#PastiladeMotivaţie INTERVIU Melania Medeleanu: „Sunt mândră să fiu unul dintre tefelişti“ VIDEO

#PastiladeMotivaţie INTERVIU Melania Medeleanu: „Sunt mândră să fiu unul dintre tefelişti“ VIDEO

Melania Medeleanu FOTO Dorin Constanda

Invitată a rubricii „Pastila de motivaţie“, Melania Medeleanu (39 de ani) a mărturisit că este motivată de românii care ies în stradă să-şi apere drepturile şi spune că este mândră să fie o „tefelistă“ (tineri frumoşi şi liberi, sintagmă ironică folosită la adresa protestatarilor #rezist – n.r.). Totodată, Melania a vorbit în termeni emoţionanţi despre lecţiile de viaţă pe care le-a învăţat de la copiii bolnavi de cancer din MagiCamp.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pe Melania Medeleanu am întâlnit-o în „laboratorul“ în care se fac minuni pentru copiii bolnavi de cancer, la MagiCamp. De cum am intrat, m-a surprins cu modul în care transmite emoţiile pe care le trăieşte. Până au reglat colegii camerele de filmat, mi-a vorbit despre copiii din proiectele la care lucrează. Are un mod fascinant de a povesti experienţele trăite cu aceştia şi spune că una din cele mai importante lecţii pe care le-a învăţat de la ei este că fiecare secundă se trăieşte, că viaţa este despre acum şi că nu avem nicio garanţie pentru mâine. 
 
Melania Medeleanu a mărturisit de asemenea că-şi găseşte motivaţia în persoanele care ies în stradă să protesteze şi a vorbit cu dezamăgire despre cei aflaţi la conducerea ţării. 
 
„Adevărul“: Ce înseamnă să trăieşti frumos?
Melania Medeleanu: Înseamnă, în primul rând, să trăieşti. Pentru că, din păcate, mulţi dintre noi se trezesc dimineaţa, se duc la serviciu, muncesc de le sar capacele, se întorc acasă şi continuă să facă asta zi de zi, cu o pauză din când în când. Asta nu e chiar viaţă. Pentru mine, a trăi frumos înseamnă să fiu înconjurată de oameni care să mă inspire, să trăiesc frumos înseamnă să mă bucur în fiecare zi de ceva. 
 
Care este lucrul care te motivează cel mai tare şi care ar fi un „duşman al motivaţiei“?
Mă motivează copiii, mă motivează voluntarii, mă motivează toţi oamenii din echipa MagicCamp, toţi cei din jurul meu care fac lucruri şi care contribuie la schimbarea altora. Mi se pare extraordinar că am în jurul meu oameni la care mă uit cu imensă admiraţie şi respect pentru ceea ce fac. Deci se poate face mai mult şi mai bine. Dacă există duşmani ai motivaţiei? Fără îndoială, există lupta cu morile de vânt, un duşman important e să ştii că oricât de mult te-ai strădui într-o direcţie, lucrurile rămân la fel, nu se schimbă. Poate fi destul de demotivant. Un exemplu simplu este faptul că încă ies oamenii în stradă să protesteze, deşi au şi ei familii, deşi muncesc a doua zi, deşi e frig afară. Ies în stradă pentru o ţară întreagă şi încă mai au această forţă, chiar dacă trebuie să fie îngrozitor de demotivant să te uiţi la oamenii aceştia care ne guvernează în ticăloşia lor, în incompetenţa lor, parvenitismul lor, nici nu ştiu ce cuvinte să mai găsesc... Îmi vine să zic în prostia lor, deşi e un cuvânt foarte dur şi nu-l folosesc în general. Însă, când mă uit la premierul ţării ăsteia, mi-e foarte ruşine de ruşinea ei. Dar sigur, şi ca să-ţi dai seama cât eşti de inadecvat, trebuie să fii totuşi inteligent. 


Ai ieşit la proteste?
Am ieşit la proteste şi eu sunt unul dintre tefelişti. Şi sunt foarte OK cu asta. Dacă tefelist (n.r. - tânăr frumos şi liber) înseamnă să-ţi aperi drepturile şi ţara, sunt mândră să fiu unul dintre ei. 

Hai să vorbim şi despre alţi oameni frumoşi care te motivează. Cum ţi-au schimbat copiii din MagiCamp viaţa?
Au răsturnat-o pur şi simplu în cel mai dur şi mai frumos mod cu putinţă. M-au resetat aproape complet. M-au reaşezat, m-au învăţat să dau măştile jos, să trăiesc fiecare clipă, să dau un sens vieţii mele. Sunt şanse atât de mici pentru fiecare dintre noi să apărem pe planeta asta. Nu e păcat să trăim degeaba? 
 
De unde îţi iei motivaţia? Ce faci pentru a fi optimistă şi pozitivă pentru copii?
Fiecare zi arată altfel la MagiCamp. Sunt atât de multe lucruri de făcut şi mai ales acum că se apropie tabăra. Dar ce ştiu este că nu există zi în care să nu râd. O zi din viaţa mea este o zi în care nu doar am bifat ceva de pe o listă, ci am făcut împreună cu colegii mei din MagiCamp ceva care are sens, care lasă o urmă. Asta mi se pare cel mai important. Şi poate că nu îţi iese în fiecare zi, dar fiecare zi e o luptă şi ce ştiu sigur este că în nicio zi nu renunţ să lupt. 
 
Ai frici? Îţi este frică vreodată că nu o să reuşeşti? Că nu eşti suficient de bună? 
Da, şi aici e un lucru care porneşte din copilărie. Copilul care nu s-a simţit suficient de iubit, care a ajuns să creadă că nu merită dragostea părinţilor, a fraţilor, a prietenilor, acest copil va ajunge să crească un adult care nu se iubeşte, care are absolut tot timpul nevoie de validare. E o luptă şi asta, să-şi dai seama că meriţi să fii iubit. Nu e uşor şi da, şi pentru mine au existat o mulţime de momente în care nu am crezut că sunt suficient de bună şi că nu pot să fac lucruri şi am avut teama de eşec, pe care încă o am, sau teama de ridicol. Sunt toate acolo. Pe de altă parte, am învăţat că am voie să greşesc şi că dacă greşesc, asta înseamnă pur şi simplu o lecţie învăţată. 
   Viaţa este despre acum pentru că nu ai nicio garanţie despre mâine
Spuneai cât de important este pentru aceşti copii să simtă că aparţin unui mediu. 
Aşa este, iar atunci când vezi un copil care nu are curajul să se dezbrace la piscină pentru că alţi copii sau chiar adulţi au râs de rănile lui, atunci ţi se rupe sufletul şi-ţi dai seama cât de important este pentru aceşti copii să fie acceptaţi. Avem nevoie să fim acceptaţi aşa cum suntem, avem nevoie să fim validaţi. Dar în egală măsură, mi-ar plăcea ca fiecare dintre noi să ştie că stă în puterea noastră să-i facem pe oamenii aceştia să se simtă acceptaţi, să-i lăudăm atunci când merită, să nu mai punem etichete. Acesta este un lucru pe care îl văd frecvent şi care mă ucide. Eticheta. 
 
Te-ai confruntat vreodată cu astfel de etichete? 
Da, dar un alt lucru pe care l-am învăţat în tabără a fost să fiu eu. Am învăţat de la aceşti copii că prea multe măşti nu folosesc nimănui şi dacă vreau ca cineva să ajungă la cine sunt eu cu adevărat, trebuie să dau jos masca. Şi mi-e mult mai bine aşa, cu zidurile dărâmate şi cine simte că e ceva de luat de la mine sau de dăruit către mine poate să facă asta liber. 
 
Ai zis mai devreme un lucru frumos: că-ţi îmbogăţesc viaţa copiii. Care a fost cea mai importantă lecţie pe care ţi-au oferit-o copiii?
Copiii din MagiCamp au nişte afecţiuni oncologice, sunt nişte copii care sunt încă în timpul tratamentului sau au terminat acest tratament şi sunt într-o perioadă de urmărire medicală. Atunci când i-am descoperit pe aceşti copii în tabără şi am văzut bucuria fiecărei clipe şi, pe de altă parte, mă uitam la mine şi la alţi apropiaţi ai mei care se plângeau de o mulţime de lucruri banale, mi-am dat seama, şi poate că asta e cea mai preţioasă lecţie pe care mi-am luat-o de la ei, că fiecare secundă se trăieşte. Şi că viaţa este despre acum pentru că nu ai nicio garanţie despre mâine. Asta nu înseamnă să nu-ţi faci planuri, să nu visezi, dar dacă am de ales între a trăi acum şi a trăi mâine, aş prefera să încep de azi. 
 
La povestea cărui copil te gândeşti atunci când simţi că ai o problemă, că simţi că nu mai poţi. Ai astfel de zile?
Am zile când simt că nu mai pot, am zile în care simt că nu pot acum, dar trec peste ele şi din păcate, dacă mă întrebi de povestea unui copil, n-aş putea să-ţi răspund pentru că sunt atâtea poveşti ale unor copii cu care am interacţionat foarte mult în ultimii cinci ani şi fiecare dintre ei are o poveste. Dar acum, când ai pus această întrebare, mi-au venit cel puţin trei nume în minte: Dorin, Marinuş şi Alex. Dorin este copilul care m-a luat strâns în braţe într-o zi de vară şi mi-a zis: „Abia aştept să te văd la anul!“, deşi amândoi ştiam că nu o să ne mai vedem. 
 
Marinuş este un alt copil curcubeu care a inspirat Magic Home, casa părinţilor şi care îmi trimitea pupici în fiecare săptămână şi al cărui curaj incredibil este o sursă de energie pentru noi cei care suntem aici la Magic Camp. Şi Alex, care săptămâna trecută... nici nu ştiu cum să pun asta în cuvinte. Ştiu că anul trecut, pe vremea asta, promisese că se va întoarce voluntar în tabără. Şi dacă anul asta o să văd un curcubeu pe cer, deasupra taberei Magic Camp, o să ştiu că Dorin şi Alex şi toţi copiii noştri curcubeu trag cu ochiul la ce se mai întâmplă prin tabără.
 
MagiCamp, Premiul Cetăţeanului European 2018
 
 
MagiCamp a luat fiinţă în iunie 2013, când Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătăţii, alături de jurnalista Melania Medeleanu, au fondat tabăra destinată copiilor bolnavi de cancer. Se întinde pe un deal din comuna Brăneşti, unde Vlad Voiculescu se juca când era mic. În urmă cu câţiva ani, a cumpărat terenul împreună cu tatăl său. De la an la an, tabăra se dezvoltă, iar organizatorii le pregătesc micilor vizitatori surprize noi, cum ar fi o piscină, o căsuţă de poveste, spaţii de joacă, alte programe de recreere.
   
citeste totul despre: