VIDEO Profil: Dalai Lama, omul ales liderul religios al Tibetului din fragedă pruncie

VIDEO Profil: Dalai Lama, omul ales liderul religios al Tibetului din fragedă pruncie

Dalai Lama doreşte ca autonomia Tibetului să fie obţinută pe căi paşnice FOTO: Mediafax/AFP

În încercarea de a obține autonomia Tibetului, Dalai Lama promovează așa numita „cale de mijloc”, propunând un plan în cinci puncte prin care Tibetul devine un „tărâm al păcii”.

Ştiri pe aceeaşi temă

În martie 1959, când trupele chineze au zdrobit o revoltă în Tibet, Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, a fugit în India, pe când avea doar 20 de ani.

Cum puţine ţări erau pregătite să răspundă acţiunilor Chinei, Dalai Lama avea o sarcină dificilă, aceea de a proteja tibetanii şi tradiţiile lor.

În ciuda celor 50 de ani de exil, influenţa tibetanului s-a extins mult dincolo de comunitatea sa şi este acum recunoscut drept unul dintre cei mai importanţi lideri religioşi ai lumii.

Acestuia i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace în 1989 pentru că s-a opus cu consecvenţă folosirii mijloacelor violente în vederea obţinerii autonomiei Tibetului.

Copilul lider

Al 14-lea Dalai Lama s-a născut la 14 iulie 1935 într-un mic sat de lângă Tibet, într-o familie numeroasă de fermieri.  Părinţii săi, care erau fermieri, l-au numit  Lhamo Dhondub.

La vârsta de doi ani mai liderii budişti l-au recunoscut ca fiind încarnarea celui de-al 13-lea Dalai Lama. Astfel a devenit al 14-lea Dalai Lama înainte de a împlini patru ani.

În 1950, când a împlinit 15 ani, trupele comuniste au invadat Tibetul şi tânărul Dalai Lama a preluat puterea deplină de şef al statului.

În 1951 oficialii chinezi şi-au arogat dreptul de a integra Tibetul în China.

În 1959 tibetanii au protestat împotriva orânduirii chineze, dar  trupele Chinei au zdrobit revolta şi mii de manifestanţi au fost ucişi.

Dalai Lama a fugit în India pe jos şi s-a stabilit în Dharamsala (nordul Indiei), în prezent oraşul care găzduieşte Guvernul tibetan în exil.

 El a fost urmat în exil de aproape 80.000 de tibetani, cei mai mulţi dinte ei stabilindu-se în aceeaşi arie.

Calea de Mijloc

Departe de ţara natală, Dalai Lama a împlinit sarcina de a conserva cultura tibetană şi, totodată, a încercat să facă publică situaţia Tibetului, cerând ajutorul celorlalte naţiuni.

A apelat la ajutorul ONU şi a convins Adunarea Generală să adopte rezoluţii în 1959, 1961 şi 1965, care cereau protejarea poporului tibetan.

Dalai Lama a adoptat „calea de mijloc”, a non-violenţei, pentru obţinerea autonomiei Tibetului.

În 1987, pe fondul protestelor din Lhasa împotriva aducerii populaţiei chineze în Tibet, acesta a propus un plan de cinci puncte, prin care a cerut stabilirea Tibetului ca „zonă a păcii”.

Tocmai această „rezistenţă paşnică”, susţinută şi promovată de Dalai Lama, i-a adus în 1989 Premiul Nobel pentru Pace.

Diplomaţie şi revoltă

În ciuda neînţelegerilor, Dalai Lama a căutat mereu să stabilească un dialog cu autorităţile de la Beijing. Discuţiile dintre cele două părţi au început în 1993, dar au încecetat timp de aproape un deceniu.

Discuţiile au fost reluate în 2002 şi au continuat cu intermintenţe, dar fără nici un progres evident.

Tensiunile dintre China şi Guvernul tibetan în exil s-au agravat în urma unei revolte din Tibet, în martie 2008. La început au fost nişte proteste răzleţe suscitate de aniversarea răscoalei din 1959, dar acestea s-au transformat treptat în revolte de stradă în  Lhasa, care s-au extins şi în regiunile vecine.

În timpul manifestaţiei violente au murit cel puţin 18 chinezi şi 200 de tibetani, potrivit declaraţiilor oficialilor celor două ţări.

Noi provocări

Unii activişti tibetani mai tineri consideră că politica pacifistă promovată de Dalai Lama nu funcţionează, deşi cei mai mulţi locuitori ai Tibetului sunt de acord cu principiile liderului spiritual.

De asemenea există îngrijorări cu privire la cine va conduce Tibetul în viitor.

În martie 2011 Dalai Lama a spus că doreşte să predea responsabilităţile sale politice unui reprezentant ales de popor, spunând că această decizie este în interesul poporului tibetan.

„Dorinţa mea de a preda autoritatea conducerii nu are nimic de-a face cu dorinţa de a mă sustrage responsabilităţii. Pe termen lung, este spre binele poporului tibetan, nu pentru că mă simt descurajat.”

 









 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: