Franţa, în pragul unei prăbuşiri nervoase din cauza tensiunilor create de extrema dreaptă. Isteria anti-Macron, la cote maxime

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto Arhivă
Foto Arhivă

Franţa pare în pragul unei crize de isterie anti-Macron şi întrebarea este cât din aceste răbufniri nervoase din partea dreptei radicale sunt spontane şi cât sunt calculate. Totuşi, ele nu par menite să o favorizeze pe Le Pen cât să lovească în Macron, scrie în Politico John Lichfield, fost editor internaţional şi corespondent The Independent la Paris vreme de 20 de ani.

Macron a fost pălmuit de un tânăr şomer care şi-a motivat gestul la proces prin faptul că Macron a accelerat „decăderea” Franţei”. Într-un alt incident recent, liderul radicalilor de stânga din Franţa, Jean-Luc Mélenchon, a fost atacat cu făină la un protest. Luna trecută, un grup de generali în rezervă avertizau într-o scrisoare „absurdă” asupra iminenţei unui război civil.

Franţa este în pragul unei prăbuşiri nervoase înaintea alegerilor regionale de duminică şi la 10 luni distanţă de alegerile prezidenţiale, scrie Politico.

Expertul francez în lumea arabă Gilles Kepel a definit un „jihadism atmosferic” - o stare psihică generalizată care promovează islamismul radical. Politic, Franţa suferă de „leppennism atmosferic” - o stare mintală de anxietate permanentă care favorizează avansul dreptei ultranaţionaliste, anti-europene.

Cei care au contribuit la situaţie au fost site-urile de dreapta, cu strategiile lor de denigrare şi exagerare a lucrurilor, ca şi Le Pen şi susţinătorii ei.

Eric Zemmour, un comentator politic popular din Franţa, a apreciat că Marcron a primit ce merită pentru că a „desacralizat” funcţia prezidenţială.

Politicienii şi comentatorii de stânga s-au alăturat şi au contribuit de asemenea la acest trend - Macron nu doar că ia decizii politice greşite, ci e „violent” şi „distructiv”.

Între timp, sondajele de opinie arată că opoziţia mainstream din Franţa beneficiază prea puţin de aceste exagerări privind starea jalnică a liberalismului în Franţa - în schimb Le Pen are de câştigat. 

Această isterie anti-Macron nu a cuprins însă pe toate lumea, ultimul sondaj Ifop arătând că Marcon are un rating mare în rândul opiniei publice franceze - cota sa se ridică la 50%.

Totuşi Franţa rămâne o naţiune divizată în condiţiile în care tânjeşte spre o revenire la normal după pandemie şi manifestă o dorinţă incipientă de a răsturna scena politică.

Macron a primit din nou încredere din partea populaţiei tinere şi a vârstnicilor după ce, în ciuda sfaturilor experţilor, a deschis Franţa mai devreme, cu succes.

Mulţi alţi cetăţeni dau însă vina pe Macron pentru toate lucrurile rele care s-au petrecut în Franţa pe parcursul pandemiei, în ciuda susţinerii puternice financiare din partea statului şi a campaniei de vaccinare.

Linia principală de fractură în Franţa e în mare parte geografică şi constă în prăpastia adâncită dintre ariile metropolitane de succes, care privesc spre exterior, şi provincie, sate şi unele suburbii în dificultate, care privesc spre interior.

Aceste diviziuni sunt cunoscute şi au un corespondent în fracturile din spatele Brexitului, în Marea Britanie, şi în dezbinarea din America lui Donald Trump.

Totuşi în joc sunt şi factori pur interni. Structura dreapta-stânga ce modela opinia politică din Franţa s-a prăbuşit - la lovitura finală a contribuit şi Macron, care i-a cules roadele, dovadă  victoria sa electorală din 2017.

De atunci Emmanuel Macron nu a reuşit să dea o direcţie sau să imprime o structură coerentă reformelor sale; în plus, atât mass media cât şi politicienii de centru-stânga şi centru-dreapta îl descriu şi în prezent ca pe un politician arogant şi insolent - de aici şi limbajul extrem de dur al unor comentatori politici altfel rezonabili.

Unul dintre eşecurile mari ale preşedintelui francez este incapacitatea de a crea o mişcare centristă.

Cât despre alegerile regionale de duminică, opiniile înalt favorabile nu-l vor ajuta prea mult. Partidul său, La République en Marche, e la 26% în sondaje, faţă de 27% cât are Adunarea Naţională a lui Marine Le Pen.

Partidul lui Le Pen, Adunarea Naţională, ar putea câştiga în primul tur 6 regiuni din 13 şi are şanse bune să pună mâna cel puţin pe o regiune - Marsilia-Nisa - Avignon în turul al doilea, pe 27 iunie, în timp ce unele voci politice nutresc speranţa câştigării şi regiunii estice, Grand Est.

Pe de altă parte, alianţele au devenit dificile după ce candidaţii regionali ai Adunării naţionale sunt deconspiraţi frecvent ca neo-nazişti, antisemiţi sau islamofobi.

Chiar şi aşa, în mare parte campaniile regionale ale stângii, respectiv ale dreptei mainstream au preferat să-l atace pe Macron decât să o critice pe Le Pen.

Dacă Le Pen câştigă regiunea Marsilia-Nisa - Avignon va fi un cutremur mic ce poate anunţa un cutremur major la alegerile prezidenţiale, deşi e mult de muncă până la 50% cât are pragul un scrutin prezidenţial.

Câştigarea unei regiuni are potenţialul să-i sporească credibilitatea lui Le Pen, iar dacă câştigă mai multe nivelul de isterie de pe scena politică franceză riscă să explodeze.

Poate o divizare de tip Trump în Franţa să prefigureze succesul unui Trump francez? se întreabă John Lichfield. Puţin probabil dar, având în vedere atmosfera politică febrilă din Franţa, nu e cu totul imposibil.

Alegerile regionale se bazează pe reprezentare proporţională spre deosebire de cele legislative, astfel că sunt neobişnuit de favorabile unor manifestări puternice ale partidului cunoscut anterior ca Frontul Naţional, potrivit France 24. Mai mult decât atât, în al doilea tur de scrutin  apar de regulă voturi puternic împărţite între trei sau patru partide - „triangulări” sau „patruunghiulări”, cum sunt numite astfel de bătălii în franceză.

Bărbatul care l-a pălmuit pe Macron, condamnat la 18 luni de închisoare, dintre care patru cu executare

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite