Minelli, cântăreaţă: „În copilărie dădeam concerte în faţa blocului, cu un casetofon“ INTERVIU
0
De la miniconcertele din faţa blocului, cu un casetofon în braţe, până la marile scene nu a fost doar un pas, ci ani de muncă şi căutări ce au condus-o pe Luisa Luca la Minelli, cea care domină topurile internaţionale
Piese precum „Mariola“ sau „Rampampam“ au răsunat la radiourile din România şi din străinătate săptămâni la rând, ocupând locuri de top – inclusiv pe YouTube, unde, în 2019, prima a ajuns în 6 luni la peste 21 de milioane de vizualizări –, dar câţi dintre noi ştiam că sunt cântate şi compuse de o româncă? În spatele hiturilor care au explodat peste noapte se află Minelli, cântăreaţă şi compozitoare. „Adevărul“ a discutat cu Luisa Luca – numele său real – despre cum a început aventura ei în muzică în faţa unui bloc din Slobozia, alături de verişoara ei, cum a evoluat cariera sa de-a lungul timpului, dar şi ce planuri de viitor are şi cu ce artişti i-ar plăcea să colaboreze.
„Adevărul“: Mai întâi de toate, cum ai ales acest nume de scenă aparte – Minelli?
Minelli: Înainte de proiectul meu, mi se spunea des Lisa de la Luisa – numele meu –, însă ca nume de scenă mi se părea destul de basic şi, din dorinţa de a găsi altceva, am făcut o legătură rapidă între Lisa/ Liza/ Liza Minelli (actriţa). Când am spus Minelli, mi s-a părut foarte puternic şi foarte potrivit pentru mine.
Mărturiseai într-un interviu că vrei să ţi-l treci şi în buletin... Cum ai ajuns la această decizie? Ai făcut-o?
Am început să mă gândesc la asta pentru că foarte multă lume crede că aşa mă şi numesc şi cred că ar suna şi foarte bine – Luca Luisa Minelli. Nu am reuşit momentan să o fac, nu e o prioritate, însă mă gândesc pe viitor.
Ştim despre tine că te-ai născut în Slobozia. Cum arăta copilăria ta? Ce fel de copil erai?
Copilăria mea este strâns legată de blocul unde am crescut. Ţin minte că mereu mă găseai în faţa blocului cu un casetofon la purtător, iar cu ajutorul luidădeam adevărate concerte pentru copii din cartier. Făceam echipă cu verişoara mea Cristina şi cântam cu drag pentru toţi cei care ne ascultau. Era activitatea mea preferată, pe lângă jucatul cu păpuşile pe preş. Am fost un copil destul de ascultător, chiar liniştit, aş spune, dar aveam ambiţii foarte mari, drept urmare, la 16-17 ani am plecat spre Bucureşti să îmi urmez visul cu muzica şi nu m-am mai oprit de atunci.
Din faţa blocului pe marile scene
Talentul se moşteneşte în familie sau a prins neaşteptat rădăcini? Când şi cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru muzică?
Îmi plăcea de mică să fiu în centrul atenţiei. Cântam la grădiniţă pentru toate educatoarele, după am continuat să cânt în faţa oglinzii cu un spray în mână, apoi în faţa blocului şi tot aşa până am urcat pe scene adevărate. Iniţial, am cântat pe scenele oraşului meu natal, după aceea au urmat concertele prin ţară, iar acum mă bucur să pot cânta pe scene mari internaţionale. Părinţii mei nu sunt pasionaţi de muzică, cum sunt eu, însă mereu m-au susţinut în orice moment şi m-au ajutat să îmi urmez visul până la capăt.
Ne-ai putea povesti cum a luat naştere prima trupă din care ai făcut parte?
Se numea Shelly şi cântam împreună cu verişoara mea Cristina. Am început să cântăm aşa pentru distracţia noastră şi apoi am trecut la nivelul următor. Ne-am ambiţionat şi am luat legătura cu un producător local, şi atunci am început să scriu propriile piese, pe care mai apoi le cântam în oraş la diferite evenimente locale.
Eşti textieră şi compozitoare şi ai compus piese pentru INNA şi Antonia, dar nu numai. Ce te inspiră atunci când scrii o piesă?
Mă inspir de cele mai multe ori din diferite poveşti de dragoste. Foarte rar scriu despre experienţele proprii. Sursele de inspiraţie sunt diverse şi pot varia: de la diferite cuvinte sau fraze ce îmi pot trezi anumite sentimente, până la scene sau replici din filme care mă pot purta spre noi poveşti. Contează foarte mult starea mea din momentul respectiv. La urma urmei, totul pleacă din interior.
Wassabi şi drumul către Minelli
Ulterior, în 2004, te-ai mutat în Bucureşti şi ai ajuns să faci parte dintr-o trupă doar de fete – Wassabi. Cum ai ajuns în acest proiect? Cum arăta munca în echipă într-o trupă doar de fete?
Am ajuns la Bucureşti ca propunere de a fi a patra fată din trupa Wassabi, formată de Marius Moga. Lui Marius i-a plăcut foarte mult de mine şi aşa am şi rămas să continui în acea formulă. Într-o trupă este un pic diferit, mai ales că toată atenţia se împarte: trebuie să fii într-un fel, să cânţi anumite părţi, şi aşa mai departe. Pentru mine, trupa Wassabi şi acea etapă din cariera mea au fost fix ce aveam nevoie pentru a mă dezvolta la acea vârstă.
Apoi te-ai concentrat pe cariera solo şi ai ajuns să fii recunoscută la nivel internaţional cu single-urile „Mariola“ (2019) şi „Rampampam“ (2021). Cum au luat naştere cele două piese care au urcat în topurile din mai multe ţări?
La 20 de ani am început să mă gândesc la un proiect al meu. Am vrut să îmi găsesc un loc ca artist solo şi, trebuie să recunosc, nu a fost chiar simplu. Sunt 10 ani de muncă prin diferite studiouri, unde am lucrat mult să îmi găsesc un gen muzical care să îmi placă, să îmi modelez vocea, şi am ştiut că vreau să mă concentrez pe un proiect în engleză pentru internaţional. Eram conştientă că va fi de două ori mai greu, dar am ţinut tare la ideea mea. „Mariola“ şi„Rampampam“ au venit în momente de inspiraţie pură, chiar le-am compus destul de repede aş spune, şi mă bucur enorm că au atins un public atât de larg.
Te aşteptai să aibă un asemenea succes?
E greu sa spui că ştii clar că vor fi hituri, însă unele piese poate au mai multe date clare faţă de altele şi te poţi gândi că vor fi nişte piese care vor funcţiona bine. Nu mă aşteptam la un succes atât de mare, însă sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce se întâmplă în jurul meu.
Fidelă muzicii
De-a lungul carierei, ai avut momente în care te-ai gândit să renunţi la muzică? Ce te-a determinat să iei în considerare şi această variantă şi cum te-ai hotărât să rămâi totuşi în domeniu?
Da, am avut multe momente de genul, dar am fost şi conştientă că orice drum de succes necesită experienţe atât bune, cât şi rele, şi am rămas mereu optimistă şi fidelă muzicii.
Ce altceva te-ai fi văzut făcând?
Tot ceva legat de artă, cu siguranţă! Chiar mi-ar plăcea, poate peste câţiva ani, să am un brand propriu de bijuterii.
În timp ce te concentrai pe carieră, ai reuşit să îţi întemeiezi şi o frumoasă familie şi ai devenit mamă. Cum reuşeşti să îmbini viaţa profesională cu cea personală?
Am avut un an sau doi în care am fost mai mult concentrată pe asta, însă şi atunci compuneam şi încercam să nu pierd paşi importanţi. Acum reuşesc să le îmbin plăcut cu ajutorul familiei mele. Altfel, clar, nu aş reuşi să ţin pasul cu toate.
Ce proiecte ai în plan în viitorul apropiat? Dar pe termen lung?
Vreau să lansez cât mai multe piese, plănuiesc câteva colaborări mari care sper să iasă. Iar pe lângă piese, vreau să fac concerte mari şi memorabile. Planurile mele sunt concentrate tot pe muzică.
Se încarcă comentariile...
