Şatra Benz, la Adevărul Live: „Lumea rapului din România e mică, meschină şi individualistă“ VIDEO

Şatra B.E.N.Z., despre fenomenul trap din România 

Interviu Şatra B.E.N.Z. Lu-K Beats, Killa Fonic, Super ED, NOSFE şi Keed, sau mai pe scurt Şatra B.E.N.Z., au venit la Adevărul Live pentru a discuta despre fenomenul trap din România, pentru a-şi exprima părerile despre rapul românesc, dar şi pentru a-şi defini planurile de viitor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Şatra B.E.N.Z. este formată din Lu-K Beats, Killa Fonic, Super ED, NOSFE şi Keed şi este una dintre reprezentantele noului curent muzical denumit trap. Trupa a lansat până în prezent un singur album, denumit O.S.O.D. pe care îl promovează într-un turneu prin România. Despre albumul de debut al trupei, despre planurile de viitor, precum şi povestea fiecăruia dintre membrii trupei, toate le-aţi putut afla la Adevărul Live. 

Interviu Şatra B.E.N.Z. 

Cele mai importante declaraţii: 

„Adevărul“: Şatra B.E.N.Z.! De ce şatră şi nu altă formă de grup?

Super Ed: Pentru că este genul de organizare neorganizată, aşa cum ne place nouă, haotică, liberă. E multă libertate în capul meu în momentul în care zici „şatră“. Asta e dorinţa noastră.

De unde a pornit ideea ca voi să formaţi grupul ăsta?

Super Ed: Nouă ni s-au servit beat-uri de către prolificul nostru producător Lu-K Beats şi noi am scris pe ele şi am înregistrat. Nu ne-am gândit la mare lucru, nu ne-am propus. 

Cum a luat naştere Şatra B.E.N.Z. 

Lu-K Beats: Eu am încercat să aduc trapul în România de prin 2012 şi lumea nu prea înţelegea, era prea agresiv, mult bas şi multe sunete ciudate. Dar am scos primul remix trap din România la piesa „Maraboo“ de la Antonia şi atunci a fost primul contact cu trap al României, cred. Apoi am mai scos eu nişte piese ca producător, între timp l-am descoperit pe Killa, am început să îi produc nişte piese. Nu ne-am grăbit să le scoatem fix atunci în 2012 pentru că ştiam că poate mai bine, aşa că am aşteptat momentul oportun şi am dat cu piesa „Sparg“ pe care au fost şi Guţă şi NOSFE. Piesă fiind un trap foarte dark a avut un succes destul de mare. Am început să ne vedem pe la studio, Guţa l-a adus pe Keed între timp. Am lansat piesă „Cum o dau“, care a avut mare succes, am vrut să fac partea a doua şi din greşeală am intrat pe YouTube şi acolo ai speed şi am dat piesă pe slow şi a ieşit „Trap Army“. Şi am zis că trebuie să fac o piesă în genul asta. Am vrut să fie „Cum o dau II“ şi a ieşit „Trap Army“ cu Şatra. 

FOTO Eduard Enea 

Cântaţi trap. Dar nu e că cel pe care îl auzim în Statele Unite ale Americii, de exemplu.

Super Ed: Nu are cum să fie. Îl adaptăm fără să vrem. Vorbim despre ce trăim noi aici în Bucureşti şi România şi despre cum percepem noi viaţa trăită aici.

Lu-K Beats: Suntem primii care au avut atâta succes la public şi primii care o fac atât de serios. Mai sunt anumiţi MC pe net care pot să zic că o fac în joacă. Noi ne-am dăruit sută la sută am făcut un album în două luni. Am simţit eu un vibe incredibil când ne întâlnim. Ne încărcăm unul de la altul cu energie pozitivă. Avem album doi aproape gata! 

„Bârfa circulă mult mai repede decât lauda“ 

Au fost păreri pro şi contra vizavi de genul abordat, atitudine, versuri. Voi cum va percepeţi?

NOSFE: Cred că e bine că au fost aşa pentru că atunci când se creează foarte multe păreri contra, surprinzător, înseamnă că proiectul e de succes. Noi ne aşteptăm de la piesa „Trap Army“ să avem nişte păreri foarte agresive împotriva noastră, date fiind anumite referiri la anumiţi raperi din România. Eram conştienţi că referinţele alea o să fie percepute greşit. A fost că o capcană şi căzut în capcană asta. Tot timpul când se creează controverse e clar că prinde pentru că se duce vorba. Bârfa circulă mult mai repede decât o laudă.

Aţi lansat un album şi îl duceţi prin ţară. Cum reacţionează publicul?

Super ED: Foarte bine. Entuziasmul e enorm faţă de proiect. Oricare ar fi numărul de oameni prezenţi la concerte, entuziasmul este de trei sute de ori mai mare decât numărul. La Berăria H a fost primul moment în care am realizat dimensiunea a ceea ce facem şi cât de tare îi atinge chestia asta pe oamenii care vin să ne vadă. De la primul vers au început să cânte şi au cântat tot concertul cu noi. 

Aventura membrilor Şatra B.E.N.Z. în lumea muzicii 

Cum a pornit aventură fiecăruia în muzică?

NOSFE: Eu m-am apucat de rap în 2002, am experimentat în primii trei ani foarte multe chestii pentru că nu eram conştient de lucrurile pe care le fac. Nu aveam feedback din partea niciunui fel de public. Apoi am plecat în România, că eram în Italia, şi m-am izbit de nişte realităţi ale hip-hopului, m-am schimbat şi am început să înţeleg lucruri. Atunci am început să scot ce am pe suflet, într-adevăr.

Keed: Eu am ascultat o piesă a lui Tranda şi mi s-a apărut genială. Felul în care l-am auzit pe Tranda cum se exprimă şi felul în care şi-a livrat mesajul mi s-a părut diferit şi plin de stil. M-a inspirat atât de tare încât m-am apucat de muzică.

Super ED: Cred că mi-am dorit să mă exprim într-un fel sau altul muzical dintotdeauna. Am fost foarte rocker în adolescenţă mea, în anii 1998-1999 am ajuns la hip-hop cumva prin intermediul hip-hopului româneasc şi prin puţinele albume pe care le-am ascultat de afară. Prima chestie oficială a fost o colaborare cu La Familia în 2006 pe albumul „Mare Familie“ şi de acolo am început periodic, dar la distrante mari fac diverse featuring-uri pe albumele diverşilor rapperi. În 2012 am scos primul şi singurul meu single care se numeşte „Las-o jos“. De acolo am sărit la Şatra B.E.N.Z.

Killa Fonic: Am ascultat hip-hop de mic prin intermediul tatălui. Am început să mă joc pe la 14-15 ani, pe la 20 am avut trupa NPH, golaneam prin Italia ca nişte puştani şi cântam. Am început serios prin 2012, când m-a găsit Lu-K, s-a ţinut de mine, eram un zombie, m-a închis în studio şi a dat drumul la bestie odată cu Şatra.

Lu-K: Eu am făcut de toate la viaţă mea şi nu mi-e ruşine să recunosc. Am cântat cu Nosfe pe la 16 - 17 ani, am făcut clipuri. Totul la mine se întâmplă de aproximativ zece ani, de la cântat, la produs, până la a fi un producător pentru proiectul Şatra. România avea nevoie de o schimbare, de ceva fresh, noi am venit cu schimbarea, lumea a apreciat curajul, unii nu l-au apreciat. Nu au fost pregătiţi pentru un asemenea mesaj, pentru o asemenea atitudine. Dar view-urile, concertele vorbesc de la sine, publicul e cu noi în orice oraş. Mie nu îmi vine să cred că avem turneul nostru şi că lumea vine să ne vadă pe noi, cântă piesele noatre şi mi se pare incredibil că am putut să o facem în jumătate de an. Albumul doi o să fie monumental, o să fie cel care o să rămână. Primul a fost ceaiul, acum vine cina, aperitivul... 

FOTO Eduard Enea 

Nu v-a speriat că succesul a venit atât de repede?

Killa Fonic: Nu ne-am speriat pentru că am continuat să muncim întruna. Prietenii noştri ne spun „Mă, voi ştiţi ce generaţi?“. Noi nu prea ne dăm seama decât în concerte.

Super ED: Hai să nu-l numim succes, dar este o mare bucurie şi participare a oamenilor la ce se întâmplă pe scenă. Putem să lăsăm microfonul jos şi oamenii ar continua să cânte. Să vină să cânte de la început la sfârşit e o binecuvântare. 

„Mulţi artişti se folosesc de muzică pentru manipulare şi nu se gândesc la copii şi la faptul că mint“ 

Sunteţi conştienţi de valorile pe care le promovaţi în rândul publicului, care este majoritar tânăr?

NOSFE: Toţi puştii ăştia care ne ascultă, descopăr că sunt foarte inteligenţi.Vorbesc cu ei, le răspund tuturor, sunt în contact cu ei şi îmi spun lucruri pe care le fac la scoală, ce nu le place la şcoală. Îmi spun că nu le place că învaţă lucruri care nu le folosesc pe viitor şi „Eu vreau ca viitorul meu să fie ăsta“. Sunt nişte oameni care ne plac pe noi şi au ales chestia asta şi se vede şi la concerte. Vin şi sunt activi şi ne vor pe noi, ne iubesc şi noi simţim chestia asta. Copiii ăştia care ne ascultă pe noi ştiu să cearnă şi ştiu să ia informaţiile de care au nevoie. Şi îi mulţumim lui Dumnezeu că am reuşit să facem chestia asta pentru că este foarte greu.

