„Din culisele cinematografiei“. Cum i-a fost interzisă actorului Constantin Codrescu participarea la Cannes

Pelicula „La Moara cu noroc“ (1957), regizată de Victor Iliu, a fost al doilea lungmetraj autohton nominalizat la „Palme d’Or“, după „Afacerea Protar“ (1956). Cap de afiş, alături de Geo Barton, Ioana Bulcă sau Colea Răutu, Constantin Codrescu fusese iniţial nominalizat pentru a face parte din delegaţia care a însoţit pelicula la Cannes, însă în cele din urmă a fost nevoit să rămână pe loc din cauza delaţiunilor colegilor săi de breaslă.

26 ianuarie 1957. Cea mai mare sală de cinematograf din Bucureşti şi din ţară, „Patria“, reinaugurată după o perioadă de reparaţii şi renovări, găzduia premiera filmului „La Moara cu noroc“ de Victor Iliu. 

A fost un mare succes, astfel că „La Moara cu noroc“ a rămas la „Patria“ timp de o lună încheiată, răstimp în care cozile de la casele de bilete deveniseră un fapt cotidian. În aceste condiţii, selectarea filmului în competiţia pentru mult râvnitul trofeu „Palme d’Or“, în cadrul celei de-a zecea ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes (2-17 mai 1957) a părut oarecum firească, mai ales că ţara noastră fusese prezentă pe Croazetă şi în anul anterior cu pelicula „Afacerea Protar“. Din distribuţia filmului lui Victor Iliu au făcut parte, printre alţii, Constantin Codrescu (Ghiţă), Ioana Bulcă (Ana), Geo Barton (Lică Sămădăul), Marietta Rareş (bătrâna), Colea Răutu (Pintea), Gheorghe Ghiţulescu (Răuţ), Benedict Dabija (Buză-Ruptă), Ion Atanasiu-Atlas (Săilă Bouaruţ) şi Sandu Sticlaru (Marţi). Constantin Codrescu a fost selectat iniţial pentru a face parte din delegaţia care a însoţit filmul în Franţa, însă în cele din urmă a fost nevoit să rămână acasă.

Motivul l-am aflat studiind dosarul pe numele actorului aflat astăzi în custodia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. O notă semnată de „un colectiv de actori“ şi transmisă pe adresa Ministerului Afacerilor Interne, în atenţia ministrului Alexandru Drăghici (deşi nu este datată, a fost expediată cu siguranţă după 19 martie 1957, când Drăghici a preluat acest portofoliu, după ce anterior fusese ministru al Securităţii Statului) a fost picătura care a umplut paharul în cazul lui Constantin Codrescu.

La 2 aprilie 1957, un referat semnat de către locotenentul major E. Turcu, ofiţer de contrainformaţii din cadrul Ministerului Forţelor Armate, concluziona: „Nu suntem de părere a i se da aviz favorabil în vederea plecării susnumitului în Franţa sau altă ţară capitalistă“. Acesta nota, printre altele, că actorul este „un element cu origine socială nesănătoasă, neataşat regimului democrat, caracterizat ca fiind îngâmfat, sfidător, având prietenii numai cu elemente cu concepţii vechi, elemente duşmănoase regimului“. 

De asemenea, Constantin Codrescu era văzut ca „un element impulsiv, violent, anarhic şi de necontrolat, cu o educaţie duşmănoasă regimului primită de la părinţii săi“. Pe de altă parte, Turcu admitea că „din punct de vedere profesional-artistic sus-numitul este un actor talentat şi bine pregătit“, însă îi mai reproşa lui Constantin Codrescu şi faptul că „refuză să-şi plătească cotizaţia la sindicat, se situează în fruntea nemulţumiţilor, arătându-se încontinuu nesatisfăcut de condiţiile şi salariul pe care-l are ca actor, deşi situaţia nu este aşa“. „Nu participă la şedinţele politice ce se ţin sau la celelalte şedinţe are au loc în cadrul teatrului, spunând că pe el nu-l interesează, întrucât e numai vorbărie goală şi că în practică nu se aplică nimic“, mai nota Turcu.

STENOGRAMĂ

INFORMARE

Către Tov. Drăghici Alexandru, Ministrul Afacerilor Interne

Ministerul Culturii, respectiv Direcţia Cinematografiei a hotărît ca actorul Codrescu de la Teatrul Armatei şi care a jucat în filmul „Moara cu noroc“ să fie trimis la Cannes. Această hotărâre a fost de natură a umple de revoltă masa de actori cinstiţi şi devotaţi din ţara noastră, pentru următoarele motive:

1. Tatăl şi fratele lui Codrescu au fost arestaţi, primul ca exploatator şi duşman al regimului, iar al doilea ca fost legionar şi duşman al regimului.

2. Actorul Codrescu face propagandă ostilă actualului regim şi U.R.S.S.-ului şi în acelaşi timp caută să arate că regimul capitalist (american, englez şi francez) tratează actorii excepţional, spre deosebire de regimul „bestial comunist“ (expresia îi aparţine) în care valorile de toate naturile, printre care şi actorii, nu primesc aprecierea cuvenită. Legată de această apreciere a sa am vrea să vorbim şi de aceea simţim de datoria noastră să spunem că dacă Codrescu nu ar fi avut norocul să facă teatru în actualul regim, în regimul trecut al capitaliştilor pe care îl ridică el în slăvi nici nu ar fi avut angajament pentru lipsa de talent de care dă dovadă. Acest lucru s-a putut constata nu mai departe decât în ultimul său film „Moara cu noroc“ unde a omorât pur şi simplu filmul prin felul dezastruos în care a jucat.

Referitor la rolurile care îi sunt încredinţate la teatru, radio şi film este numai mulţumită faptului că o gaşcă de oameni duşmani ai regimului în prezent la radio, cinematografie şi în Ministerul Culturii cu care Codrescu împarte sumele de bani realizate din filmele, roluri la radio, etc. îi oferă această posibilitate. Cu aceştia organizează tot felul de mese unde se pun la cale diverse afaceri de teatru.

Susnumitul se pretează la toate decadenţele posibile (...) La Teatrul Armatei unde joacă a făcut o gaşcă cu o serie de persoane influente, dar descompuse din punct de vedere moral. Aceştia sunt:

Rafael, fiu de exploatator (regizor) al cărui tată a fost mulţi ani arestat ca duşman al regimului.

Jora (regizor) fiu de general antonescian care reuşise să se strecoare în partid, şi care între timp a fost demascat şi exclus din partid. Cu acesta Codrescu face o propagandă a pieselor şi filmelor americane fără pic de ruşine în marea masă a actorilor.

(...)

Codrescu este un element descompus din punct de vedere moral şi de aceea el a mizat şi mizează pe o mână de duşmani ai regimului nostru. În scopul intereselor reacţiunii a fost popularizat Codrescu mergând până a-l impune fără ruşine şi sfială organelor în drept spre a fi trimis peste graniţă într-o ţară capitalistă cu scopul de a face o propagandă duşmănoasă regimului de democraţie populară.

Insistăm asupra acestui lucru de care vă rugăm să ţineţi seamă. Ce ne întăreşte convingerea acestui lucru este obrăznicia de care dă dovadă acesta zi de zi, înjurând regimul, armata română din a căror cadre face parte ca actor al Teatrului Armatei. În permanenţă din „boi cu cizme“ nu-i scoate pe actualii conducători ai M.F.A.-ului. Dacă el are acest curaj în ţară la noi, ne întrebăm ce aprecieri va avea la adresa regimului nostru în timpul când se va vedea într-o ţară capitalistă?

Pe acest descompus nu îl leagă nimic de ţara şi regimul nostru. De aceea face propagandă printre actori atât regimului nostru, cât şi U.R.S.S.-ului. Propaganda lui îşi are o serie de adepţi printre unii actori şi artiste care şi ei sunt fii şi fiice de exploatatori ca: Jora, Rafael, Nataşa Niculescu, cu care face mese comune şi petreceri în care pun la cale distribuţii de roluri şi multe fapte contra unor actori cinstiţi, devotaţi şi bine intenţionaţi şi care stigmatizează atitudinea lor.

Am găsit necesar să sesizăm faptele acestui presupus actor, deoarece ar fi regretabil ca după plecarea sa din ţară să aibă posibilitatea de a vorbi de la posturile de radio a ţărilor reacţionare aşa cum o face şi în ţara noastră, contra patriei noastre şi regimului nostru, tocmai aceluia căruia i se oferă posibilitatea în ţara noastră să ducă o viaţă dintre cele mai fericite, pe care nu o merită şi pe care nici nu a visat-o.

Credem că se dau destule palme pe obrajii unor actori competenţi când acest descompus este susţinut de o serie de reacţionari care au reuşit să ajungă în posturi de răspundere ca aşa numiţi „specialişti“ şi aceasta numai din lipsă de vigilenţă. Dacă se va face o cercetare minuţioasă de organe competente se va stabili că acest descompus este elementul cu care intenţionează reacţiunea să izbească în lagărul socialist în frunte cu U.R.S.S. De aceea indicăm să se facă investigaţii printre actorii, personalul tehnic şi administrativ cinstit de la Teatrul Armatei precum şi restul actorilor ai teatrelor din Bucureşti care cunosc activitatea duşmănoasă la adresa regimului a lui Codrescu.

Precizăm că dacă actorul Codrescu va obţine aprobarea să plece din ţară el nu se va mai întoarce deoarece faptele sale ne îndreptăţesc să apreciem că nu îl leagă nimic de această patrie şi apoi reacţionarii care îl susţin nu ar accepta să nu-l întrebuinţeze în statele capitaliste în scopul intereselor lor murdare.

În concluzie, orice lipsă de vigilenţă din partea organelor competente privind pe actorul Codrescu ar constitui o asociere cu aceşti duşmani ai poporului nostru muncitor şi contra luptei exploatării pe care o duc toate ţările din lagărul socialist în frunte cu U.R.S.S.

UN COLECTIV DE ACTORI

(C.N.S.A.S. Fond „R“, dosar nr. 36912, f. 64-65)