Povestea lui Asad Shah este cât se poate de reală şi, chiar dacă nu a făcut înconjurul lumii, a zguduit puternic opinia publică din Scoţia şi Marea Britanie. Vă propun să ne întoarcem câteva zile în luna martie, chiar în Săptămâna Patimilor pentru credincioşii catolici, şi să asistăm la o scenă cumplită din viaţa unui om care, deşi era un pacifist convins, manifestându-şi prietenia în mod deschis faţă de toată lumea, indiferent de confesiunea religioasă, a fost ucis tocmai pentru că îşi iubea aproapele şi dorea ca pacea să revină din nou în această lume...  

Asad Shah, 40 de ani, un modest comerciant pakistanez de confesiune musulmană, a imigrat în Scoţia în anii 1990, reuşind să se integreze cu succes. Asemeni multor alţi musulmani se considera un bun cetăţean scoţian, pe pagina sa de Facebook postând chiar un panou rutier în alb şi albastru, culorile provinciei unde trăia, pe care a scris cu mândrie: „Bine aţi venit în Scoţia!“. Membru al comunităţii musulmane ahmadi (o minoritate religioasă născută în India în secolul al XVIII-lea, care se reclamă din islam, dar care este considerată o erezie de către musulmanii ortodocşi), fidel devizei ahmadi care propovăduieşte „Iubire pentru toţi şi ură pentru nimeni“, Asad Shah avea frumosul obicei de a posta mesaje de pace, iertare şi simpatie, adresate tuturor indiferent de opţiunile religioase şi filozofia lor de viaţă.

Pe data de 22 martie, cu ocazia Sfintei zile de Vineri din săptămâna Patimilor, cu câteva ore înainte de a fi asasinat, Asad Shah a postat pe Facebook un mesaj emoţionant adresat creştinilor catolici: 

„Vă doresc Paşte fericit vouă şi ţării mele creştine pe care o iubesc din suflet! În numele lui Allah, să păşim împreună pe urmele Preasfântului Iisus Hristos (Pacea să fie cu El!) şi să ne dorim să avem armonie între cele două lumi!“. 

Aceste cuvinte atât de frumoase l-au costat însă viaţa. La numai patru ore după ce a postat mesajul, un individ îmbrăcat într-un veşmânt tradiţional musulman a venit la magazinul său, au schimbat câteva cuvinte şi apoi l-a înjunghiat pe comerciant cu nu mai puţin de 30 de lovituri de cuţit. Înainte să fugă, asasinul şi un complice care i s-a alăturat între timp au avut timp să-l rănească şi pe fratele lui Asad, care se adăpostise într-un magazin vecin. Deşi a fost transportat de urgenţă la spital, Asad Shah nu a supravieţuit rănilor profunde.

Vestea s-a răspândit imediat, iar vecinii au rămas stupefiaţi aflând de asasinarea acestui om despre care spuneau că era nu numai o persoană pacifistă, ci şi foarte serviabil, modest şi popular în cartierul său. La scurt timp, poliţiştii au arestat un suspect, un musulman de 32 de ani care, din primele declaraţii, se pare că a fost deranjat de faptul că un co-religionar a adresat catolicilor urări cu ocazia Paştelui. Cu alte cuvinte, Asad a fost asasinat din cauza unor prejudecăţi religioase, fiind considerat un apostat. Conform anumitor hadith-uri (învăţături şi maxime ale Profetului, separate de Coran), fundamentaliştii islamici consideră că au obligaţia de a-i ucide pe toţi cei care reneagă islamul, în acest caz estimând că mesajul adresat creştinilor constituie un motiv întemeiat pentru a asasina un om. Mi-aş face o cruce, dar temporar sunt paralizată...


Anchetatorii au afirmat că legătura dintre această crimă şi mesajul de prietenie postat de Asad Shah este evidentă, acest caz dramatic şi absurd deopotrivă, şocându-i nu numai pe scoţieni, ci şi pe englezi. Situaţia devine tot mai critică pe zi ce trece, Anglia fiind ţara care a tolerat şi încă tolerează numeroase excese din partea musulmanilor radicali care au reuşit să aplice Şaria (Sharia) în numeroase zone ale regatului. Mai mult, un corp de elită a avocaţilor din Marea Britanie a luat chiar iniţiativa de a elabora un îndrumar care să permită armonizarea unor prevederi ale legislaţiei britanice cu preceptele islamiste fundamentaliste. Cu alte cuvinte, se fac presiuni tot mai mari pentru realizarea unor intervenţii în legislaţia britanică care să fie în concordanţă cu codul islamic. Din nefericire, mulţi dintre cei care ne guvernează nu au înţeles că identitatea europeană nu poate fi negociată în funcţie de interesele tuturor noilor veniţi şi că, într-o zi, acceptând atâtea concesii, va sfârşi prin a fi acaparată de legea celui mai puternic şi obraznic, nu a celui mai tolerant. Istoria se va scrie cu multe scrâşniri de dinţi, iar oamenii îşi vor pierde răbdarea văzând cum sunt vânduţi pentru tot felul de arginţi de proprii lor conducători. Până atunci însă, vocea unui om care propovăduia toleranţa s-a stins şi tot mai puţini asemeni lui se vor încumeta pe viitor să înalţe punţi între oameni...    

Credincioşii ahmadi, ţinta musulmanilor fundamentalişti 

Pentru a înţelege complexitatea acestui caz, trebuie luat în calcul şi faptul că Asad Shah era membru al unei comunităţi religioase care, deşi se revendică din islam, este considerată o sectă de către musulmanii ortodocşi, deoarece predică toleranţa religioasă, reforma islamului şi mărturiseşte un cult aparte faţă de persoana lui Iisus Hristos. În numele religiei sale, Asad era un adept al armoniei între religii şi obişnuia să adreseze creştinilor urări cu ocazia marilor sărbători religioase. În Scoţia, comunitatea ahmadi numără 500 de adepţi, comerciantul pakistanez fiind unul dintre membri săi activi. De nenumărate ori, acesta a postat clipuri realizate chiar în magazinul său, în care se ruga pentru întreaga umanitate şi îi îndemna pe cunoscuţii săi să urmeze „adevărata cale a lui Iisus Hristos“ pentru a aduce pace între cele două lumi, aşa cum a menţionat şi în ultimul său mesaj adresat catolicilor scoţieni.

Conform cotidianului scoţian Daily Records, în urma postării acestor mesaje, comerciantul intrase de mai mulţi ani în vizorul unui grup musulman militant contra adepţilor ahmadi, denunţaţi drept apostaţi şi necredincioşi. Asad Shah era considerat „un fals profet“, iar după asasinarea lui, pe pagina de Facebook a unei astfel de grupări au apărut numeroase mesaje care salutau asasinarea acestuia. Şi, aşa cum ne-am obişnuit, autorităţile ştiau de activităţile acestor extremişti, în ultimii ani, mai multe publicaţii britanice denunţând faptul că asociaţia difuzează diverse apeluri prin care incită la asasinarea membrilor comunităţii ahmadi, consideraţi eretici.   

Prezentă mai ales în Pakistan, în India şi în Nigeria, minoritatea religioasă ahmadi este o mişcare musulmană reformistă al cărui fondator, Mirza Ghulam Ahmad se prezintă ca fiind un profet desemnat de Allah să restaureze islamul în forma sa pură şi să oprească orice război religios. Această credinţă într-un nou profet este văzută cu ochi răi de musulmanii ortodocşi care o consideră o erezie. De altfel, sediul comunităţii ahmadi s-a mutat la Londra încă din anul 1984, când responsabilii săi au fost expulzaţi din Pakistan, conform unei legi care le interzicea fidelilor ahmadi să se numească „musulmani“.

Nu e oare mai necredincios şi mai apostat un individ care ia locul lui Dumnezeu şi face el singur ordine printre oameni cu cuţitul sau cu kalaşnikovul?! 

Dar nici în noua ţară de adopţie nu şi-au găsit liniştea. „Acest tip de comportament criminal este odios şi inacceptabil“, au spus responsabilii moscheii din Glasgow. Eu cred că aceste condamnări verbale nu mai sunt însă suficiente. După fiecare atentat din Europa, autorităţile musulmane condamnă cu fermitate crimele comise în numele islamului, dar ce întreprind în mod concret în privinţa fanaticilor islamici?! Nu e oare mai necredincios şi mai apostat un individ care ia locul lui Dumnezeu şi face el singur ordine printre oameni cu cuţitul sau cu kalaşnikovul?! „Cancerul sectarismului trebuie eradicat peste tot în lume, inclusiv în rândul musulmanilor", a spus şi Humza Yousaf, ministru în cadru executivului de la Edinbourg, prezentat ca fiind „singurul ministru musulman" din guvernul scoţian. Trebuie, trebuie, dar cum şi când?! Ca întotdeauna autorităţile sunt surprinse şi uşor abătute în astfel de momente, deşi ameninţările şi incitările la violenţă împotriva fidelilor ahmadi fuseseră de multe ori semnalate în presa locală. Acum, în închisoare, un criminal are şanse să devină şi mai fanatic decât înainte, iar vocea unui om care propovăduia prietenia între oameni s-a stins pentru totdeauna. Şi această nedreptate nu este oare tot inacceptabilă?!...     

Ahmadiyya, o sectă eretică sau un model de toleranţă?

Fidel tradiţiei Ahmadiyya, avocatul şi scriitorul Asif Arif aduce la lumină în cartea „Ahmadiyya: un islam interdit", povestea acestei minorităţi religioase persecutate de musulmanii ortodocşi. Acesta afirmă că fidelii ahmadi au înainte de toate o problemă identitară: ei se revendică din religia islamică, dar musulmanii nu-i consideră că fiind asemenea lor. Mişcare religioasă fondată în India de către Mirza Ghulam Ahmad care a trăit la sfârşitul secolului al XIX-lea în Penjab, Ahmadiyya se revendică din sunism, ramură majoritară în islam şi numără în prezent peste 10 milioane de fideli în lumea întreagă. Asif Arif subliniază faptul că membrii acestei comunităţi respectă cei cinci stâlpi şi crezul islamului (aqida), se bazează pe Sunna, adică pe tradiţia sacră a islamului ortodox, care consemnează faptele şi cuvintele atribuite profetului Mahomed, dar mai înainte de toate respectă Coranul, ca şi referinţă supremă.

Cu toate acestea, ahmadii sunt consideraţi eretici de musulmanii ortodocşi care reproşează fondatorului comunităţii, mai multe revendicări controversate. În primul rând acesta se prezenta ca fiind unul dintre marii savanţi religioşi trimişi de Allah pentru a dinamiza înţelegerea islamului de către contemporani. Ulterior s-a revendicat ca fiind profet, ceea ce contravine Coranului unde este scris că Mohamed a fost mesagerul lui Allah şi ultimul dintre profeţi. În islam se face o distincţie clară între mesageri şi profeţi, spre deosebire de profeţi, mesagerul fiind persoana care aduce revelaţii suplimentare. Şi, nu în ultimul rând, printr-o revelaţie divină în urma căreia a creat mişcarea Ahmadiyya, Mirza Ghulam Ahmad a declarat că este şi Mesia, promis atât credincioşilor hinduşi şi adepţilor zoroastrismului, cât şi creştinilor. Ultimele două revendicări au produs ruptura iremediabilă între Ahmadiyya şi ortodoxia musulmană.

Diferenţele religioase sunt însă şi mai extinse, aşa-zisa sectă Ahmadiyya având o interpretare total opusă credinţei unanim acceptate în islam referitoare la cea de a doua venire a lui Iisus, la sfârşitul vremurilor, când îl va invinge pe Antihrist (Dajjal). Asif Arif aduce lumină şi în această privinţă: „Adepţii Ahmadiyya invită la o reinterpretare metaforică a textelor escatologice cuprinse în Sunna, în tradiţia sacră a islamului", care se opune tradiţiei creştinismului şi ortodoxiei musulmane. Pentru ahmadi, Iisus nu a murit pe cruce şi nici nu s-a înălţat la cer, ci ar fi supravieţuit tuturor pătimirilor şi s-ar fi refugiat în oraşul Srinagar, în regiunea Caşmir, unde a trăit toată viaţa şi unde a fost înmormântat, ipoteticul mormânt fiind şi astăzi un loc de pelerinaj pentru membrii comunităţii. Din 1974, un amendament din Constituţia Pakistanului stipulează că fidelii ahmadi nu pot fi consideraţi musulmani. Dincolo de excomunicarea lor şi de interdicţia de a face pelerinajul la Mecca, asemeni creştinilor, aceştia suferă numeroase persecuţii, fiind ţintele unor atentate frecvente, produse chiar în moscheile lor.   

Mesajele sale nu au fost doar un act de curaj, ci mai ales un gest de iubire faţă de semeni. Se spune că în Coran este scris că "cel care omoară un om, ucide întreaga umanitate... 

Împânzit de coroane de flori, de lumânări şi sute de mesaje de condoleanţe, din scena unei crime, locul în care a fost asasinat Asad Shah a devenit un loc de reculegere, iar în memoria sa a avut loc un marş la care a participat chiar şi prim-ministrul scoţian Nicola Sturgeon. Fără nicio urmă de ironie, văzând multiplicarea acestor acte inumane chiar şi în rândul musulmanilor, mă întreb oare cât mai putem accepta refrenul cu „islamul, religie a păcii şi a toleranţei"?. Mulţimea de oameni, catolici, agnostici sau atei, i-a adus un omagiu acestui om tocmai pentru că propovăduia aceste valori universale, în ciuda presiunilor care se făceau asupra lui. Mesajele sale nu au fost doar un act de curaj, ci mai ales un gest de iubire faţă de semeni. Se spune că în Coran este scris că „cel care omoară un om, ucide întreaga umanitate“. Cu astfel de crime umanitatea moare în fiecare zi şi cu fiecare suflet ce o însufleţea, iar sfârşitul nu va veni nici de la Dumnezeu, nici de la Allah, ci din inimile noastre împietrite. Poate Asad Shah a ajuns acum într-o lume mult mai bună şi zâmbeşte prietenilor săi catolici, musulmani şi atei care i-au scris negru pe alb: „Îţi mulţumim că ai fost cel mai de treabă om de pe pământ...“.