Lu-K Beats: Eu fiind născut în ’91, în ’99 Paraziţii au scos albumul „Nicio problemă“. Aveam opt ani. Eu m-am dus cu banii mei din colind şi mi-am cumpărat albumul Paraziţii. Şi dacă îl asculţi acum, aveau nişte versuri de care te sperii. Dar dacă ei ziceau să-ţi bagi heroină, nu te duceai să faci asta. Era pur şi simplu amuzament: „Ce tari sunt ăştia!“. Trebuie să fim fericiţi că dacă ne ascultă acum la 14-16 ani, o să ne asculte şi peste zece ani, o să crească cu noi.

Keed: Noi suntem foarte conştienţi de ce livrăm. Noi am venit cu o altfel de exprimare, noi inventăm cuvinte şi le place pentru că s-au săturat de aceeaşi placă ruginită. Nu poţi să nu te gândeşti la evoluţie şi noi ajutăm la evoluţie şi datorită nouă se vor schimbă multe lucruri în bine. O să apară din ce în ce mai mulţi revoluţionari. Sunt mulţi artişti care se folosesc de muzică pentru manipulare şi nu se gândesc la copii şi la faptul că mint de fapt. Noi suntem direcţi şi sinceri cu muzică noastră şi cu ei.

NOSFE: E vorba de naturaleţe, ceea ce vine din suflet. Noi nu ne-am pus nicio limită şi de acolo cred că a plecat totul. Întotdeauna când eşti natural, lumea percepe naturaleţea ta şi cred că e lucrul cel mai important.

Lu-K, tu faci parte şi din echipa Kazibo Music. Cum e să lupţi pe două fronturi?

Lu-K Beats: Nu mai fac parte, alături de Zaga, Alex Antonescu, cu care eram la Kazibo. Am ales să mergem mai departe solo cu Sick Music, casa noatră de producţie. Între timp ne-am întâlnit cu nişte oameni minunaţi de la Quantum Music cu care am ales să facem echipă şi pregătim nişte single-uri pentru artişti cunoscuţi şi câţiva noi. Între timp am lansat single-ul Antoniei, a avut oarecum succe pe net cu vrei 6-7 milioane de vizualizări. Şi momentan ne axam pe artiştii noştri de la Qunantum Music: Raluka, şi doi noi artişti, Irina Rimeş şi Cătălin Tamazlicaru, care or să va surprindă. 

Proiecte pe plan individual 

Killa Fonic, tu o să lansezi un album. Da-mi mai multe detalii.

Killa Fonic: „Ramses 1989“ pe 19 aprilie. Este primul album solo care iese din proiectul ăsta şi o să vă surprindă. Nu vreau să zic nimic despre el, ce conţine, vreau să fie ascultat şi apoi o să vorbesc despre el. Este super personal e despre ştiinţe şi un pic despre imaginaţie.

Bănuiesc că şi restul membrilor trupei îşi pregătesc materiale.

Keed: Eu aveam două materiale. Mi-a fost greu să aleg unul din ele. Adevărul este că o să iasă un material de zece piese care se numeşte „Regele“, pe care îl pregătesc de doi ani şi nu ştiu când o să iasă. Este foarte actual. Nu l-am scos în 2012 că am zis că e prea mult, ca mesaj, ca mod de exprimare, ca sound, ca tot. 

„Să nu ne păcălim, sunt bani puţini în rap, nu vorbim de industrie“ 

Sunteţi la graniţa dintre mai multe genuri. Dar, cum priviţi hip-hop-ul de la noi?

Killa Fonic: Mie îmi place ce se întâmplă, dar ar trebui să se întâmple mult mai mult. Am impresia că mulţi îşi omoară indirect pasiunea pentru muzică. Şi sistemul asta de rahat... Dacă ai chestii de făcut într-un nu mai ai timp să mai creezi muzică. Eu n-am m-ai muncit, cât a făcut muzică în ultimii ani. M-au mai ajutat şi ai mei, dar ideea e că am avut şi eu capul plin de rahaturi, dar am continuat, nu m-am oprit niciodată, pentru că pasiunea îţi dă o energie şi o poftă care nu se mai consumă. Sunt mulţi artişti din România pe care de abia aştept să-i ascult cu albume noi, să vad cum se duc mai departe.

Keed: Trebuie să faci muzică, nu cu un scop anume, asta nu fac artiştii. Şi chestia asta că îşi iei un job şi faci muzică drept hobby şi nu eşti mulţumit, normal că nu eşti mulţumit pentru că nu te dedici în totalitate. Şi nu meriţi rezultate. Aşa că nu vă mai plângeţi prin concerte artiştilor de doi bani că va duceţi la muncă şi nu faceţi bani din muzică!

Super ED: Mie mi se pare că lumea asta a rap-ului din România este atât de mică şi extraordinar de meschină şi mulţi se comportă de parcă există o felie pe care alţii le-o pot fura. Hai să nu ne păcălim! Aici sunt bani puţini, nu vorbim de industrie, nici măcar de un boutique, vorbim de o măsuţă cu seminţe din faţa blocului - cam asta e industria hip-hop din România şi asta se reflectă în calitatea materialelor care ies. Investiţiile sunt mici, atât materiale cât şi emoţionale, şi produsul este unul sărac. Diferenţa dintre ce se întâmplă în hip-hopul românesc şi ce se întamplă prin Europa, în ţările care au o industrie, cum ar fi Franţa, Anglia, Germania, sunt imense. Vizavi de industria din State nu există nicio comparaţie. Dar sunt artişti care fac chestii la care lumea nu se aşteaptă. Le coc acolo şi or să înceapă să iasă. 

FOTO Eduard Enea 

Măştile purtate de raperii români 

Dar poate lumea nu e pregătită...

Super Ed: Nu există. Pentru ce nu e pregătită? Pentru muzică? Muzica s-a făcut dintotdeauna, arta s-a făcut dintotdeauna. Oamenii s-au exprimat liberi în stradă, pe scenă, în scris dintotdeuna. Mie mi se pare că pe deoparte sunt oameni care se dau a fi patrioţi şi pe de altă parte mi se pare că desconsideră oamenii din ţară şi oamenii ăia practic alcatuiesc publicul. De la posturile de radio, până la rapperii din România: „Ăştia-s proşti, ăştia nu înţeleg“. Dar cine eşti tu să spui asta? Cine ţi-a dat ţie? Fii mulţumit că oamenii ăia vin şi plătesc un bilet la concert şi dă totul pentru ei! Respectă oamenii, crede în ei! Pentru că credinţă asta o să se întoarcă cu siguranţă. Problema vine de la modul în care privim lucrurile. Noi ne vedem săraci pe noi,în primul rând, şi îi vedem şi pe cei din jurul nostru săraci şi tindem să vrem să oferim cât mai puţin şi când oferim puţin nu putem să primim mai mult. E o lege a naturii. Noi încercăm să fim oameni, serioşi, punctuali, să respectăm lumea, să se audă cât de bine se poate, tot ceea ce ţine de culise, dincolo de muzică. Noi ne ocupăm de tot. Noi suntem şi contabili, PR, management, online… tot. 

Efectul Şatra B.E.N.Z - este România pregătită? 

NOSFE: Apropo de chestia asta cu „lumea nu e pregătită“… De-a lungul istoriei, lumea nu a fost niciodată pregătită pentru cele mai mari nume ale muzicii. Nimeni n-a fost pregătit pentru James Brown, Elvis Presley, Michael Jackson. Apăreau şi surprindeau şi de asta au ajuns acolo unde au ajuns. În România a fost cineva pregătit pentru B.U.G. Mafia, pentru „Tupeu de borfaş“? Aşa şi pentru Şatra B.E.N.Z., nu a fost nimeni pregătit. Dar asta e o limită pe care şi-o pun oamenii. Eu întotdeauna când nu mi-a plăcut ceva am încercat să găsesc în acel lucru ceva pozitiv şi să spun : „Da, frate, nu-mi place mie, dar sunt conştient că e de calitate.“ Asta e o chestie care foarte puţini oameni pot să o facă.

V-aţi gândit vreodată să mergeţi cu muzică voastră peste graniţa?

Keed: Că să faci chestia asta trebuie să studiezi engleză, să îţi îmbogăţeşti vocabularul, să investeşti foarte mult timp şi noi încă nu am ajuns la nivelul ăla de România, ca să ne gândim că ar trebui să mergem şi peste oceane.

Ce urmează pentru voi în viitorul apropiat?

Keed: Vineri, 18 martie, suntem în Constanţa, sâmbătă în Braşov, pe 24 martie la Iaşi, pe 25 la Suceava, 1 aprilie Călăraşi, 2 aprilie - Slobozia, 8 aprilie- Vâlcea, 15 aprilie - Baia Mare, 30 aprilie - Arad şi lista continuă. O să scoatem şi videoclip la „O.G“! 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: