Profesoara care predă istoria de  gimnaziu cu hieroglife. Le oferă elevilor libertate în învăţare

Profesoara care predă istoria de  gimnaziu cu hieroglife. Le oferă elevilor libertate în învăţare

Adriana Bălaj FOTO proiectulmerito.ro

Pentru că mulţi copii consideră istoria o materie plictisitoare, o profesoară din Timişoara le aduce noţiunile într-o manieră inedită – spre exemplu, îi învaţă să-şi scrie numele cu hieroglife sau să realizeze un papirus.

Adriana Bălaj (30 de ani), profesoară de Istorie şi Ştiinţe Sociale la Şcoala Gimnazială nr. 1 şi la Şcoala Gimnazială „Babel“ din Timişoara, a fost desemnată profesor Merito în 2021 pentru modul său diferit de abordare la clasă şi pentru relaţia specială pe care reuşeşte să o stabilească cu elevii săi.

În liceu a decis să devină profesoară de istorie datorită unor dascăli dedicaţi, care o şi lăsau să le explice lecţiile colegilor şi îi dădeau proiecte interesante de făcut. „Vreau ca elevii mei să aibă acel spaţiu în care se simt bine emoţional şi în care sunt în siguranţă împreună cu un adult. Cred că asta este important“, spune profesoara.

Realitatea din clasă, diferită de manual

A început ca învăţătoare chiar în satul natal, în 2013, imediat după ce a absolvit Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie la Universitatea de Vest din Timişoara. A fost un an de tranziţie şi nu i-a fost uşor nici după ce s-a titularizat. Pentru că nu avea ore suficiente pentru o catedră de istorie, timp de cinci ani a făcut naveta din sat în sat, cu un alt mijloc de transport. Acum îşi aduce aminte că avea setată alarma la telefon în fiecare dimineaţă pentru fiecare sat în care preda şi avea notat şi de unde avea transport din Timişoara, unde locuia. În total, a predat la 10 şcoli.

În primul an ca profesoară nu ştia cum să abordeze elevii din clasele V-VIII. Se simţea copleşită pentru că nu ştia cum să-i atragă, iar apoi a înţeles unde greşea. „Mi-am dat seama atunci că le predau unor copii care sunt diferiţi de manualele de pedagogie. Îmi erau greu la început să înţeleg de unde vin problemele lor de comportament. Am înţeles că trebuie să stabileşti mai întâi o relaţie cu elevii, altfel nu ajungi la ei chiar dacă eşti cel mai bun specialist“, mărturiseşte Adriana. Acum îmbină predarea interactivă cu relaţionarea cu elevii, iar lucrurile s-au schimbat radical.

Acasă înseamnă ora de istorie

Acum trei ani a ales să predea într-un cartier periferic al Timişoarei, unde predomină familiile monoparentale care provin din medii defavorizate. A ales acest drum pentru că vrea să fie alături de copiii de acolo care vor să facă o schimbare în viaţa lor. „Ştiu că pot fi acel om care crede în ei şi care îi poate schimba în bine. Simt nevoia să contribui la dezvoltarea lor emoţională. Ei au nevoie de socializare şi să fie iubiţi, iar eu cred că le pot oferi asta“, spune profesoara.

FOTO arhiva personală

Adriana Bălaj le dezvoltă elevilor săi creativitatea, competenţele digitale şi îi învaţă cum să… înveţe. Practic, îi ajută să îşi construiască încrederea în sine, să iasă singuri din mediul nociv în care trăiesc şi să îşi găsească o meserie de care sunt pasionaţi. Iar toate aceste lucruri le face arătându-le că îi pasă de ei. I-a învăţat că oferind respect, ei pot primi acelaşi lucru, pentru că de multe ori atitudinea celor din jur nu le transmite acest mesaj. În timp a creat o legătură foarte puternică cu elevii săi pentru că nu le-a sancţionat comportamentul, ci l-a corectat.

Nu îi reuşeşte tot timpul, dar copiilor le place că nu îi judecă, indiferent din ce mediu provin, şi nu are interese ascunse. „Vin la şcoală pentru că îmi pasă şi îi văd ca oameni. Nu îi tratez ca pe nişte copii. Îi respect pentru ceea ce sunt şi am încredere în ei, iar acelaşi lucru îl aştept şi eu de la ei“, este lecţia simplă pe care Adriana le-o predă elevilor la fiecare oră. Când copiii simt că ceea ce spun contează, îi răspund la fel.

Hieroglife şi piramide

Profesoara este conştientă că cei mai mulţi dintre elevii săi nu o să rămână cu noţiuni de istorie, dar îşi vor aminti cu siguranţă cum i-a făcut să se simtă. Când vin prima dată la şcoală, văd materia ca pe un lucru neplăcut pe care trebuie să îl facă. „La orele de istorie le arăt că învăţarea poate să fie plăcută, chiar dacă nu rămân cu acele informaţii. Adaptez conţinutul pe care îl predau ca să înţeleagă că este şi fain să înveţi, fără să facem show la ore sau alte asemenea lucruri. Predau cât mai divers şi cât mai interactiv“, spune dascălul.

FOTO arhiva personală

De pildă, dacă predă despre perioada Egiptului antic, nu le vorbeşte despre structura socială, ci îi învaţă să îşi scrie numele cu heroglife, cum să facă un papirus sau să construiască o piramidă din diverse obiecte. Copiii învaţă astfel prin joacă, iar în acelaşi timp le dezvoltă şi anumite abilităţi.

Munca în echipă este una dintre cele mai importante, dar şi cum să identifice şi să valideze informaţiile care îi interesează din zona digitală. La acestea se adaugă gândirea critică şi cea în perspectivă, iar toate aceste lucruri îi ajută enorm în viaţa de zi cu zi. 

Ca să le stârnească şi mai mult curiozitatea, le aduce la clasă un muzeu în miniatură: într-o valiză veche de armată a strâns copii ale unor ziare vechi, fotografii uitate de vreme, monede şi hărţi. Şi ca să vină şi mai aproape de lumea lor, a comparat motivele decorative de pe o amforă din Grecia cu cele create de celebrul designer Versace.  

Lecţiile de la clasă, pe Facebook

Profesoara din Timişoara postează o parte din lecţiile de la clasă pe o pagină de Facebook pe care a creat-o, intitulată „History made fun“. Face acest lucru ca să inspire şi alte cadre didactice prin ceea ce face la clasă. Ea predă în paralel şi la Şcoala Gimnazială „Babel“ din Timişoara, o unitate de învăţământ privată, unde a ajuns la iniţiativa unor grupuri de părinţi care erau nemulţumiţi de sistemul de învăţământ de la stat şi voiau altceva.

FOTO arhiva personală

Părinţii, printre care se numărau şi profesori, au venit cu ideea de a crea o şcoală privată care, în viitorul apropiat, va deveni liceu. „Cred că aceşti copii pot să facă orice îşi doresc şi să aibă impulsul acesta dacă muncesc pentru visurile lor, să simtă că am încredere în ei şi că îmi pasă de ceea ce li se întâmplă“, sunt lucrurile cu care Adriana Bălaj vrea ca elevii săi să rămână.

Club de educaţie pentru profesori

În 2015, Adriana Bălaj s-a alăturat ONG-ului InEDU – Iniţiativă în Educaţie, din nevoia de a întâlni şi alte cadre didactice de la care să înveţe şi care fac lucrurile diferit la clasă. Din 2018 coordonează Clubul de Carte din cadrul organizaţiei, un grup dedicat în mod special cadrelor didactice, părinţilor, studenţilor, viitorilor profesori şi celor preocupaţi de educaţie. „O dată pe lună avem o carte din educaţie, a cărei tematică este discutată de profesori, împărtăşesc idei din carte sau situaţii pe care le-au avut. Cel mai important este ce o să facă diferit în felul în care o să predea şi cum o să relaţioneze cu copiii de acum încolo“, explică profesoara.

FOTO proiectulmerito.ro

O parte dintre noile metode de predare sunt preluate din ţările nordice şi adaptate la învăţământul de la noi. De pildă, se pune mai mult accentul pe autonomia în învăţare. Elevul nu mai este constrâns să înveţe doar ce i se predă, ci poate să personalizeze procesul pentru a înţelege mai bine informaţiile. „Dacă unui copil îi place fotbalul, pot introduce în ce predau şi ceva despre istoria fotbalului. Este vorba despre acea libertate pe care i-o acorzi elevului în învăţare, pentru că atunci devine autentică“, argumentează Adriana Bălaj.

Vă mai recomandăm să citiţi şi:

Profesoara nevăzătoare care dezbate cu elevii la orele de Religie subiecte sensibile etic şi moral

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările