Cum au devenit eurosceptice ţările Europei Centrale

Democraţiile insuficient consolidate, diferenţele economice încă puternice dintre Vest şi Est şi standardele duble practicate de unele companii au dus la accentuarea resentimentului faţă de Uniunea Europeană.

Euroscepticismul continuă să fie în creştere în Europa Centrală, o tendinţă care îi uimeşte pe mulţi, având în vedere că banii veniţi de la Bruxelles au ajutat multe ţări din regiune să se dezvolte. De altfel, regiunea nu a fost niciodată mai prosperă, remarcă EUobserver într-o analiză pe această temă. 

Însă, în ciuda acestui fapt, resentimentul faţă de Uniunea Europeană este din ce în ce mai puternic. Unii au ajuns chiar să numească Bruxelles-ul „noua Moscovă“.

La această situaţie s-a ajuns din trei motive, consideră Jakub Wisniewski, directorul centrului de reflecţie GLOBSEC cu sediul la Bratislava.

Democraţii tinere, vulnerabile în faţa populismului

În primul rând, Europa Centrală este vulnerabilă în mod special în faţa populismului. Iar activitatea preferată a populiştilor din Europa a devenit lansarea de atacuri la adresa Bruxelles-ului.

Ultima criză economică a condus la o ascensiune a acestui curent inclusiv în statele occidentale, care, vreme îndelungată, au acumulat bogaţii şi şi-au consolidat instituţiile, având astfel, în prezent, sisteme politice şi sociale greu de zdruncinat. În contextul în care nici măcar Germania şi Franţa nu sunt imune în faţa populismului, faptul că acest curent şi-a făcut loc în Europa Centrală nu ar trebui să fie o surpriză.

Asta cu atât mai mult cu cât democraţia şi pieţele libere au apărut în regiune în urmă cu numai 25 de ani. În această zonă există o piedică mai slabă în faţa unor lideri politici egoişti, care otrăvesc minţile oamenilor cu promisiuni deşarte sau iresponsabile şi care sunt gata să atace dreptul la libera exprimare şi chiar independenţa justiţiei, se arată în analiza publicată de EUobserver.

Clasa de mijloc, înclinată spre moderaţie, este mai puţin prezentă în ţările din această regiune a Europei. Iar statul protecţiei sociale tinde să aibă o capacitate mai mică de a redistribui în mod generos veniturile şi de a le oferi oportunităţi celor săraci.

Şocul tranziţiei către democraţie, mai mare decât se anticipa

În al doilea rând, şocul tranziţiei de la comunism la democraţie este mai mare decât s-ar fi putut anticipa. Societăţile central-europene au primit lovituri serioase la mai multe niveluri: economic, politic, social şi chiar cultural. 

În timp ce marile oraşe se occidentalizau rapid, zonele de provincie au fost adesea uitate în eforturile de dezvoltare economică şi de adoptare a standardelor UE. 

Apoi, existenţa spaţiului Schengen le-a permis oamenilor să călătorească şi să vadă prosperitatea altor ţări din blocul comunitar, după care aceştia s-au întors cu amărăciune acasă.

De altfel, realitatea economică obiectivă este mai puternică decât ar fi dispuşi să recunoască mulţi politicieni din Europa Centrală. Bunăoară, pentru a ajunge la nivelul de prosperitate al Germaniei, polonezii sau ungurii ar trebui să mai muncească aproximativ 30-40 de ani. 

Iar oamenii devin nerăbdători şi vor ca liderii lor să le ofere scurtături, o cale rapidă spre „recuperarea demnităţii“, înţelegând prin „demnitate“ libertatea de a alege alte modele şi standarde apărute odată cu procesul europenizării. 

În plus, pentru cei din Est, a fi eternul elev al occidentalilor presupune un consum psihologic, în contextul în care multe puncte de vedere nu s-au schimbat în cadrul unui mediu democratic, ci, mai degrabă, pe fondul nevoii de a accepta condiţiile impuse de Bruxelles pentru aderarea la blocul comunitar.

Îngrijorări privind standardele duble

În al treilea rând, consideră Jakub Wisniewski, există preocupări reale legate de standardele duble. În regiunile din estul Europei, companiile vând produse de o calitate mai slabă. Totodată, serviciile digitale sunt mai puţin accesibile din Slovacia, de pildă, decât din Austria, continuă el. Iar prejudecăţile despre „esticii săraci“ se menţin în fosta UE a celor 15.

De asemenea, unele decizii luate la nivelul blocului comunitar reflectă mai mult nevoile societăţilor postindustriale din Vest, nu pe cele existente în Est.

Nu ajută nici faptul că, adesea, vocea Europei Centrale rămâne neauzită. De exemplu, regiunea este inferior reprezentată în instituţii precum Serviciul European de Acţiune Externă, iar sediile centrale ale instituţiilor UE se află, în general, în Europa Occidentală. 

Probleme care se vor estompa în timp

Pe termen scurt, este de părere directorul centrului de reflecţie GLOBSEC, aceste turbulenţe vor persista, generând, probabil, noi ciocniri şi noi nemulţumiri, mai ales privind apropiatele negocieri bugetare sau privind problemele Poloniei în materie de stat de drept.

Pe termen lung însă, toţi aceşti factori vor acţiona în favoarea reconcilierii şi a unei cooperări armonioase. De cele mai multe ori, populiştii ajung să piardă încrederea cetăţenilor. Iar undele de şoc provocate de schimbările postcomuniste vor dispărea în contextul în care noile generaţii vor semăna din ce în ce mai mult cu cele din Europa Occidentală.