme grave. A stat de vorbă cu părinţii şi ei au fost de acord că e bine să-şi dea copiii la un astfel de Centru, în care să stea câteva ore pe zi. Aflase, pe atunci, de cinci astfel de copii. <<Surpriza mea a fost ca primarul să mă asculte. Mi-a zis că se va gândi la propunerea mea, să găsească o soluţie.>> S-a încercat, mai întâi, ca într-o grădiniţă din comună să fie aduşi copiii cu handicap. Părinţii celorlalţi copii, cei normali, s-au opus. (...) Vestea bună a venit în decembrie 2009, când primarul i-a spus că s-a găsit soluţia. O parte din clădirea în care func¬ţiona Poliţia locală a fost dată în folo¬sinţa viitorului Centru. (...) Ai nevoie de tot felul de aprobări, să înfiinţezi o astfel de instituţie. A nimerit la uşa Asociaţiei „Inimă de Copil”. Ideea ei a fost imediat îmbrăţişată, iar cei de la fundaţie au venit imediat în Lieşti. Au curs apoi vizitele instituţiilor statului - Inspectoratul Şcolar Judeţean, specialiştii de la Inspectoratul pentru Persoanele cu Handicap. Mihaela ştia un kinetoterapeut, un prieten, de la Tecuci, care a venit din prima clipă alături de ea, ca voluntar. Deschiderea oficială a Centrului a fost în februarie 2010. (...) Un patron de magazin din comună a venit la ea şi i-a spus că el asigură, gratuit, mâncarea copiilor din Centru. (...) La bisericile din comună au început să se facă chete pentru noul Centru. Unde azi sunt înscrişi 13 copii, dintre care trei din comunele învecinate. Primăria achită utilităţile noii instituţii, iar Asociaţia Inimă de Copil plăteşte salariile Mihaelei şi kinetoterapeutului Sorin Vizitiu.” (Dan Gheorghe, RL)
 
de notat 
  • Magda Coman, model profesionist, a ajuns într-un scaun rulant în urmă cu şapte ani, la 23 de ani. Accidentul a determinat-o să fondeze o asociaţie prin care să acţioneze pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi. De câţiva ani se ocupă de organizarea unui spectacol anual de modă în care modelele defilează din scaune cu rotile. „Mulţi au fost uimiţi la prima ediţie. Eu încerc să creez o altă mentalitate, într-o ţară cufundată în ignoranţă. Sper ca puterea exemplului să-şi spună cuvântul" – a citat-o anul trecut România liberă.
 
 
Dragoş Nicolăescu
 
Antreprenor social 
 
Pentru sprijinirea economiei sociale.  
 
Prin site-urile de crowdfunding oricine poate deveni „înger” pentru o afacere, mai ales una socială. Acum şi în România. Lansată vara trecută, platforma PotSiEu.ro se prezintă ca „prima platformă online de crowdfunding dedicată exclusiv proiectelor de antreprenoriat social din România”. Platforma – deschisă, aşadar, „doar proiectelor cu o componentă durabilă şi de ajutor social” – a fost iniţiată de Dragoş Nicolăescu, împreună cu Asociaţia pentru Proiecte Sociale Sustenabile. „Am iniţiat platforma PotSiEu pentru că am considerat că este o mare nevoie de a ajuta în mod inteligent şi alternativ pe cei care doresc să intre în antreprenoriat pentru o cauză bună, dar care au o mare piedică în mobilizarea capitalului de început”, explica anul trecut antreprenorul Dragoş Nicolăescu, pentru revista Biz. Leii pot veni. 
 
de notat 
  • Suma investită de organizaţia internaţională NESsT în susţinerea dezvoltării întreprinderilor sociale din România, cu sprijinul partenerului său strategic local, Romanian-American Foundation, a depăşit anul trecut 1 milion de dolari. „Specificul implicării NESsT în susţinerea întreprinderilor sociale este faptul că organizaţia asigură celor interesaţi să dezvolte o întreprindere socială nu doar un grant de start-up, ci un pachet complex de consultanţă individualizată”, explica Zoltan Bereczki, Enterprise Development Manager în cadrul NESsT România, citat de revista Cariere. Din peste 100 de organizaţii care au trecut prin etapa de planificare a ideii de întreprindere socială, 12 se află în etapa de incubare, ceea ce înseamnă că planurile de afacere au fost premiate de către NESsT cu granturi pentru punerea ideii în practică. 
 
 
Consiliul Investitorilor Străini 
 
Organizaţie de afaceri
 
Pentru că a pus degetul pe o rană adâncă.  
 
Campania „De profesie: medic în România" lansată anul trecut de Consiliul Investitorilor Străini (CIS), şi implementată de GMP PR, a obţinut şi o recunoaştere internaţională, în cadrul Galei European Excellence Awards. Dar buna realizare a campaniei este chiar mai puţin importantă decât scopul asumat: „atenuarea uneia dintre cele mai stringente probleme ale sistemului de sănătate din România – exodul personalului medical –, care afectează starea de sănătate a românilor pe termen lung şi are consecinţe severe asupra economiei naţionale.” În cifre, 14.000 de medici au părăsit ţara noastră în ultimii cinci ani; numărul de medici la mia de locuitori este de numai 2,4 în România, în timp ce media celorlalte ţări europene este de 3,4. De aceea campania CIS are ca obiectiv creşterea la 2,6 a numărului de medici la mia de locuitori în România, până în 2015, prin stoparea exodului şi atragerea de doctori în ţară. Pentru aceasta, CIS, prin Grupul de Lucru pentru Sănătate, prezidat de GSK România, propune crearea unei coaliţii între mediul de afaceri şi autorităţi pentru a genera acţiuni care să susţină reformarea sistemului de management al resurselor umane din sistemul de sănătate. 
Primul proiect lansat în cadrul campaniei aparţine GSK România şi urmăreşte creşterea reputaţiei medicilor, ca profesionişti. TVR a difuzat anul trecut 12 poveşti ale unor medici din România care au refuzat să plece şi s-au dedicat profesiei aici, reuşind chiar să schimbe câte ceva în sistemul medical autohton; iar Hotnews.ro a prezentat 18 reportaje multimedia despre doctori, mai ales tineri, care luptă cu şi pentru sistemul medical, în ciuda greutăţilor inerente şi a salarilor mici. Pentru 2014, CIS plănuieşte o serie de cursuri şi workshop-uri dedicate medicilor (pe teme precum comunicarea medic-pacient, leadership etc.) şi scheme de finanţare a proiectelor demarate de medici. Sănătate! 
 
de notat 
  • Anul trecut s-a vorbit peste tot despre cel mai mare proiect de antreprenoriat social din România, „Fabricat în Ţara lui Andrei”: o competiţie de proiecte, cu scopul dezvoltării câtorva afaceri sociale ori comunităţi locale din România; pentru cele mai bune 10 proiecte, Petrom a alocat o finanţare totală de 350.000 de euro.
  • Petrom a devenit anul trecut şi prima companie din domeniul energetic din România care a publicat un raport de sustenabilitate realizat conform cerinţelor Global Reporting Initiative, standard de raportare internaţional care colează informaţii despre performanţele economice, de protejare a mediului şi de responsabilitate socială.
 
 
Prinţul Charles, Paul Lister 
 
Moştenitorul tronului Regatului Unit; milionar şi filantrop britanic 
 
Pentru lecţiile despre ţara lor furnizate românilor. 
 
Deja un vechi avocat al peisajului transilvănean nealterat, Prinţul Charles a subliniat anul trecut, într-un mesaj transmis cu ocazia lansării părţii a treia a documentarului Wild Carpathia, că România îşi distruge nepreţuita zestre de păduri virgine. (Potrivit unor calcule oficiale, din cele 322.000 ha de păduri virgine aflate în ecoregiunea carpatică, 210.000 sunt în România.) În mesaj, Alteţa Sa Regală Prinţul de Wales a spus: „În anumite zone deja este prea târziu şi situaţia se înrăutăţeşte în fiecare zi. Se estimează că România pierde 3 hectare de pădure virgină pe oră. Iar jumătate din acest fenomen se petrece în zone care ar trebui să fie protejate. (...) Munţii Carpaţi din România cuprind cele mai vaste zone de pădure virgină din Europa Centrală şi de Est. Aceste păduri sunt o adevărată sărbătoare a biodiversităţii, excepţional de bogate atât ca faună, cât şi ca floră. (...) Asta face din Carpaţii româneşti o comoară naturală nepreţuită, într-un continent care de mult şi-a pierdut astfel de comori sălbatice. (...) Trebuie să sensibilizăm urgent oamenii, atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, şi asta face şi documentarul Wild Carpathia, pentru că se referă la respectarea valorilor naturii şi a modului în care tot ce este viu se interconectează." 
Ajungem astfel la rolul miniseriei Wild Carpathia, în trei părţi, difuzată deja la nivel mondial – şi cu care România defilează la târgurile internaţionale de turism. „Wild Carpathia" este conceptul lui Paul Lister, fondator al European Nature Trust, o organizaţie care are ca scop protejarea marilor areale sălbatice şi a regiunilor naturale degradate de pe continentul european. Excelentul documentar prezintă, prin ochii unor britanici, frumuseţea Munţilor Carpaţi din România, în încercarea de a arăta străinilor diversitatea faunei şi florei din zonă – dar, poate şi mai important, atrage românilor atenţia asupra comorii de care se pot încă bucura şi pe care trebuie să o conserve.
 
de notat 
  • La sfârşitul lunii mai anul trecut, undeva între localităţile Archita (jud. Mureş) şi Roadeş (jud. Braşov), ASR Prinţul de Wales a plantat copacul cu numărul 1 milion din cadrul programului Plant for the Planet, implementat de ACCOR Hotels în 21 de ţări. În România, proiectul este realizat în parteneriat cu fundaţia Mihai Eminescu Trust (MET), sub denumirea „O pădure pentru fiecare şcoală”, şi are ca scop ca scop reîmpădurirea zonelor degradate, calamitate sau defrişate din Transilvania şi creşterea gradului de conştientizare a importanţei pădurilor şi a protejării mediului înconjurător în rândul tinerilor. Până acum, programul a implicat 4.500 de elevi şi profesori români, alături de ocoale silvice şi alte autorităţi silvice regionale. MET şi ACCOR vor continua acest program şi în anii următori .
 
 
Caroline Juler, Camilla Rooney
 
Istorică de artă; muzeografă 
 
Pentru că sunt prietenele britanice ale românilor ;) 
 
Caroline Juler, galeză cu studii de istoria artei, a ajuns în Transilvania în urmă cu două decenii. „Venisem la un festival de artă, la Sfântul Gheorghe, în Covasna. Mi-au plăcut locurile, oamenii, tradiţiile populare. Mi-am zis: «Am să mă întorc aici!». A fost momentul în care o româncă, istorică de artă, mi-a spus: «Te vei întoarce, dar acum nu pleca înainte să vezi Maramureşul!». Mi-a dat numele unui sat: Deseşti, şi al unei localnice: Parasca Făt. Am luat trenul, apoi maşina şi am ajuns la Deseşti, fără să am alt reper decât numele Parascăi... La Deseşti am stat 8 zile. Parasca e o femeie plină de entuziasm. A vorbit cu mine numai în franceză... De la Parasca am cules primele mele informaţii despre zonă. Până atunci, în vara lui 1993, nu auzisem nimic despre Maramureş. Parasca mi-a desluşit primele lucruri. (...) M-a impresionat faptul că locul rămăsese atât de mult... neschimbat, în trecut. (...) Arhitectura maramureşeană, portul popular mi-au stârnit interesul, ca istoric de artă... 18 ani m-am documentat despre tradiţiile locale şi am pus totul într-o carte” – a citat-o anul trecut Jurnalul Naţional pe doamna Juler, care invită acum şi alţi conaţionali să viziteze ţara unde s-a aşezat.
Camilla Rooney, londoneză de origine, predă engleza copiilor clujeni din clasele primare de la Transylvania College şi colaborează cu muzeele etnografice din zonă. În paralel, a creat un blog unde face PR pentru artişti şi artizani handmade din toată Transilvania. Blogul, cu vizitatori din toată lumea, le oferă artiştilor locali posibilitatea de a-şi vinde, fără intermediari, creaţiile din hârtie, lemn, sticlă şi lână. „Românii nu sunt conştienţi de propria lor valoare. Blogul meu e ca o oglindă îndreptată spre români, o oglindă pe care eu o arăt şi care spune: «Voi faceţi asta, voi faceţi toate aceste lucruri frumoase. Nu înţeleg de ce aveţi nevoie de mine ca să vedeţi!»“, se întreba anul trecut doamna Rooney, citată de Adevărul. În vara lui 2012, a pus la cale un festival al Jocurilor în Pădurea Hoia, „una dintre cele mai bântuite păduri din Europa”, iar anul trecut a pregătit un Festival al Poveştilor, un „muzeu viu“, cu oameni, obiceiuri şi moduri de a trăi. „Aici, la Muzeul Etnografic din Cluj, pot face multe lucruri pe care în Anglia nu le-aş fi putut face. Sunt bucuroasă că am şansa asta. Într-un muzeu din Anglia aş fi făcut probabil ceaiul“, a râs englezoaica.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: