Ce este analfabestismul funcţional şi cum a ajuns România să aibă cea mai mare rata de analfabeţi funcţionali din UE

Ce este analfabestismul funcţional şi cum a ajuns România să aibă cea mai mare rata de analfabeţi funcţionali din UE

Umbra Ecaterinei Andronescu pare să planeze asupra majorităţii discuţiilor despre reformele ratate ale sistemului de învăţământ.

Rezultatele testelor PISA confirmă că sistemul de învăţământ este la pământ. Cu 16 miniştri perindaţi în fruntea ministerului Educaţiei în ultimii 10 ani, dar şi cu figura neînduplecată în urmărirea de funcţii şi poziţii-cheie a Ecaterinei Andronescu planând asupra unui sistem politizat şi cronic subfinanţat, problemele care fac ca 44% din elevi să fie analfabeţi funcţional nu au fost adresate cu adevărat niciodată.

În timp ce precedentele rezultate ale elevilor români la testele PISA erau, în mare parte, un motiv de îngrijorare faţă de calitatea sistemului de educaţie românesc comparat cu cel al altor state, rezultatele publicate ieri de către directoratul pentru Educaţie al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică aduc în prim-plan o comparaţie şi mai dezastruoasă: nu stăm prost doar faţă de alte state, ci stăm mai prost şi faţă de România anului 2015. Scorul obţinut e în scădere faţă de anii 2012 şi 2015 la toate cele trei domenii examinate de testele PISA: citire, matematică şi ştiinţe. Cea mai mare scădere faţă de testările anterioare se înregistrează la capitolul matematică: nu mai puţin de 14 puncte au fost pierdute faţă de anul 2015 şi 15 puncte faţă de anul 2012. La capitolul citire, România a obţinut un scor cu 6 puncte mai mic decât în 2015, iar la capitolul ştiinţă a fost obţinut un scor cu 9 puncte mai mic.
 
„În primul rând, trebuie notificată tendinţa procesului: este una negativă. Adică de nouă ani de zile lucrurile merg din rău în mai rău. Procesul ca atare denotă o negare înverşunată şi o încremenire feroce în paradigmă din partea diriguitorilor sistemului educaţiei naţionale. Povestea este endemică, de mult timp nu se întâmplă nimic şi lucrurile nu au cum să se îmbunăţească”, a declarat Marian Staş, expert în educaţie.
 
În acest context, nicio cifră nu relevă mai bine tendinţa de declin galopant a educaţiei din România decât procentul analfabeţilor funcţional: 44% dintre elevii români nu au competenţe de bază care să le permită să înţeleagă un text pe care îl citesc, să explice fenomene naturale elementare ori, cum arată una dintre probleme date în cadrul examinării, să convertească lei în valută. În 2015, procentul de analfabeţi funcţional era de 39%. „Procentul de analfabeţi funcţional e ucigător de mare. Mai bine de 4 din 10 copii sunt decelebraţi funcţional, nu sunt capabili să funcţioneze într-o lume în care comunicare, raţionamentul, gândirea logică sunt determinante. Sunt vegetativi. Nu e nimic întâmplător - cauza principală e reprezentantă deîncremenirea feroce a modelului într-o paradigmă de mult depăşit de timp – una de tip sindicalist-comunist şi nu de tipul secolului 21”, a mai explicat Marian Staş.
 
În timp ce Monica Anisie, actualul ministru al Educaţiei, spune că nu ar trebui „neapărat să ne îngrijorăm” pentru că accentul testelor PISA nu cade pe „ce ştiu elevii, ci pe aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de viaţă” , experţii în politici de educaţie atrag atenţia că, într-adevăr, cifrele ar putea fi mincinoase, dar nu în direcţia pozitivă la care ministra liberală a învăţământului face aluzie, ci într-una şi mai problematică. „Este de notat un alt aspect grav: testele PISA sunt aplicate elevilor de 15 ani, însă o parte dintre tineri au părăsit deja şcoala la această vârstă, astfel că rezultatele pentru toţi cei de 15 ani ar fi şi mai modeste”, a observat Gabriel Bădescu, profesor în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.
 
Sărăcia şi inegalităţile unui sistem în declin
 
Cauzele declinului tot mai accentuat a educaţiei din România nu se numără neapărat printre fenomenele sociale uşor de explicat, dar cel puţin două categorii mari de dinamici care contribuie la această situaţie pot fi distinse: calitatea sistemului educaţional ca atare şi procesele sociale din fundal care accentuează inegalităţile.
 
„O cauză importantă a trendului negativ ţine de creşterea polarizării în România între rural şi urban, între zonele cu resurse, cele câteva insule de dezvoltare, şi restul ţări. Mai mult de jumătate dintre tinerii din România trăiesc în rural, ori resursele alocate şcolilor din rural sunt lamentabile. Elevii învaţă în clădiri care nu satisfac normele de incendiu, au toalete afară, sunt la mare distanţă de case, dar cel mai grav, au adesea profesori necalificaţi”, a mai spus  Gabriel Bădescu, acesta observând şi proporţia foarte mică a elevilor cu rezultate foarte bune.
 
De altfel şi în cazul mediilor defavorizate problemele persită. „Problema în sistemul de educaţie , atunci când vorbim despre mediul educaţional defavorizat este că noi confundăm reformele educaţionale cu cele sociale, care sunt atât de necesare pentru elevii dezavantajaţi. „Programele gen „O masă caldă”, „Şcoală după şcoală”, bursele sociale sunt, în esenţă, programe sociale, care să asigure şansa la educaţie a copiilor din familii defavorizate socio-economic”, a declarat Mihai Vasile, expert în educaţie în cadrul Institutului pentru Solidaritate Socială. Diferenţa între rezultatele elevilor din familii sărace şi cele înstărite este recunoscută şi de către ministerul Educaţiei. „În general, factorul socioeconomic influenţează performanţele elevilor de pretutindeni. În România, elevii din familii cu statut socioeconomic bun au obţinut, la citire/lectură, cu 109 puncte mai mult decât cei din familii cu statut socioeconomic scăzut, diferenţa fiind mult mai mare decât cea înregistrată la testarea din 2009 (86 de puncte). Statutul socioeconomic a fost strâns corelat şi cu performanţele la Matematică şi Ştiinţe”, arată un comunicat al MEN.
 
„Nu există o reformă sau politică publică implementată în Educaţie pe care să putem da vina pentru rezultatele dezastruoase de la testarea PISA. Tocmai lipsa oricăror măsuri care să se adreseze exclusiv elevilor din medii defavorizate (cei care au, de cele mai multe ori, şi rezultate slabe) a dus la agravarea problemelor”, arată şi preşedinta Centrului pentru Politici Educaţionale, Daniela Alexe-Coteţ.
 
Educaţia, eternul minister de mână a doua
 
Cu un minister al Educaţiei tratat ca un domeniu de mână a doua de toate guvernele, dominat adesea de adevărate reţele feudale, unde miniştri s-au perindat în funcţie de puterea de moment a vreunei grupări din partid şi cu o lege a educaţiei ciopârţită treptat, calitatea modestă a curriculei, a profesorilor şi, în consecinţă, a rezultatelor educaţionale nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni. 
Este vorba de rerespectare legii de la firul ierbii, de la nivel de şcoală până la nivel  de minister, pentru că profesorii când au dat aceste evaluări şi au obţinut rezultatelem le-au ascuns de părinţi şi nu au făcut nimic cu ele
Mircea Miclea,
Fost ministru al Educaţiei (2004-2005)
„Sistemele de educaţie aflate în fruntea clasamentului PISA se bazează pe patru piloni: a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună. În România există doar primul pilon: a învăţa să ştii. Toate eforturile societăţii şi specialiştilor de a schimba ceva au eşuat în faţa obtuzităţii, cinismului şi inerţiei şefilor din instituţiile statului. Curriculumul românesc este astăzi acelaşi de acum 50 de ani. În aceste condiţii, să ne mai mirăm asupra poziţiei pe care-l ocupă învăţământul românesc în UE? La fiecare schimbare de regim am sperat că şefilor noştri din parlament, ministere, guvern, le-a venit mintea la cap. Nimic. Totul a rămas cum au stabilit ei sub presiunea sindicatelor: fără schimbări la nivelul curriculei, al planurilor de învăţământ, al programelor şcolare, să nu deranjăm prea mult profesorii care ar fi trebuit să înveţe şi ei noile schimbări din sistem”, a scris profesorul Ştefan Vlaston pe blogurile „Adevărul”.
 
Cu toate acestea, unele persoane aflate aproape permanent în funcţii cheie din care sistemul de învăţământ putea fi reformat, fie în cadrul ministerule, fie în comisiile parlamentare pentru educaţie, pot fi suspectate mai repede decât altele de o vină mai mare pentru situaţia din prezent. 
Discuţia privind cazurile de succes sau insucces între miniştri este complicată şi ar cere analize serioase pentru stabilirea unui eventual clasament în rândul lor. Cu toate acestea, Ecaterina Andronescu, care a fost ministru pentru o perioadă consistentă de timp şi şi-a lăsat amprenta asupra educaţiei mai mult decât oricare dintre ceilalţi miniştri, este un candidat puternic pentru ultima poziţie”, a arătat Gabriel Bădescu.
 
Ministrul liberal al Educaţiei şi orele de lectură
 
Chiar dacă umbra Ecaterinei Andronescu pare să planeze asupra majorităţii discuţiilor despre reformele ratate ale sistemului de învăţământ, mai multe voci au atras atenţia că reacţia de ieri a Monicăi Anisie nu pare s-o recomande drept un fin cunoscător al problemelor de profunzime care s-au revărsat în rezultatele-dezastru din cadrul testărilor PISA. Dincolo de măsuri precum pilotarea masteratului didactic în 5 universităţi pentru îmbunătăţirea pregătirii profesorilui şi modificarea planurilor-cadru şi a programelor şcolar având în vedere rezultatele PISA, Monica Anisie a mai anunţat şi introducerea unor ore de lectură, dar şi că le va cere profesorilor să nu îi mai pună pe copii să memoreze comentarii

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: